Bukarest, 19.August 2008, 20:15
Intr-un mod putin explicabil si absolut intr-o maniera suprinzatoare sunt oarecum coplesita…. De ce anume? Hm….. de atat de mult Neasteptat, atat de mult Nou, atat de mult Simtzibil, atat de mult Nerostit, dar, in acelasi timp, totul este atat de descriptibil, atat de concret, abstractul lipseste cu desavarsire, totul este atat de plin de viata, atat de linistit, atat de puternic, atat de determinator de ganduri. Niciodata nu m-am simtit in aceasta tara atat de miscata, atat de “haotizata” pe interior…. doar de depresii si neputinta in general. Nu m-am adaptat cu adevarat, nu ma adaptez si nu o voi face niciodata aici….. dar: niciodata nu am vrut sa cheltuiesc ganduri si energie asupra faptului ca aceasta tara poate fi atat de frumoasa peisagistic, incat ti se face pielea gaina. Niciodata nu am realizat pana acum ca acest exotism, atat de cautat de strainii care o strabat cu piciorul, vine tocmai din ceea ce a fost aici si ceea ce tocmai se intampla, devine sau…. mai bine spus, nu devine. Cu tara in sine, cu natura locala nu am avut niciodata nimic, doar ca o percepeam ca fiind simplista, banala, rudimentara si provocatoare de rutina. Ar fi gresit si total necinstit insa sa comparam generozitatea naturii de aici cu acel “iesit din comun” al naturii din America de Sud, Africa sau chiar din Alpi. Sa nu incerce nimeni asa ceva, nu ar avea sens. Conflictul meu nu se raporteaza la peisaj, ci exclusiv la oameni, la mentalitatea acestora, la spiritul, ba nu, la cultul lenei (templele lipsese!), la ignoranta, superficialitate si …. etc. Dar aceasta tara tocmai prin aceste lucruri este extraordinara, pentru ca totul este impietrit in timp, exotismul ei este dat tocmai de aceste caracteristici. Nu-i asa ca suna nebuneste?! Sa fii fost romanii atat de ambitiosi, atat de ordonati, atat de curati si ingrijiti, Romania de astazi ar fi devenit o alta oarecare tara printre celelalte tari europene…. Sau nu e asa? Si totul se indreapta inevitabil in aceasta directie, nu pentru ca poporul o doreste, ci doar pentru ca politica este cea care dicteaza incotro trebuie mers si unde se va ajunge. Pentru aceasta noua experienta, pentru ocazia de a-mi fi putut pune la dispozitie, in aceasta parte a Romaniei, abilitatile mele de “ghid montan” si insotitor, le multumesc celorlati doi muschetari, Carol (EnduRomania Weidenthal) si Reinhold din Stuttgart. Am fost – adesea toti trei la drum, apoi insa doar doi, cotrobaind pustietatile coclaurilor din Retezat – precum trei muschetari in cautare de senzational! Si, indiferent de toate nebuniile ivite (placute, neplacute, dorite si nedorite), cele trei saptamani si-au meritat efortul si lumina din ochii mei, suprinsa in fotografiile luate si vanate pe drum, este dovada cea mai relevanta! Jurnalul de calatorie va urma, inevitabil! Au fost 3 saptamani fantastice, pentru mine un record total dupa fractura de clavicula de acum un an (atat pentru cei 2.000 de km parcursi cu masina, cat si pentru lungile trasee montane pe canicula si cu un rucsac de 28 de kg) si titlul final ar putea fi ceva de genul: “Turism non-conformist prin Banat”. Din cele 2.000 de fotografii, va trebui sa aleg macar 500 care sa povesteasca si vizual aceasta mini-aventura si cand vor fi postate on-line, revin cu vesti.(va urma)
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen