impresii de participant finalist
Sâmbătă, 3 iulie 2010, s-a desfășurat în zona Lacului Sf. Ana din apropierea stațiunii Băile Tușnad primul triatlon montan din România (http://www.xsalt.ro), la care au participat atât sportivi de performanță, cât și amatori, iubitori de mișcare și natură. Probele au constat în 700 m înot, 23 km mountain bike și 6,2 km alergare.
Categoriile de participanți au fost:
- feminin - 10 concurente la individual, cu vârste cuprinse între 29 și 42 (interesant! mai tinerele doamne nu se prea prezintă la categoria asta .... oare de ce?)
- masculin - 63 de concurenți la individual, cu vârste cuprinse între 15 și 49 de ani (cred că și peste, dar nu am informația exactă încă).
- ștafetă - 25 de echipe formate din câte 3 membri
- familial - aici nu îmi este clară categoria și nu găsesc informații.
- familial - aici nu îmi este clară categoria și nu găsesc informații.
La înscriere a existat și o departajare pentru participanții de tip corporate, fapt ilustrat printr-o taxă de participare mai mică, dar lipsind cu desăvârșire și la partea de premiere, contrar celor asumate pe site-ul competiției. (”Cursa este divizata pe categorii de sex, varsta si organizatorul isi ia libertatea, pe langa clasamentele obisnuite unui astfel de concurs, sa faca un clasament separat pentru angajati corporate.”).
Taxele de participare au fost, pe categorii, următoarele:
- 20 euro/persoana la individual
- 15 euro/persoana la stafeta si corporate, precum si pentru membrii cluburilor sportive
- 10 euro/familie.
Organizatorul principal a fost Extreme Sport Club din Băile Tușnad, sprijinit de Asociația Aktivity din Băile Tușnad și de o serie de sponsori, precum: Paprika Latino (http://www.paprikalatino.com), Consiliul Județean Harghita (http://www.hargitamegye.ro), 2Actives (http://www.2actives.ro), Hotel Fortuna (http://www.hotelfortuna.ro), Gatorade (www.gatorade.ro), Apemin Tușnad (http://www.apemintusnad.com/ro), OTP Bank (http://www.otpbank.ro/ro).
Având în vedere că majoritatea participanților sunt amatori, obiectivul principal declarat al evenimentului a fost promovarea sportului de masă în aer liber, într-un mod organizat.
Concursul a debutat cu o întârziere de aproximativ 45 de minute cu proba de înot. Din cauza pericolului de accidentare la picioare, s-a renunțat la startul de tip australian, care înseamnă pornirea pe uscat și alergarea către apă, toți concurenții aliniindu-se în apă și așteptând fluierul arbitrului. Cei 700 m de parcurs implicau traversarea pe lățime a lacului Sf. Ana, aflat la o altitudine de 950 de m și cu o temperatură de aproximativ 20-23 de grade. Primul care a ieșit din apă a parcurs distanța în 7 minute și 31 de secunde, iar ultimul a avut nevoie de 23 de minute și 41 de secunde.
După ieșirea din lac, fiecare concurent, având un cip de cronometrare, trebuia să treacă peste pragul albastru montat pentru înregistrarea timpilor de concurs și să intre în zona de tranziție, unde se afla restul echipamentului pentru următoarele probe.
A doua probă a fost cea de mountain bike și în cronometrarea timpului de parcurgere a acesteia era inclus și timpul de tranziție în care concurentul se schimba de costumul de înot și se echipa pentru biking. Din cauza ploilor abundente și a furtunilor din zilele precedente, segmentul de mountain bike, cu o diferență de nivel de cca. 400 de m, se anunța cu precădere noroios și în mare parte tehnic, parcurgând în mare măsură porțiuni de pădure, foarte lungi rampe de urcare și pante abrupte de coborâre. Un bun sfat dat la ședința tehnică dinaintea startului a fost acela de a lăsa active suspensiile chiar și la urcări și, cu dezavantajul de a pierde probabil minute, am ascultat acest sfat din motive de siguranță. Din cei 23 de km ai probei, aproximativ 5 km s-au derulat pe asfalt. Porțiunile de noroi s-au deosebit de alte circuite competiționale (cum ar fi cele din Miercurea Ciuc, Mediaș, Gărâna, București) printr-o calitate diferită a noroiului, precum și prin cantitatea acestuia, existând la un moment dat un segment de 4-5 ”valuri” verticale de noroi care îți treceau de nivelul gleznei. Avantajul calității noroiului a fost acela că nu se lipea nici de tălpi, nici de cauciucuri, astfel încât pe o distanță de probabil 12-15 km de noroaie nu mi s-a blocat roata nici măcar o dată (cine a participat la Prima Evadare din 10 mai din București sau la Maratonul Medieval Mediaș din 19 iunie știe exact la ce mă refer, acolo având parte de un fel de lut lipicios și greu de îndepărtat, care se acumula în tăvălugi imenși pe bocanci și pe roți și furci). Pe traseu nu am întâlnit vietăți, dar am auzit la un moment dat un mormăit de urs, zona fiind declarată ca ”periculoasă” tocmai din acest considerent. Și trebuie să recunosc că m-a însoțit uneori o neliniște destul de puternică ☺.
Traseul a fost foarte bine marcat (cu siguranță cel mai important aspect al unei competiții de viteză) și trebuia să urmărești benzi albe și alb/albastre. Pe traseu au existat 2 puncte de alimentare: la km 15 și 20.
Cel mai bun timp la mountain bike a fost de o oră și 18 minute (individual masculin), iar cel mai îndelungat timp a însemnat, pe cele 3 categorii premiate: 3 ore 24 minute (individual masculin), 3 ore 35 minute (individual feminin) și 3 ore 51 de minute la ștafetă.
Ultima probă a constat în alergarea celor 6,2 km – cu o diferență de nivel de 175 m -, iar timpul de cronometrare al acesteia includea și timpul de tranziție petrecut pentru schimbarea echipamentului de mountain bike. Și acest traseu a fost deosebit de bine marcat, de data aceasta cu bandă alb/roșie. Primii aproximativ 2 km au fost urcare aproape brutală prin pădure până la Cabana Lacul Sf. Ana, de unde se intra pe terenul accidentat care parcurgea campingul plin de corturi și petrecăreți de week-end, reintrând apoi în pădure, cu urcușuri și coborâșuri prin frunziș, ajungându-se apoi la nivelul lacului și urmând malul acestuia de jur împrejur până la finișul final. Aici ți se lua imediat cipul de cronometrare și erai așteptat cu o medalie de participant, pe care unul dintre voluntarii din partea organizatorilor ți-o atârna frumos de gât (din păcate, lipsea fotograful, așa cum au lipsit fotografi din puncte-cheie ale traseelor).
Locul 1 la individual feminin a parcurs probele in 2 ore și 41 de minute, datorându-și victoria în mod vizibil probei de bicicletă (o oră și 45 de minute), pe un clasament general individual ocupând locul 21. La individual masculin timpul total a fost de o oră și 59 de minute, iar la ștafetă de 2 ore și 3 minute. Conform rezultatelor afișate pe site-ul concursului, au existat două abandonuri, câte unul la fiecare categorie de individual.
M-am clasat pe locul 6 la individual feminin (din 10 concurente) și pe locul 62 pe un clasament general la individual mixt (clasament nepublicat însă de organizatori). Cel mai mult am pierdut, în mod surprinzător, la proba de bicicletă, fiind de altfel singurul sport pe care îl mai practic cât de cât constant. La înot am ieșit după 17 minute, iar alergarea s-a situat undeva la 54 de minute (inclusiv timpul de tranziție de min. 7 minute, după calculele mele), surprinzător de bine, având în vedere terenul și faptul că nu îmi place să alerg.
Am avut parte de o vreme excelentă, ceea ce a contat imens, chiar dacă vineri natura se dezlănțuise pe la ora 16-17.
A fost al doilea triatlon din viața mea, primul triatlon montan de altfel, primul fiind cu o săptămână înainte, pe litoral. Diferența dintre cele două evenimente este foarte mare și orice comparație este inutilă.
Și a fost al treilea concurs din ultimele 3 săptămâni.
Și a fost al treilea concurs din ultimele 3 săptămâni.
Anka – 06.07.2010
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen