”Academia Bicicletei” - MATERIAL INFORMATIV - nimic mai mult

Ministerul Federal al Germaniei pentru Transport, Construcții și Dezvoltare Urbană are un portal al său,  http://www.nationaler-radverkehrsplan.de și este structurat pe actualități, tematici, servicii, proiecte, ”Academia Bicicletei” și ”Conferința Bicicletei”.

 Mai mult sau mai puțin blamata nație germană ("iubită” de complezență pentru banii ei de fapt, nicidecum pentru modul ei de a fi) are multe hibe, printre care și acelea de a analiza, planifica, discuta, dezbate, gândi pentru om, structura, a pune totul pe hârtie până ce rezultă un concept. (A concept (abstract term: conception) is a cognitivemeaning—an abstract idea or a mental symbol sometimes defined as a "unit of knowledge," built from other units which act as a concept's characteristics. A concept is typically associated with a corresponding representation in a language or symbology such as a single meaning of a term.) unit of

 Par egzamplă, care ar putea fi das Konzept pentru o ”academie a bicicletei”? Ce este de fapt un concept? Conceptul poate descrie, în general vorbind, una sau mai multe caracteristici ale unei mulțimi de obiecte, proprietăți, relații, stări de lucruri sau abilități.  Astfel că un concept poate descrie atât un rezumat teoretic (o imagine)  al unor obiecte sau stări de lucruri care se reunesc datorită acelorași caracteristici, cât și un rezumat al unor relații identice sau comparativ asemănătoare dintre obiecte sau stări de spirit.

 Conceptul sus-numitei academii se referă la:  interconectare într-o rețea, formare, informare. Desigur că există un ”plan național al traficului pe două roți” (ha-ha, ce credeați voi?!) care se întinde pe un deceniu (sau două cincinale, să sune mai ”we are busy twice!”), respectiv 2001-20012. Prin acest plan (vai ce termen perimat, ce termen comunist!! câh, nu-l vrem, pute!), guvernul federal german urmărește o politică de trafic cu caracter continuu și permanent care să promoveze și să dezvolte traficul pe două roți. Desigur că un rol important în acest context îi este acordat formării extensive, astfel încât autoritățile comunale responsabile să poată pune în aplicare, să poată implementa majoritatea măsurilor luate de minister. Având sprijinul Ministerului pentru Transport, Construcții și Dezvoltare Urbană, al Asociației Germane a Consiliilor Județene, a Asociației Orașelor și Comunelor și  a Municipalităților Comunale și Urbane, Institutul German pentru Urbanistică a început în iunie 2007 crearea unei Academii a Bicicletelor. Sună a banc, nu? Mă rog, poate că nici traducerea nu este una dintre cele mai fericite, dar în momentul în care rostesc mental sintagma parcă am o imagine nostimă în fața ochilor. Desigur că toată nebunia și polologhia asta continuă acum la nivele și subnivele, astfel că discutăm acum disecat pe scopuri ale Academiei Comunale a Bicicletelor. Ghici care ar fi acestea? Formarea și informarea continuă la nivel de comunitate administrativă pe domeniul de trafic biciclist. Nu știu cum vă sună în românește, dar în limba lui Goethe sună chiar frumos și o întreagă armonie lingvistică îmi unge lanțul de la bicicleta mea momentan murdară.

   Se menționează apoi organizarea de seminare de câte una și mai multe zile, ieșiri de specialitate pe teren. Aceste acțiuni sunt coordonate și conduse de experți cu îndelungată experiență practică. (O să vă gândiți imediat, un pariu: ”a, păi e simplu, și eu pedalez de 30 de ani, ce-mi mai trebuie?! Profesor universitar mă fak și să te ții Academie.”).

   Desigur că aceste conținuturi ale diverselor evenimente organizate vor fi utile mai departe și în alte problematici care țin de ciclism și de traficul aferent. De exemplu, pentru întrebări legate de asigurarea calității, de evaluare (WTF?!) sau pentru teme ce țin de domeniul managementului de entertainment.

  Nostima Academie a Bicicletelor sprijină cooperarea dintre comunitățile administrative organizând, împreună cu organizații locale relevante, o conferință comunală anuală pe teme specifice traficului biciclist.

Desigur că, având de partea sa acel Minister menționat, costurile implicate de aceste evenimente devin suportabile pentru bugetele comunitare.

   Punctul de pornire al întregii nebunii are legătură cu faptul că împricinata bicicletă poate contribui într-un mod relevant la ridicarea calității vieții în orașe, poate atrage permanent simpatia a diverse grupe de populație către ideea de mișcare, mobilitate, ducând la implicarea concretă a acestora în alt stil de viață și poate conduce către îmbunătățirea situației traficului. Bla-bla-bla, toți pruncii știu detaliile astea deja, ce de informații perimate!!

Procesul acesta care are drept scop atingerea unui procent mai mare de trafic pe două roți se lovește, evident, de o serie de obstacole și îndepărtarea acestora – precum și a problemelor ce țin de evaluări și asigurarea calității raportate la traficul acesta specific – este în sine un cumul de sarcini extinse foarte pretențioase.

   Pe parcursul formării grupurilor profesionale responsabile (uite frate, ce interesant!! Ce se joacă ăștia de-a cuvintele! Grupuri profesionale? Responsabile? Adică muncă de echipă, toți pentru un scop, nu fiecare cu ale lui. Ăștia n-au ce face de bine ce le e, pe bune! Auci, mă doare!!), promovarea traficului biciclist nu prea a jucat un rol îndeajuns de important. Instrumente precum cunoștințele în domeniul traficului biciclist se dezvoltă în continuare:

• Se crează noi condiții legale standardizate (i-auzi, Animo!! Adică și aici ne lovește legea și te pomenești că nu mai am voie să fac slalom neautorizat printre benzile supraaglomerate din buricul târgului … că deh, mă bag și io pe unde am loc, eu să fiu sănătos, ceilalți să moară, dă-i la draku!),
• Noi exemple de Best-Practice se dezvoltă,
• Se generează noi cunoștințe economice utile.

Oricum ar fi, efortul de a fi la zi cu tot ceea ce apare și se modifică chiar și la acest nivel (deci nu doar în IT și jocuri electronice) rămâne unul de anvergură. În practică, diversele posibilități tehnice,  de planificare, organizatorice și financiare nu pot fi adesea exploatate până la epuizare.

   Câte ceva despre ideile și pretențiile pe care le reclamă această Academie:

-       Prezintă oferte de pregătire continuă în domeniul biciclismului. Referenți competenți, cu o solidă experiență practică, oferă soluții compacte și transparente pentru cele mai importante probleme ale cotidianului, ajutând astfel la ridicarea promovării idee de deplasare cu bicicleta.

-       Colectează informațiile necesare și adaptează la viața de zi cu zi exemplele individuale, studiile derulate și experiențele acumulate la nivel național pe întregul teritoriu al Germaniei. Astfel se obține focusarea precisă a practicilor relevante pe secțiuni tematice.

-       Nu arată doar niște dorințe optime, ci se ocupă de situația reală din orașe și comunități. Chiar și problematica implementării planurilor, în deplin acord cu alte resorturi și cu politica este un obiect abordat în evenimentele organizate.

-       Oferă o platformă virtuală de discuții asupra diverselor soluții la problemele pe plan local și ajută comunitățile să se conecteze între ele. Programul este dezvoltat în mod continuu în baza experiențelor și a problemelor participanților.

-       Organizează, în colaborare cu autoritățile locale, conferințe comunitare de amploare.

CUI se adresează Academia oare? Altfel formulat, care sunt grupurile-țintă (Zielgruppen)?

   Academia se adresează în primul rând comunităților administrative care sunt interesate să extindă cota parte a traficului pe două roți, să mărească gradul de siguranță în trafic și să utilizeze în mod de maximă eficiență fondurile alocate pe domeniul transportului. Ca urmare, se țintește către următorii ”actori”:

-       planificarea infrastructurii stradale și a planurilor de dezvoltare a traficului,

-       infrastructura în general,

-       legislația rutieră,

-       siguranța rutieră,

-       controlul traficului,

-       planificarea urbană,

-       autoritățile financiare,

-       autoritățile de transport public,

-       școli, grădinițe, asociații de tineret și sportive,

-       marketingul urban, planificarea traficului turistic.

   Se menționeză chiar și o cercetare în domeniul traficului biciclist. Know-how-ul german este foarte căutat și solicitat pe plan internațional și portalul național a colectat, pe parcursul mai multor ani, aproximativ 4.000 de conținuturi constând în news, publicații, rezultate ale cercetărilor și exemple din practică. Există o barieră lingvistică legată de limba germană și acest lucru este constatat ca un impediment chiar și pentru comunități germane care ajung să coopereze spre implementare cu diverse proiecte dezvoltate de Uniunea Europeană. Așa că din 2010 a apărut și documentație publică în limba engleză. O serie de documente foarte interesante (”Cycling Expertise Files”) pot fi accesate ici: http://www.nationaler-radverkehrsplan.de/transferstelle/

  Șirul ”Serviciilor de cercetare pe tematica bicicletei” apare din toamna 2010 și publică, în limba germană, experiențe internaționale și exemple colectate în afară granițelor.

Ideea să stau să scormonesc puțin prin internet mi-a venit în urma unor discuții legate de pistele de biciclete care apar ca prin minunea rea, prin București, exact în locurile unde sunt mai inutile și mai ”încurcă-lume, bicicliști, pietoni, cărucioare, copii, bunici, căței și pisici”. 
Faptul că există o mare comunitate care aderă pentru ”jos pistele de pe trotuare!” nu se pupă deloc cu faptul real conform căruia, de foarte curând, trotuarele iubitei capitale au fost practic invadate de noi marcaje pentru pietoni/bicicliști, dar nu așa cum te așteptai, pe carosabil, ci tocmai pe trotuare. Unele trotuare, ignorând faptul că sunt oricum blocate de mașini parcate, sunt atât de înguste, încât trasarea unui marcaj pentru bicicliști pe acolo devine o aberație revoltătoare, nu doar o realitate demnă de ignorat. Partea foarte-foarte proastă a acestei minunate aberații care chiar costă bani serioși are și o latură legislativă care practic îi cam trimite pe bicicliști acasă, la hibernat: dacă pedalezi pe carosabil acolo unde în paralel ai bandă marcată pe trotuar, nu doar că poți fi amendat, dar în caz de accident ești în afara legii. Absolut în afara legii. Și nimeni nu te bagă în ea!!! 
Știe oare cineva la inițiativa cui au apărut aceste noi marcaje albe? Hai să iau exemplul bulevardului Timișoara. Că poate îi facem omului un brain-storming, să înțeleagă ce nenorociri emite el pe bani publici. Păi ... ori încurajăm pedalatul urban ori nu-l mai încurajăm, ci îi dăm în cap? Măcar să știm și noi!