Freitag, 25. Februar 2011

Noaptea bicicletei

 Pun pariu că dimineața la 3, când afară ninge și adie și vântul, majoritatea oamenilor nu ies la plimbare. Cu atât mai mult nu ies la plimbare pe bicicletă. Oamenii nu, dar șoarecii da, vezi că știi?? :-)) Că EL e de vină, evident!!!

După nepermis de multe ore în fața monitorului, tot pritocind la nu știu ce prezentare în keynote.app – e diabolic de mișto acest tool, dar mi-a scos creierul pe urechi și părul pe nas! -, mi s-a pus pata. 
Am deschis geamul pe la două, am văzut că e cam frig-frig, fulguia destul de anapoda, liniște, alb, frumos ...... gata, asta e zăpada mea! Dacă la schi nu ajung nici anul ăsta, hai să încercăm alte alea.

Așa că la ora 3 ieșeam pe ușă, io și rotativa mea, destul de înfofolită, că doar la ce frig am îndurat în ultimul timp, iarna de București e ca și plină vară în Himalaya.

Și am luat-o frumușel pe Iuliu Maniu, gândindu-mă la Herăstrău.  Că sunt taximetriști ăe șosea, înțeleg, dar ceilalți ce fulgii mei fac la ora asta pe carosabil? Au căzut din pat?? Cred că ăia doi-trei din șapte-opt care au claxonat au făcut-o din instinct, s-au speriat de mine! La McDonald’s la Semănătoarea doi tipi dădeau vârtos la lopata, stația de tramvai era și ea curățată de 4 oameni, tot la lopată, carosabilul fusese și el destul de lăudabil curățat, cel puțin două benzi din cele două și jumătate.

Văzând eu cam care e treaba cu gheața pe carosabil și zăpada de pe margini, am zis că e mai cu roată la cap să nu mă duc pe Podul Grant, deci să renunț la Herăstrău de data asta, deci am cotit la dreapta înainte de Crângași, am luat-o de-a lungul Dâmboviței și am intrat în Parcul Politehnicii pe la patru. O idee nu foarte fericită din cauza haitelor de câini. Am cam avut de furcă cu ei, dar documentarul ăla de pe N.G. e chiar bun – te învață cum să ”preiei conducerea haitei” patrupedelor needucate. Și chiar funcționează, pe bune.

Frumos rău prin Politehnică, nici țipenie de om, omătul proaspăt, liniște. Un pic sinistru, dar OK în linii mari.

Am revenit după o oră jumate acasă, destul de cald afară sau m-am înțolit eu prea bine. A fost nice. Calificativ mai mare n-am la mine, poate data viitoare.


Montag, 14. Februar 2011

Din seria cartilor pe care le recomand: Tibetul secret


Cartea „Tibetul secret”, de Fosco Maraini, a fost publicata pentru intaia oara in 1951, ca o relatare a calatoriilor intreprinse in Tibet in anii 1937 si 1948, in compania lui Giuseppe Tucci, si in parte a lui Regolo Moise si Piero Mele.
Vezi materialul aici, pe blogul dedicat.