Tendinita

Dacă în timpul unui antrenament sau chiar la stâncă simţiţi brusc o durere puternică, ascuţită la un deget, umăr sau cot este foarte probabil să aveţi o tendinită. Majoritatea căţărătorilor au avut cel puţin o dată tendinită. Netratată, aceasta se poate agrava şi poate ajunge în stare cronică. Tratată corect însă, se poate vindeca şi puteţi reveni în formă în mai puţin de o lună de la accidentare.
Câteva cuvinte despre tendoane
Tendoanele sunt extensii specializate ale muşchilor şi sunt formate din ţesut conjunctiv care leagă fasciculele de fibre musculare. Acestea se unesc şi se extind în afara muşchiului sub forma unui cordon inextensibil. Ele au puţine terminaţii nervoase, fiind, în principal, ţesuturi inactive şi cu o vascularizaţie săracă. La o extremitate, ele se formează din corpul muşchiului iar la cealaltă extremitate se fixeaza de os, unele dintre fibre fiind încastrate chiar în structura osoasă.
Ambele feţe ale mâinilor şi picioarelor conţin un întreg set de diferite tendoane. Muşchii ce acţionează aceste tendoane sunt situaţi la distanţă de nivelul braţelor şi picioarelor.
Teaca tendinoasă este un manşon cu perete dublu care izolează, protejează şi lubrifiază tendonul, astfel încât posibilitatea unei leziuni prin presiune sau frecare este redusă la minimum. Spaţiul dintre cele două straturi ale tecii tendinoase conţine lichid aşa încat ele alunecă uşor unul peste celălalt.
Pe lângă tendoane, mai există câteva ţesuturi fibroase inelare, numite inele tendinoase, care ţin tendoanele apropiate de os la maxim 1 mm, la încheieturile degetului. La fiecare deget sunt câte 5 inele de acest fel (numite de la A1 la A5) deasupra şi dedesubtul fiecărei articulaţii. Acestea se pot întinde sau rupe şi vom încadra afecţiunile tot în categoria tendinitelor. Cel mai adesea, o accidentare apare la inelul A2.
Care sunt simptomele tendinitelor?
Tendinita are de obicei ca simptome o durere acută, înţepătoare, o inflamare a zonei dureroase, durere la atingere şi slăbiciune a zonei afectate (deget, mână, cot, umăr etc).
Cea mai comună tendinită în cazul căţărătorilor este întâlnită la degete. Dacă aceasta se dezvoltă în urma unei singure mişcări, de multe ori durerea se poate întinde de la degetul afectat până la cot. În cazul tendinitei apărute în urma supraantrenamentului, durerea este de obicei localizata.
În cazul ruperii sau întinderii inelelor tendinoase, se aude o pocnitura în deget, asemănătoare cu a unui vreasc. Acestea se tratează în acelaşi fel cu tendinitele, dar pe o perioadă mai lungă de timp. În cazul oamenilor obişnuiţi, acestă afecţiune este foarte rară. În cazul căţărătorilor însă, un singur inel poate fi solicitat cu până la 700N şi o accidentare este destul de probabilă. Aceasta este o afecţiune mai gravă decât simpla inflamare a tendonului şi recuperarea poate dura mai mult timp. De ce apar tendinitele?
În cazul executarii unei mişcări de foarte multe ori într-un interval scurt de timp, lichidul din teaca tendinoasă se consumă şi nu se poate elibera suficient de repede altul. În acest fel se deteriorează teaca şi rezultă o inflamare. Cauze generale sunt hidratarea insuficientă, lipsa vitaminelor, frigul, suprasolicitarea tendoanelor (poziţii solicitante pentru tendoane, timp de recuperare insuficient etc), mobilitate scazuta, lipsa încălzirii.
În general, majoritatea căţărătorilor care se antrenează suferă des de acest tip de afecţiune.
Tratamentul pentru tendinite
În cazul tendinitelor, primele măsuri sunt să aplicaţi gheaţă pe zona afectată, pentru 1-2 zile. După acest interval, puteţi să aplicaţi comprese calde pentru relaxarea musculară.
Cel mai bun tratament este unul medicamentos, completat cu vitamine, hidratare corespunzătoare, masaj al zonei afectate şi pauză.
Puteţi să luaţi medicamente împotriva inflamaţiilor şi a durerilor. Ca antiinflamatoare, sunt foarte bune Diclotard şi Flamexin (plicuri). Împotriva durerilor, încercaţi Algocalmin fiole sau Advil.
De asemenea, este bine să vă hidrataţi corespunzător în perioada de refacere şi să luaţi vitamine (complexe de vitamine, cum ar fi Centrum etc).
Pentru întărirea tendoanelor, puteţi să luaţi medicamente care conţin glucosamine sulfat.
Încercaţi să administraţi medicamentele cu lapte, după ce mâncaţi, pentru a vă proteja stomacul.
Este bine să citiţi instrucţiunile de administrare şi dozele recomandate ale medicamentelor şi eventual să consultaţi un medic dacă socotiţi că pot apărea reacţii adeverse.
Puteţi să masaţi zona respectivă cu Diclofenac gel, Ben Gay, Gel relaxant cu spânz. Primele două sunt antiinflamatoare, al treilea are doar rolul de a calma durerea.
De asemenea, este bine să luaţi o pauză de căţărare de cel puţin două săptămâni. În funcţie de gravitatea accidentarii, pauza poate să fie mult mai mare. Nu încercaţi să folosiţi prea mult degetul/mâna/umărul afectat, altfel nu veţi face decât să vă agravaţi accidentarea existentă. Reîncepeţi să vă căţărati abia după dispariţia durerii şi a inflamaţiei. Nu forţaţi în primele săptămâni, hidrataţi-vă şi luaţi vitamine în continuare. De asemenea, în cazul tendinitelor la degete, puteţi să vă bandajaţi folosind bandă de leucoplast. Aceasta trebuie să fie îngustă, să nu limiteze mişcarea, să nu fie prea strânsă şi se aplică imediat sub articulaţie (se petrece de 2-3 ori, circular).
Dacă nu le îngrijiţi, tendinitele se pot agrava şi pot duce la o gravă deteriorare a tendonului. Tendinita acută trece de obicei după 2 săptămâni. Dacă după acest interval în care vă trataţi corespunzător durerea continuă şi nu vedeţi o ameliorare simţitoare, este bine să consultaţi un medic.
În cazurile cronice, există tratamente cu ultrasunete, laser, injecţii în zona afectată şi, în cazurile extreme, chiar soluţii chirurgicale pentru repararea tendoanelor.
Program de recuperare recomandat pe scurt:
Aplicaţi gheaţă în primele 48 de ore
După 48 de ore aplicaţi comprese calde pe zona afectată;
Luaţi medicamente antiinflamatoare: Diclotard, Flamexin pentru 2 săptămâni.
Masaţi zona afectată cu Diclofenac gel sau Ben Gay şi Gel relaxant cu Spânz atâta timp cât persistă durerea şi inflamaţia.
Hidrataţi-vă foarte bine: 3-4 litri de lichid pe zi.
Luaţi vitamine şi complexe de vitamine.
Prevenirea tendinitelor
Daca învăţaţi cum să preveniţi tendinitele, este foarte probabil să reduceţi simţitor numărul de accidentări. Nu trebuie să înţelegeţi însă că dacă veţi aplica aceste sfaturi, puteţi sa mergeţi să faceţi tracţiuni într-un deget şi sărituri din monodoigt în monodoigt fără să vă accidentaţi.
Pentru a preveni tendinitele trebuie să vă hidrataţi foarte bine în fiecare zi (cel puţin 3-4 litri de lichid pe zi) şi în special în timpul antrenamentelor. Este bine de asemenea să luaţi complexe de vitamine şi să consumaţi mult lapte.
Întotdeauna, înainte de antrenament, este bine să vă încălziţi foarte bine. Aceasta presupune stretching, câteva exerciţii uşoare cum ar fi flotări, atârnări (în prize mari şi la bară), alergare. De asemenea, la începutul antrenamentului este bine să faceţi câteva trasee uşoare, mult sub nivelul vostru. Încălzirea poate dura o oră, chiar şi mai mult.
  De asemenea, când încercaţi trasee tari pe riglete şi alveole şi socotiţi posibilă o accidentare, puteţi să folosiţi leucoplast. Acesta, aplicat corect, va proteja inelele tendinoase care altfel ar fi supuse unor presiuni foarte mari. Leucoplastul poate fi cel uzual, cumpărat de la farmacie, sau cel special confecţionat de producători consacraţi (Metolius, REI etc). În continuare mă voi referi doar la protecţia pe care acesta o va oferi inelelor tendinoase, însă acesta poate proteja pielea (cand vă căţăraţi în fisuri cu chei de mână sau de deget) şi poate acoperi leziuni adânci ale degetelor (tăieturi, înţepături).
Pansarea cu leucoplast
   Există mai multe metode de pansare cu leucoplast, în funcţie de efectul pe care doriţi să-l obţineţi. Puteţi să protejaţi un singur inel fibros, mai multe inele sau întregul deget. Pentru oricare dintre aceste metode, este nevoie de fâşii înguste de 5-7mm şi lungi de 10-15cm.
Bandajul simplu
Dacă doriţi să protejaţi strict inelele, rupeţi câte o fâşie şi bandajaţi circular degetul, deasupra sau dedesubtul articulaţiei. Trebuie să aveţi grijă să nu strângeţi prea tare, dar nici să nu-l lăsaţi prea liber. Trebuie să puteţi efectua mişcări fără dificultate.
Bandajul imobilizator
   Dacă doriţi să menţineţi degetul într-o poziţie anume în timpul căţărării, puteţi să aplicaţi o fâşie mai scurtă pe toată lungimea degetului, pe interior, ţinând degetul flexat în poziţia dorită. După aceea, aplicaţi fâşiile înguste folosind tehnica descrisă mai sus.
Bandajul incrucisat
   Tăiaţi o fâşie mai lungă de leucoplast, de cel puţin 20cm şi lată cam de 8-10mm. Realizaţi un inel aproape de baza degetului (a treia falangă). Flexaţi puţin degetul (forma literei C) şi continuaţi bandajarea pe interiorul degetului, trecând la a doua falangă; realizaţi şi aici un inel şi reveniţi la prima falangă, pe interiorul degetului, realizând un ‘X’.
   Dacă în cariera voastră de căţărători se întâmplă să faceţi o tendinită, indiferent de forma acesteia, este bine să ştiţi că aceasta, tratată corect, poate să nu lase nici măcar o urmă. În acest fel puteti reveni în scurt timp la forma dinaintea accidentării.

articol publicat in revista KNOX nr. 23 și redat de Virginia Alexandrescu pe grupul de Alergare de pe Facebook, astăzi, 22 noiembrie 2013