Criza Lance

Iată o noua ”poveste” care ar trebui să nu lase mapamondul pasiv pe interior. Pe lângă crizele ”financiară, economică, politică, socială”, omenirea suferă de acute crize de moralitate, etică, adevăr, imagine, abordare. Dacă ne-am opri un pic mai mult și ne-am analiza pe noi, pe colegii noștrii, rudele, prietenii, cunoștințele noastre, ne-am speria cât de ”ciumați” suntem deja. Cei nou-născuți nu mai au nicio șansă să vină pe lume puri, sunt deja din pântec infectați cu o genă distorsionată și au deja o mentalitate defectuoasă, astfel că ”normalul” este din start ceva putred.

Dacă iei în considerare textul din fotografia de mai sus, pe care eu am găsit-o pe internet, concluzia este una singură: trăim în lumea pe care noi o făurim, deci tot ceea ce se întâmplă este rezultatul strădaniilor noastre. Voi mă adulați pentru că mă credeți un zeu în viață și, dacă vrem să nu fim cu toții infectați până în măduva oaselor, ar trebui să recunoaștem că ființa umană iubește să fie adulată de semenii săi. Că dacă mă adoră patrupedul meu de casă, asta nu are nicio însemnătate pentru orgoliul meu. Dacă mă adoră 3 vecini, iar nu mă mulțumește. Dacă mă adulează locuitorii orașului, încep să am idei. Vreau mai mult. Cum obțin mai mult? Și povestea o știm cu toții. Și marii dictatori ai istoriei umane tot de la un ”Bravooo băăăă, ești bun!!” au pornit. Și li s-a urcat la cap, și ia de-l mai dă tu jos pe ăla cu capul urcat peste nori .... că de-acolo lumea de la picioare se vede cu totul altfel!

  Când UN OM este lăsat să ajungă în vârful unei piramide, el este printre cei mai puțin vinovați. Nimeni în toată istoria omenirii, atât cât cunoaștem din ea, nu a pus stăpânire pe mase de oameni, de unul singur. Nimeni. Nici Hitler,  nici Caesar, nici Băsescu, nici Rasputin, nici Musolini, nici Stalin etc. Nici șeful tău de la birou care poate se comportă ca un tartor!

 Când auzeam despre Armstrong, mă gândeam că eu sunt o ignorantă. Pe vremea aceea nu știam realmente ce înseamnă ciclismul și cu siguranță nici nu auzisem de triatlon. Nu cheltuiam gânduri pe aspecte legate de duritatea unor astfel de competiții sportive. Așa că treceam cu neatenție peste numele Armstrong. Mi se părea ceva utopic și-atât.

Desigur că vor apare studii psihologice acum și topuri întregi de materiale scrise despre acest fenomen mental, cu inimaginabilul pe care l-a determinat la scară uriașă în probabil mai toate segmentele societății (scuzați naivitatea, dar tind să cred că tentaculele au pătruns și pe segmente care aparent nu au nicio legătură cu sportul!). Despre tăria de a insista în minciună, despre puterea de a extinde efectele minciunii, despre ipocrizia infinită, despre capacitatea fie și de a mima bucuria exaltatoare la finișul victorios al unei competiții extrem de dure. Cum te poți bucura în așa hal de un renume pe care ți-l construiești prin înșelăciune? Cum îți poți lăsa părinții, familia, prietenii să te adore și să te serbeze pentru victoriile tale? Să te ierte pentru faptul că nu le acorzi atenție, căci ești prea ocupat? Cum poți lăsa milioane de oameni să depună eforturi nespuse și neștiute doar pentru a te urmări, a te vedea, a te atinge? 

Cum poți ...... ????????????????????????????????????????????????

Adevărul este că astfel de povești încep din neant. Vorba vine. ”Din nimic, nimic nu se naște.” - cum simplu și adevărat susțineau filosofii greci. Adevărul este și că oricine este capabil să lase să se dezvolte o asemenea psihoză colectivă, dacă se prinde că el este alesul și că, contextul îl avantajează. Oricine. Căci tentația este enormă și omul nu e construit pentru a rezista marilor tentații. Cedarea la tentații este dovada imperfecțiunii umane. Cei care ”rezistă” tentației de a-și construi un imperiu, fie el și fals în esență, sau putred, sunt prea puțini.

Cu siguranță că această poveste te lasă mut. Nici nu știi ce să comentezi. Simți frustrare, tristețe, amărăciune, regret. Regret că totuși nu era adevărat. Regret că s-a aflat. Regret că ai fost prost să crezi. 

Eu una mă simt incapabilă să comentez .... Ce să comentez? Că un om a mințit mapamondul, a înșelat încrederea, sau că mapamondul a crezut posibile performanțele sale supraomenești?

Există oare vreun domeniu în societatea umană unde corectitudinea, lupta dreaptă, talentul, munca asiduă și numai munca să ducă la performanțe neobișnuite? Există bogătași corecți? Există politicieni și afaceriști necorupți? Trebuie să fii ignorant, superficial și naiv să crezi că Lance Armstrong nu este de fapt o imagine relevantă a naturii umane în generalul cel mai banal. Care nu va dispărea niciodată. Natura asta umană adică.
Ce poate deveni Armstrong acum?

Cu siguranță, un profesor cum nu mai există. Un individ care a reușit atât de mulți ani să reziste nedescoperit de dopaj, ori este un geniu, ori au fost prea mulți cei care au știut și au alimentat construirea acestui imperiu, fiind toți plasați în poziții cheie ale sistemului și având grijă ca pozițiile să le fie protejate.

Ceea ce m-ar interesa pe mine acum ar fi:
De ce s-a dezvăluit adevărul? 
și
De ce acum?
E posibil să nu aflăm niciodată.  
Iar Lance Armstrong să fie considerat ca fiind o ființă nepământeană sosită de pe altă planetă necunoscută încă oamenilor.

Aș da orice - vorba vine - să fiu acum în imediata lui apropiere. Să fiu duhul divin cu care vorbește când se crede singur. Oricât de ”păcătos” ar fi, pun pariu că în zilele astea vorbește cu entități divine ...............