Vivobarfoot

Nu arată ei prea ”cool” și poate că nici nu sunt, dar vara trecută îmi ardea buza să găsesc o soluție de a alerga ”mai respirat” pe un asfalt care acumula mult peste 40°C. Au costat undeva pe la 45 euro cred, cântăresc 120 grame și sunt suspecți de a fi comozi. Cum i-am primit prea târziu, după ce toamna își intrase în drepturi depline, nu am mai avut cum și unde să-i probez, căci eu nu servesc sportul indoor (cel mult tenisul de masă).

 La o primă probă, par OK, aproape ideali. Așa că i-am luat azi la încercare, după ce săptămâna trecută am alergat doar în VFF și ne-a mers foarte bine, înregistrând noi recorduri personale :-)!

Am pus șosetă și am pornit, ușurel. În mod ciudat, oricât încerc să dau piciorul în spate, el tot vine spre vârf și se simte la degetul mare cum se opintește. Ceea ce nu se poate tolera atunci când alergi. După 3 km am fost nevoită să renunț din cauza rănii pe care simțeam că se formează între degetul mare și următorul, în pofida existenței șosetei ca strat intermediar care ar fi trebuit să evite frecarea.

Deci, deocamdată, nota minimă 1 pentru acest hibrid de alergare, o nouă confirmarea a ceea ce scriam și în alt material care se referea la manipularea pe care imensa industrie din jurul activității sportive o exercită asupra noastră. 

Totuși, îmi amintesc că nici cu VFF-ul nu m-am împăcat prea bine din prima ..... deși acolo problema era de cu totul altă natură, era chestia de senzație, nu de rană. Poate dacă pun leocoplast în jurul degetelor care ating ”bara despărțitoare” a sandalei?
Oricum, demn de remarcat este că între alergarea cu VFF și alergarea cu ciudații ăștia, se simte o diferență destul de mare, în sensul că în VFF tot te mai simți protejat. Ăștia nu protejează deloc practic, ești aproape ca și desculț.
Un studiu despre alergarea în șoșoni minimaliști: click here

Alte materiale pe teme similare se regăsesc pe linkurile din textul de mai sus.