Concursuri 2013: între idee și START, e teren accidentat!

Este doar o notiță. Din lipsă de timp, este doar o notiță pe care vreau să o încep și să o dezvolt ulterior, eventual.

Multe concursuri sportive anul acesta în România. În al șaselea an de ”criză oficială” (doar pentru unii, sigur), după vreo 17 de ”continuă tranziție” (doar pentru unii, sigur), România intră, pe acest segment, pe un făgaș ciudat. În specificul mioritic ....

Că este mare aglomerație pe week-enduri și zone geografice, este bine. Este ciurul necesar pentru filtrarea obiectivă.

Ce îmi displace mie este însă altceva:

Faptul că se lansează concursuri fără responsabilitatea unei comunicări bazată pe ceva ferm, clar, sigur, planificat, stabilit.

Din punctul meu de vedere, nu are importanță că este un ”concurs cunoscut”, pentru că în fiecare an apar participanți începători, care habar nu au de istoricul concursurilor, nu știu la care să meargă, nu prea știu la ce să se aștepte, nu au nici cea mai mică idee despre cine organizează și cum. Deci în primul rând ei au nevoie de informații complete şi clare. Sau .... poate mă înșel eu, poate că România este în colaps, general vorbind, tocmai din cauza pasivității, indiferenței publicului, a faptului că este țara în care oricine poate vinde orice în cantități neplanificate și inimaginabile. Este țara cumpărătorilor cu fermoar la gură şi a aplaudatorilor la comandă, este un stigmat de care se pare că lumea nu scapă ... într-un mod extrem de de-neînţeles pentru mine. Nu există o conştiinţă a lucrurilor făcute corect din start, în general.

Îmi displace că organizatorul X anunță lansarea unui concurs, deși, în afară de un concept general, de probabil niște idei și promisiuni, nu are nimic altceva.Totul e un mare zero barat, frumos ambalat.

Nu are coloană vertrebrală, 

nu are structură, 

nu are comunicare, 

nu are autorizații, 

nu a decis traseele !

DAR ..... are sigur o valoare a taxei de participare. Da frate, asta e o informație importantă. Restul mai puțin.

Nu mă apuc să enumăr acum despre ce concursuri e vorba, de regulă e vorba de triatloane și concursuri de alergare, asta e sfera mea de interes. Deja a fost unul salutat cu interes, că a și dispărut, deși a fost anunțat de prin martie pentru septembrie parcă. Cu siguranță exista un concept, doar că traseele urmau să se desfășoare pe anumite terenuri. Ca să fii sigur că ți se permite, înainte de a anunța public, nu vorbești și tu cu proprietarul terenului? Pe ce te bazezi?

Răspunsurile primite au fost de genul:

- la noi încă nu s-a topit zăpada și nu am putut încă să ieșim să măsurăm traseul;

- încă discutăm dacă va fi un traseu tehnic sau soft;

- nu știm încă dacă va fi asfalt sau off-road, revenim cu informații;

- avem promisiuni că ..... și în funcție de asta decidem.

La alte întrebări, răspunsurile nu vin pur și simplu.

DAR ..... există şi o grilă temporală legată de cuantumul taxei de participare. De fapt am și pățit-o la un concurs. S-au anunțat probele, taxele, grila temporală de taxare .... dar traseul pentru cursa care mă tenta pe mine nu a fost afișat în timp util, până la data când expira perioada de taxă minimă, ca să poți lua o decizie în cunoștință de cauză. Așa că .... am plătit mai mult. Diferența era mică, dar nu de valoarea intrinsecă vorbesc aici, ci de un principiu până la urmă.
Sau un alt concurs despre care nu se ştie exact cum va fi organizat, informaţiile logistice întârzie .... dar dacă vrei să mergi, tu plăteşte taxa. Restul e mai puţin important. 

Nu e corect, nu e frumos, nu e politicos, nu se face așa ceva. Nu mi se pare deloc etic/deontologic să îmi afișezi o grilă temporală de plata taxei, să treacă primul termen, dar tu să nu comunici clar toate informațiile concursului. Dacă plătesc și apoi apare ceva în economia concursului care nu-mi convine (dacă aș fi știut, nu m-aș fi înscris!), ce fac? Mă simt păcălit și ies în pierdere, pentru că nu voi primi banii înapoi în veci. Dar, neexistând o jurisdicție și o opinie publică .... nu ne rămâne altceva de făcut decât să spunem că ne place rahatul. Turcesc. Cu pudră fină.

România: 

chiar totul 

e sub semnul norocului sau 

poate .....

”în mâinile lui Dumnezeu” .... ?