Triatlon Brașov 2013 - primele rânduri

.......
..........
............

cam așa începe raportul de cursă pentru acest triatlon. Cu multe puncte - puncte - punctișoare ...... și aș putea anticipa puțin ”motto-ul” nedorit al acestui concurs începând să mulțumesc că, în sfârșit, am putut și eu să stau în trena cuiva pe km întregi, fără să mă tem de avertismente sau descalificări! Deci mă auto-denunț că am stat la plasă! Da, am stat din plin nu doar în trena uneia, ci în trena permanentă a șirului de mașini care se scurgeau fluid pe lângă mine și-mi pompau reziduurile puturoase direct în plămâni! Și când trecu cu viteză și un tir, am simțit cum mă ia curentul și atunci am simțit mai acătării că trăiesc periculos, de parcă nu mi-ajungea ce făceam! Și când pe șosea, în fața mea opri un dobitoc, fără semnalizare, fără nimic, ca să ia ”din câmp” un alt dobitoc, ca să facă o pereche de dobitoci, m-am simțit eCZaKt ca pe DN1 între Băneasa și Izvorani, tarabele cu pepeni sau căpșuni mai lipseau sau vânzătorii de hamace. Și piua, că mă ia valul cu descrieri d-astea pitorești.

Deși m-am prezentat la start împotriva oricărei rațiuni și înțelepciuni - cu mușchii superiori de la picioare încă blocați după Marathon 7500, unde, de altfel, mă prezentasem doar din respect pentru coechipier și promisiunea făcută, căci după Cozia Run nici vorbă să mă fi refăcut în urma concursului concursurilor (!), rezultatul fiind că azi dimineață încă nu eram capabilă să mă așez și să mă ridic singură pe și de pe colacul toaletei, iar de acum încolo suferința se prelungește -, aflai de la prieteni că tot fui cu degetul mic de la piciorul stâng pe o treaptă de podium. Nah, la premiere am lipsit din motive independente de voința mea ....

Din mult+muuult respect pentru eforturile depuse de organizatori&voluntari, deocamdată nu voi comenta cursa din acest punct de vedere. Aș vrea întâi să vorbesc cu ei. Ce pot spune acum, este că de mult nu am mai suduit atât de crâncen pe o cursă, live (!) - pe principiul: "Nu ai ştiu niciodată să înjuri corect până nu ţi-ai luat propria maşină!" - și nici nu mi-au mai auzit urechile atâtea porcării și înjurături de la șoferi și turiști. Mare, chiar uriaș lucru că NU am abandonat acolo unde începea urcarea spre Poiana Brașov!! (abandon nervos ar fi fost ăsta și chiar mi-a traversat mintea!) 
Și aș mai spune că nu am pomenit să fiu într-un concurs și polițistul să îmi spună să mă mișc mai repede, că țin mașinile alea pe loc .... nu pe bune!!! În ce țară trăim?!?! (se întâmpla la alergare, la traversarea străzii, pe unde era traseul, puii mei!!!)
Aș clasifica evenimentul din seria celor ”cu orice preț” (= îl organizăm cu orice preț adică și mi-aduc aminte și de un alt caz din categoria ”cu orice preț”, din 2012, deși o poveste cu totul diferită.).

În Râșnov am stat vreo 3-4 minute într-un ambuteiaj alcătuit din:

- polițiști depășiți de situație, 

- mașini conduse de șoferi de toate categoriile, care nu aveau loc una de alta către și dinspre Poiana Brașov,

- claxoane, nervi, noxe, jargon bogat și tot tacâmul,

- sute de turiști perpedes, și aceia de toate categoriile și vocabularele. A fost un vis urât. Și nici nu putea fi altfel, din moment ce intrarea cealaltă spre Poiană era închisă și din moment ce evenimentul a fost organizat în plin sezon turistic, când toți au vacanțe și concedii, doamne iartă și păzește!! Este chestia pe care nu am înțeles-o de la momentul anunțării concursului ....că alte informații oricum nu se ofereau, cum se face de obicei.

PLUS toate noxele pe care le-am inspirat și care mi-au furat o bună parte, dacă nu chiar cea mai mare parte din energie, astfel încât la alergare, deși am mers neașteptat și ilogic de bine pe bicicletă (!), plămânii au început și ei, sub efectul respectiv + căldură foarte mare, să intre-n grevă, fiind depășită la greu de vreo 3-4 fete în ultimii 4 km de alergare. Bucata de drum cea mai grea din concurs a fost un fel de DN1 (cicliștii de prin București înțeleg perfect) ...., bonusul fiind diferența pe plus de altitudine.

A mai fost o chestie cel puțin nașpa, unde am scăpat teafără datorită îngerului meu păzitor: două obstacole betonate, din acelea făcute de cei de la drumuri pentru a-i obliga pe șoferi să reducă viteza, amplasate în Râșnov, dar fiind de aceeași culoare a asfaltului, șansele să le observi sunt foarte mici. Când mi-am auzit bicicleta icnind cum nu o mai auzisem vreodată, am zis că ”gata, pân aci ți-a fost!”. Mă întreb de ce nu au fost semnalizate cu roz-bonbon sau cu alb sau cu galben, nu contează cu ce, că doar acest tip de aspecte au mai fost discutate și dezbătute și cu ocazia Ironman Oradea și cu ocazia triatlonului din Mediaș 2012. Deci loc de pardon nu prea este, iar la un concurs de acest gen, unde viteza este prioritatea fiecărui atlet în parte, riscul este imens.

Din acest punct de vedere, titulatura unui astfel de eveniment sportiv nu-și merită coroana pe care și-a atribuit-o singur dinainte, în ideea că va exista un viitor demn de ea .... așa ceva nu se face, nu este profesionist, nu este deontologic etc. etc. (”Da-da ... vezi tu să nu!!”). În aceste condiții, mă îndoiesc foarte tare că poți dezvolta și la nivel ”internațional” și ”metropolitan” așa ceva. Este otravă sigură. Întâmplător, în hostelul unde sunt cazată, stau în cameră cu doi nemți care au venit cu un prieten participant. Sunt uimiți, ca să nu spun șocați. Și cu toții discutăm acum despre șocul pe care ți-l dă o cruntă realitate: mulți conducători auto înțeleg să își răcorească interiorul mașinii lăsând motorul pornit, aerul condiționat pornit, în timp ce ei au părăsit mașina și stau pe trotuar la o vorbă, o tacla sau chiar o citirică. Inimaginabil și de neînțeles.

Deocamdată atât.

Voi lua la puricat fiecare parte, în alt material, despicând firul în 40 pe:

- promovare

- comunicare

- ședința tehnică

- înot

- bicicletă olimpic

- alergare.

Mulțumiri:

- echipei de voluntari,

- echipelor organizatoare,

- Brașovului, orașul sufletului meu,

- tuturor sportivilor care m-au încurajat pe traseu, precum și celorlalți de pe margine.

Îmi pare rău că va fi un material nedocumentat cu imagini, dar sper să găsesc câteva făcute de alții, pentru că merită din plin o documentare pe toată zona care ține de proba de înot și de bicicletă.

Deocamdată mă bucur să mai pot rămâne o seară în KRONSTADT!

Bursuleții veseli au făcut o cursă senzațională și ei și dragilor .... vă doresc numai de bine :-)) până la următoarea ”citirică” :-), cu mulțumiri că ne-ați transportat dimineață până la locul de start. În poza cu medaliile chiar străluce fericirea din ochii voștri :-)

 

28 iulie 2013, 19:15'

De citit și intenția de promovare de aici.

Descrierea cursei mele

Analiza la rece