Ultima cursă din 2013 = o decizie spontană pentru un 42 k / asfalt!

28.11.2013

Acuma nah .... nu fu să fie să încep sezonul cu un Ironman distance și să-l termin cu MPC! Tentația de a mai încerca ”marea cu degetul”, adică un maraton full pe asfalt a fost mai mare. Al 16-lea concurs pe 2013.
 Fiind o cheltuială total neprevăzută și din scurt, m-am văzut nevoită să renunț la petrecerea de Crăciun organizată de RoClub Maraton, unde mă înscrisesem. Așa că voi alerga/merge duminică .... pe 1 decembrie, în IOR. Patru ore, cinci ore, totul e să nu abandonez. Va fi un antrenament mai lung, pentru care am plătit taxă. Greșelile și lenea costă, în general. Dacă nu sunt capabilă să mă auto-verific într-o alergare banală de week-end, înscrierea la un concurs este, uneori, singura opțiune. Un pace de 6'/km va fi ideal pentru mine, dacă îl pot menține pe toată lungimea cursei. Ar fi chiar prea bine.

Afară ninge viscolit și Bucureștiul e o mare mizerie .... deci cu siguranță va fi frig. Mai sunt patru zile. Voi vedea cum este să alergi un maraton așa, fără o pregătire focusată pe el. Din iulie până acum nici măcar 500 de km de alergare nu am atins. Deci randament 50% mai scăzut, căci ian-iunie = 1.000 km. De fapt, după Xman Oradea, de la final de iunie, nu cred că am mai ieșit de 10 ori să alerg prin parcuri, ca antrenament. S-a cam rupt firul de atunci ... dar asta va fi o ”poveste de povestit la iarnă” :-)

Update din duminica concursului 
Maratonul Reîntregirii Neamului, 
1 Decembrie 2013:

A fost drăguț. Frig. Ceață, deci ceva umezeală. Lung. În cerc, o tură avea cam 3,15 km. Vesel. Bine organizat. Mititel ca participare (spațiul restrâns), modest ca premii (cupe doar pentru locul I open, de exemplu). Bine moderat. Familial oarecum.

Nu am pus geană pe geană toată noaptea. Am avut ceva de lucru cu termen de predare, m-am culcat târziu, am mâncat târziu, am ieșit la un 5 km de alergare ușoară, toate bune și frumoase, dar nu am lipit vreo geană toată noaptea. Oribil. De ce să mi se întâmple așa ceva înainte de un concurs fără miză, pentru care nu aveam emoții, nu speram nimic, decât să trec cu bine linia de sosire și să nu fiu ultima la fete, eventual? De ce?!

Am un blocaj la mușchiul de pe pulpa superioară a piciorului stâng. Am luat magneziu și anti-cârcel destul, dar ceva nu a mers. Am simțit primele dureri răsărind de pe la km 32. Nașpa. Apoi am simțit cum mă taie în talpa stângă, de la proteza de corectură pe care trebuie să o port. Nașpa. Nu m-a tăiat până la urmă, dar m-a secat de dureri de pe la km 15 cred.

Trebuie să caut pozele făcute de ceilalți.

Trebuie să descarc cursa de pe Garmin.

Și să mai scriu câteva chestii. Dar nu acum. E foarte lung dacă nu te pregătești pentru a alerga această distanță. Când am văzut că primii 30 de km mi-au consumat 3h3minute am decis mental ”că da, merge bine, neașteptat de bine” și ritmul a scăzut spre 7 km/h uneori (!) Atunci mi-am dorit să scot măcar un pic sub maratonul de la Cluj, unde timpul fusese 4h25. Nu mi-am dorit altceva din acel moment, ca urmare mi-am permis de am și mers de vreo trei ori, să zicem 300 m per total. Mai bine te oprești așa și mergi la pas, de ce să te forțezi, dacă tot nu ai vreo miză interesantă?

A fost bine. Pe ceas mi-au ieșit 43 de km cred. Nu sunt fericită cu 4h23min, dar sunt extrem de mulțumită, având în vedere volumul extrem de redus de antrenamente și curse din ultimele două luni jumate. Totul e mental. Nu totul, dar peste 60%!