O altă lectură captivantă de la Editura Preda Publishing este cartea lui Chris ”Macca” McCormack și Tim Vandehey.
Dacă te apuci de citit după ce ai terminat ”O viață fără limite”, a lui Chrissie Wellington, vei fi oarecum șocat încă de la titlu: ”Sunt aici pentru a câștiga” - I am here to win -.
Ca și Chrissie (născută pe 18 februarie 1977 în Marea Britanie), Chris (născut pe 4 aprilie 1973 în Australia) este tot triatlonist de anduranță, multiplu campion mondial în această disciplină. Deci, iată că avem o abordare feminină și una masculină a acelorași evenimente.
Primul impact al primei părți a cărții LUI denotă aroganță.
În prefața cărții, Mark Alen, campion mondial Ironman (1989-1993, 1995), exprimă unele afirmații care deja îți dau de gândit, după care intri în textul lui McCormack și te convingi că omul chiar este arogant, dincolo de orice performanță sportivă. Și nici nu ascunde această trăsătură a lui.
”Dacă vă imaginați că Macca este doar imaginea creată de presă - obraznic, agresiv verbal sau de-a dreptul lăudăros - înseamnă că nu-l cunoașteți, nu-l înțelegeți și ați ratat valoarea omului care a devenit.”.
Abordarea curselor și a adversarilor este, din partea lui Macca, atât de devastator de diferită față de cea a lui Wellington, că aproape ți se pare incredibil.
Câteva spicuiri succinte din formulările lui Chris, încă din primele pagini ale cărții:
”Revenirea mea în 2008 a fost percepută ca o simplă formalitate. Era evident pentru toți că îmi voi apăra titlul, însă a fost o cursă importantă pentru mine. Din nefericire, în anul acela am avut o problemă tehnică la bicicletă și conaționalul meu australian, Craig Alexander a câștigat titlul de campion. Atunci când Craig a câștigat din nou în 2009, lumea triatlonului era pregătită deja să desemneze un nou favorit. Frumoasă carieră, Macca, îți mulțumim pentru tot, dar e timpul să faci loc unei noi generații.
A fost un șoc. Eram cel mai realizat triatlonist din lume pe orice distanță, demonstrasem deja că pot câștiga la Kona și terminasem al patrulea în 2009. Cu toate acestea, eram considerat irelevant. Asta demonstrează cât de rapid poți fi înlocuit cu o următoare ”speranță”.
sau:
”Știam că descoperisem ”secretul” câștigării cursei. (.....) Noi le permiteam tipilor ăstora să ne nimicească la maraton, pentru că le făceam jocul. Dar până aici! Eram hotărât să-i fac pe alergători să joace după regulile mele!”
sau:
„Însă eu sunt un atlet profesionist. Ceea ce urmăresc nu este doar să trec linia de sosire și să primesc tricoul de finalizare a cursei și să mă felicite Mike Relly spunându-mi: ”Ești un Ironman!” Sarcina mea de serviciu e simplă: Să câștig cursa. Așa îmi câștig eu existența. Nu voi da niciodată dovadă de lipsă de fair-play, însă voi face tot ce-mi stă în putință, respectând regulile, să-mi asigur un avantaj. Iar dacă asta îi deranjează pe unii amatori, n-au decât să se supere.”
Și tot așa .... o lectură cu adrenalină iritată, sigur!
Oricum, iată câteva .... ”modeste” cifre ale acestui campion:
Antrenament anul 2002:
1.159 km înot
29.411 km bicicletă
4.678 km alergare
Aici, ep. 2
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen