Petro Poroschenko, președintele ucrainian, solicită livrări de armament pentru trupele sale. În Statele Unite, republicanul John McCain și alții ca el exersează o puternică presiune asupra președintelui și probabilitatea ca Obama să cedeze devine din ce în ce mai mare.
Și ce s-ar întâmpla dacă SUA ar începe să livreze armament? Susținătorii livrărilor de armament argumentează că astfel s-ar veni în sprijinul separatiștilor ruși. Plecând de aici, se pornește apoi de la premiza logică că rebelii vor face rost imediat de armament suplimentar, eventual superior din punct de vedere tehnic, direct din Moscova.
Având în vedere resursele militare ale Rusiei, este greu de imaginat că echilibrul de putere poate fi schimbat pe termen de durată prin livrarea ”armamentului defensiv” solicitat. Cei care sunt împotriva livrărilor de armament argumenteză că astfel se ajunge la o ”superioritate armată” de ambele părți și consecințele vor fi clar evenimente și mai sângeroase.
3. Relația transatlantică
Până acum, SUA și UE au tras de aceeași vâslă, în ceea ce privește conflictul din Ucraina.
Acum, divergențele de opinie lovesc cel mai tare în problema livrării de armament. Mulți americani sunt pentru, în timp ce în Europa se afirmă un scepticism destul de clar. Regimul Merkel în mod special s-a pronunțat împotriva livrărilor de armament. Atmosfera este suplimentar încărcată de afirmații precum cele ale lui McCain: Senatorul american i-a reproșat regimului Merkel cum că ”i-ar fi indiferent faptul că în Ucraina oamenii vor fi măcelăriți.” - și acest lucru a declanșat un val de supărare printre politicienii europeni, cei germani cu precădere.
*mi se pare că asta a și urmărit McCain și dacă europenii cedează, omul are câștig de cauză. Deși câștigul lui de cauză va însemna război pentru Europa. Ca urmare, indirect, McCain e la adăpost în America și puțin îi pasă de ce se va întâmpla în Europa, nu? Ceva de genul ”chelu-și pune mâna-n cap”!
Claudia Roth, vicepreședinte al Bundestag-ului, ar fi afirmat la Conferința de Securitate: ”McCain vorbește in SUA, dar noi ne aflăm până una alta pe același continent pe care se află și Ucraina și încercăm, cât se poate de responsabil, să gestionăm acest conflict. Ca urmare: tacă-ți fleanca, McCain!!”
P.S. După întâlnirea de luni, 9 februarie, în Washington, între Merkel și Obama:
”(....) Ca urmare, Obama exersează acum din principiul răbdării pe care Merkel îl aplică și despre care spune că este necesar în relația cu Rusia, în timp ce Merkel îi lasă lui Obama o portiță deschisă către acțiunea de livrare de armament. Merkel abordează problema ca fiind inexistentă: mai întâi, Merkel spune că punctul ei de vedere legat de livrarea de armament este cunoscut, fiind ostil acțiunii. Apoi adaugă că s-ar putea pleca de la premiza că alianța dintre Europa și SUA ar continua să existe ”în orice caz, indiferent că apar divergențe de opinie.” Astfel încearcă Merkel să dezamorseze dezbaterea pe marginea unei rupturi.
Și la final mai parează cu un exemplu comparativ menit să sugereze speranțe mai mari. Ca urmare, ce au în comun conflictul din Ucraina și unificarea Germaniei? Faptul că a existat o lungă perioadă de timp în care nimeni nu mai credea că cele două Germanii se vor reunifica vreodată. Și atunci a venit, după 28 de ani, momentul X, când a fost dărâmat Zidul Berlinului.
Înainte de întâlnirea plănuită în Minsk, președintele rus, Vladimir Putin, era dispus la orice, numai la o cale de compromis nu. Într-un interviu pentru un ziar egiptean, Putin învinovățea Vestul pentru criza din Ucraine și pretindea eliminarea ”acțiunii de pedepsire”, așa numea el prezența militară în estul Ucrainei.
Putin a venit cu o serie de condiții preliminare pentru desfășurarea discuțiilor din Minsk. Duminică afirma că întâlnirea din Minsk ar putea eventual să fie acceptată doar dacă s-ar alinie anumite poziții în zilele următoare.
În același timp însă se agăța de propria poziție, cum că Rusia nici nu ar fi o parte implicată în conflictul ucrainian și de aceea președintele Petro Poroschenko ar trebui să negocieze direct cu separatișii.
În cadrul Conferinței de Securitate s-a auzit în repetate rânduri întrebarea dacă Putin este de fapt interesat într-o rezolvare diplomatică a conflictului. Investitorul George Soros a spus: ”Putin luptă pentru existența proprie, de aceea va deveni și mai agresiv.” În mod asemănător argumenta și senatorul amerian John McCain: ”Putin ar putea eventual face ceva concesii tactice, dar singurul scop ar fi acela de a pregăti o viitoare agresiune.”
5. Toate încercările diplomatice de până acum au eșuat
Cu referire la inițiativele diplomatice ale Angelei Merkel și François Hollande, se tot vorbește de ”o ultimă șansă”. Totuși, se pare că nimeni nu mai crede cu adevărat în această ultimă șansă. La Conferința de Securitate s-a tot auzit, precum o mantră: ”Cel puțin se merită a se încerca.”
(Puterea unei mantre (= rugăciune tibetană) constă se pare în caracterul ei repetitiv).
Oricum, situația este cam lipsită de speranțe momentan și dacă eforturile diplomatice nu vor avea rezultatul dorit, care să asigure pacea, conflictul militar va escalada.
6. Înțelegeri încălcate
Chiar și dacă s-ar ajunge la un acord de pace, tot există o problemă serioasă: încrederea în respectarea Acordului de la Minsk este extrem de redusă. Discuțiile ar conduce către o bucată de hârtie scrisă al cărui conținut a fost deja încălcat - pentru că starea de armistițiu odată agreată a fost întreruptă.
La întrebarea: ”Ce vă dă încredere în faptul că în cazul unui Acord de pace, de data aceasta ar fi respectat?” - președintele parlamentului european, Martin Schulz a răspuns: ”Nimic.” Și Angela Merkel pare a fi, în baza experiențelor de până acum, ”foarte deziluzionată”.
Marți, ora 22:18 Uhr:
Înainte de plănuita Întâlnire de Vârf de la Minsk, Barack Obana a discutat astăzi telefonic cu Vladimir Putin, tema fiind violența crescută din estul Ucrainei și ”sprijinul Rusiei în favoarea separatiștilor”. Obama s-a exprimat din nou asupra faptului că ”are în vedere suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei.”
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen