Back to Bucharest: la taxe și impozite sectorul 6

Mi-era groază să mă gândesc la haosul și cozile de la circa financiară. Așa că am decis .... să nu mă gândesc :-)

Și nici să nu mă scol cu noaptea-n cap, să fiu la 8:30 acolo pentru a achita impozitele și a depune cererea pentru certificatul fiscal.

Ger, dar soare azi.

Am ajuns lejereanu pe la ora 10:30. Am coborât din autobuz și nu am văzut lume afară, cum știam din alți ani. 

Bă frate, parcă azi e program de la 8:30 la 16:30, doar nu o fi închis?!

Nu soro, nu era. Dar nu era coadă. Ce șoc!!

Am intrat .... era lume, dar nu omor. Faptul că nu era coadă afară din clădire era un lux fantastic! Chaos era, că fără chaos nu se poate prin instituțiile românești, e un fel de melodie acompaniatoare. Ca și corupția, în general vorbind. Câți nu au încercat să mă convingă că fără șpagă nu se poate în țara asta .... ehe .... și eu nu am putut convinge pe nimeni că se poate.

Paznicul, un tip spălat, vesel, extrem, dar extrem de amabil și cu maniere și ceva inteligență peste medie, aș îndrăzni să apreciez, mi-a explicat într-8n minut care e mersul lucrurilor. Să-mi cadă basca, pe cuvânt!!! M-a văzut că vreau să depun cererea, a venit și mi-a zis, de la sine putere: ”Vedeți că trebuie să aveți totul achitat la casă, apoi luați bon de ordine și acolo pe dreapta mergeți la biroul acela să vă luați certificatul fiscal.”

Deci .... jos pălăria, m-a șocat plăcut personajul. Un om cam la 40 de ani aș spune, descurcăreț :-)

Cam în jumate de oră am rezolvat tot, mi-am primit pe loc certificatul fiscal - tocmai mă pregăteam să întreb când să vin să-l ridic și funcționara mi-a adus la cunoștință că-l capăt pe loc - deci alt șoc!

Pe urmă, când mi-l dă, mă întreabă dacă nu cumva ne cunoaștem .... zic: ”Doar dacă faceți sport să ne fi întâlnit pe undeva, altfel nu cred.”

Și în mai puțin de două minute mi-a spus că ”Ah, nu, sunt o leneșă, nici după autobuz nu alerg. Dar bărbatu meu s-a apucat de vreun an de alergare, că s-a îmbolnăvit de diabet și acum e mai bine, a slăbit. Mă bucur, dar eu niciodată .... taică-miu mi-a scos scutire medicală, așa că nici la școală nu am făcut sport ....”

Am plecat încurajând-o să se apuce neapărat, că e păcat, e tânără, sub 35 de ani!! Nimeni nu scapă de gura mea, dacă tot discutăm de sănătate, sport și lene sau nu știu ce cure de slăbit :-) Nici aici, nici în Austria.

M-am uitat după simpaticul paznic și i-am dat mâna, cu furtunoase mulțumiri pentru amabilitate și implicare!!! S-a speriat, că a simțit în podul palmei o bancnotă și vroia să mi-o dea retur ..... i-am tras un zâmbet cât planeta Pământ: ”Prea ați fost amabil, a fost o surpriză frumoasă. Sănătate!”

Și dusă am fost. Și cu siguranță nu voi uita această experiență.

Cum ziceam și aici: nu te plătesc să-ți faci datoria - că pentru asta ești deja plătit, iar ca funcționar ești plătit și din banii mei! -, dar te răsplătesc dacă ești om cu mine, așa, de la sine :-) Și asta face diferența. Ba chiar una enormă!

ALTE SPUMOASE CONTEMPORANE :-)

Back to Bucharest: ”N-aveți încredere în noi?!”

Back to Bucharest: la Orange România
Back to Bucharest: la Direcția Pașapoarte Pipera
Back to Bucharest: Circa 21 de poliție, București
Back to Bucharest: la agenția imobiliară
Back to Buchaest: Poșta Română și alte picanterii
Back to Bucharest: la administrația financiară sector 6
Back to Bucharest: la Emag și Apple Shop Bucharest 
Back to Bucharest: prin magazine la-ntâmplare

Back to Bucharest: ce te frapează în prima zi prin oraș
Back to Bucharest: ”Doamnă, v-ați pierdut batista!” :-)