Organismul triatlonistului de anduranță se compune din peste 650 de mușchi ai scheletului, care funcționează împreună și performează precum o mașinărie foarte complexă. Și foarte vie :-)
Energia necesară punerii în mișcare a acestor mușchi este depozitată în legăgurile ATP-ului.
Și acum începe distracția.
Ce este ATP-ul?
ATP = Adenosine triphosphate
= adică adenozintrifosfatul.
și uite-așa mă ajunge chimia din urmă, că tare m-a mai chinuit în liceu și abia îmi scoteam media de trecere!!
Ca să nu complicăm prea mult lucrurile, chestiile esențiale de reținut ar fi cam acestea:
*ATP-ul este acumulatorul de energie necesară celulei prin înmagazinarea și conversia energiei celulare după necesitățile metabolice.
*ATP-ul este utilizat în procesele de contracție musculară, transport activ și, în general, în procesele fiziologice consumatoare de energie, fiind până la urmă acumulatorul de energie necesară celulei. D-aia discutăm de el aici raportat la sport și la triatlon, la anduranță de regulă, că pe mine asta mă interesează cel mai mult.
Organismul nostru stochează zahărul din alimentele consumate sub formă de glicogen, care este o sursă de energie.
În același timp, corpul nostru aflat în efort fizic apelează și la resursele de ATP, care însă sunt limitate. După ce consumăm, prin mișcare/efort fizic resursele valabile de ATP apare necesitatea aportului mai mare de oxigen pentru a produce noi resurse de ATP. Ca urmare, în mușchi este pompată o cantitate mai mare de sânge. Dacă la mușchi nu ajunge suficient oxigen, se formează acidul lactic. Acesta se elimină din organism la 30-60 de minute după încetarea efortului fizic.
Atunci când organismul sportivului are nevoie de energie pentru contracțiile mușchilor, ATP-ul este hidrolizat (hidroliza = o reacție chimică între ionii unei sări și ionii apei, care formează un acid slab sau o bază slabă/reacție chimică între un compus organic și apă, produsă în prezența unui catalizator.) de o enzimă numită ATPase. Această reacție întrerupe legătura chimică, eliberând mult-râvnita energie.
40% din această energie este utilizată pentru munca celulară și mecanică, iar restul este eliberată sub formă de căldură.
Datorită faptului că ATP-ul poate fi resintetizat, iar energia este stocată și transportată în legăturile de ATP, elementul mai este denumit și ”valuta de energie”.
Există 3 modalități de resintetizare a ATP-ului:
a. ATP-PC (adenozintrifosfat-fosfat creatină (anaerobic);
b. opțiunea glycolitic-ă (anaerobic).;
c. opțiunea oxidativă (aerobic).
Pe durata efortului fizic, aceste trei sisteme de resintetizare acționează la diverse stadii, având loc un schimb-ștafetă între ele în funcție de necesitățile organismului.
Energia din timpul efortului fizic:
Atunci când faci
exerciţii fizice, pentru energia necesară contracturii muşchilor şi
impulsurilor mişcării, corpul îşi pune la bătaie glucoza, zahărul pe
care organismul îl stochează din alimentaţie sub formă de glicogen.
Citeste mai mult: adev.ro/mspm9a
Citeste mai mult: adev.ro/mspm9a
Atunci când faci
exerciţii fizice, pentru energia necesară contracturii muşchilor şi
impulsurilor mişcării, corpul îşi pune la bătaie glucoza, zahărul pe
care organismul îl stochează din alimentaţie sub formă de glicogen.
Citeste mai mult: adev.ro/mspm9a
Citeste mai mult: adev.ro/mspm9a
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen