Intuiția vs. Minte .... idei

Mintea …. Tzzzzzz …..

Încotro, ce să facem .....

Bani, relație, carieră etc.

Începem să ne facem griji de prea devreme. Pentru că așa preluăm de-acasă, pentru că o vedem și o simțim pe mama (mai rar pe tata) cum își face griji (inutile) de fiecare dată când dispărem din aria ei vizuală. Ne gândim mai totdeauna întâi la acele variante care ar putea fi nașpa, the worse scenarios, le tragem în față, în linia întâi, după care facem loc și scenariilor bune, dorite, spre care țintim de fapt.

Stă în natura umană să vegheze asupra certitudinii și siguranței, atât cât se poate. Iar Mintea știe că are un job: acela de a ne proteja chipurile. Mintea e cu ochelari de cal, știe doar ce stă scris pe job description. Ne trage de mânecă și ne spune tot timpul: ”Stai, dar dacă .... cade drobul de sare de pe sobă și omoară copilul pe care nu îl avem încă, dar pe care ni-l dorim și care cu siguranță va dormi pe vatră lângă sobă .....” Te râzi sau te plângi citind asta?

Mintea încearcă să găsească Fapte, Stări concrete de lucruri și situații, chestii Clare și Sigure, fără echivoc, fără surprize neplăcute. Mintea adoră Faptele. Doar că adesea în viață suntem în fața unor situații când nu avem Fapte, avem doar decizii de luat. În lipsa Faptelor, Mintea inventează prezumții pe care le îmbracă în costumul de Fapte. Prezumțiile devin astfel Fapte pentru creierul nostru și Mintea e fericită, bașca că așteaptă și aplauze.

Ce am învățat de Drumul Meu este că de cele mai multe ori, deși avem Faptele, Datele și Analizele în fața noastră, situația în sine tot nu este clară, tot nu știm în ce direcție să o luăm, tot nu suntem siguri cum și dacă să schimbăm macazul. Ne scăldăm pur și simplu în confuzie. Și adesea ne alimentăm această confuzie tocmai pentru că nu ne simțim siguri. Chiar dacă avem Faptele în fața noastră, pe care intrinsec le înțelegem, începem să ne uităm dincolo de fapte și căutăm, scormonim și după alte răspunsuri. Cum? De pildă întrebându-i pe alții. Ne părăsim pe noi și ne ducem la alții să ne spună ce și cum și dacă să facem una sau alta. Te regăsești în povestea asta? De regulă îi căutăm pe aceia care au ajuns deja la rezultatele pe care ni le dorim noi și avem impresia că ei sunt soluția și pentru drumul nostru. E oarecum ca și cum te duci la un funcționar de stat, care de 40 de ani stă pe același scaun, în același birou, face sau nu face ceva își ia salariul și te aștepți ca el să te învețe cum să ai succes ca antreprenor.

Cu alte cuvinte, ne punem Viața Noastră în mâinile altora. Predăm Puterea și cu asta răsuflăm ușurați că am predat și responsabilitatea, chiar dacă celălalt nu a preluat-o (că doar n-o fi nebun!!).

E OK și e recomandabil să cauți și alte opinii, și alte păreri, să asculți și alte experiențe. Dar nu confunda asta cu a autoriza pe altcineva asupra mersului lucrurilor din Viața Ta. Nu te dezice de proporia Autoritate, căci Răspunsul se află întotdeauna, dar întotdeauna, dar întotdeauna doar la tine!

Și tu și eu și toți dispunem de o busolă interiară care ne conduce de fapt Viața și eu personal știu extrem, extrem de bine că de fiecare dată când am ignorat busola asta, a fost jale și prăpăd. I se zice INTUIȚIE și e un dar de neprețuit.

Când eram mică am primit de la mama o carte imensă, groasă, prea grea pentru mine pe vremea aceea. Cu multe poze și multă culoare în ea. Se numea ”Cele 5 simțuri”. Regret din suflet că nu o mai am.

Intuiția este un al 6-lea simț de care dispunem și al cărui rol definit este acela de a ne conduce către deciziile și cărările care ne sunt cele mai potrivite în viața noastră. Intuiția este cea care ne îndepărtează de decizii și direcții care nu ne sunt benefice.

Nu se cunoaște ”explicația științifică” (pentru că avansăm tot mai mult în era când înțelegem  - fericiți cei care înțeleg! - că știința este extrem de limitată și că prea puține Adevăruri pot fi explicate științific și da, este vremea să acceptăm că nici măcar nu avem nevoie de ”dovezi științifice” la tot pasul, Life is Beyond Science!), dar cu certitudine Intuiția Ta nu te va împinge niciodată într-o direcție falsă. Iar atunci când te conduce către cădere și de-cădere este semnul suprem că ..... pentru a te regăsi, trebuie mai întâi să te pierzi total. Asta va fi povestit în alte episoade, la momentul oportun. Nu ignora Faptul că Știința e Minte, deci creier, deci entitatea aia despre care am început să scriu aici.

Te întrebi cu siguranță dacă și tu ai Intuiție. Evident că da, toți o avem, în stare mai mult sau mai puțin latentă, ignorată, lăsată într-un colț întunecat, într-un sertăraș încuiat cu cheia ascunsă .... Sigur că dispui de Intuiție, trebuie doar să o scoți la lumină, să te bucuri de ea, să profiți de ea, să o antrenezi, să stai de vorbă cu ea, să o întrebi, să o provoci, să-i dai activitate, să o pui la treabă!

Lasă Mintea să se odihnească .... știi cum se zice, ”nu te pune cu unul prost, că are mintea odihnită.” – ăștia de persiflează așa pe peste tot sunt ”băieții dăștepți” de au convingerea că dacă le ”zbârnâie Mintea” sunt buricul pământului.

Intuiția lucrează practic permanent, depinde de Tine dacă o auzi. Dar ea îți șoptește mai tot timpul. Ea este ”drăcușorul” care îți dictează de regulă în contradictoriu cu ceea ce-ți ordonă Mintea. Am exemple cu duiumul și știu 100% câteva, din propria experiență, când în mod conștient am decis împotriva Intuiției și știam că vor urma probleme, doar că nu le știam amploarea, complexitatea, implicațiile pe termen lung. Unele dintre ele m-ar fi putut costa viața, dar m-am bazat pe Linia prelungită a Vieții de care știu că dispun și pe Îngerii Păzitori. Nu glumesc!!

Diferența acustică dintre Minte și Intuiție este că Mintea e agresivă, furioasă, gălăgioasă, insistentă și manipulatorie precum o campanie publicitară. Intuiția e calmă și discretă și are răbdare. Mintea nu te lasă în pace dacă nu faci cum zice ea, Intuiția te lasă ”în plata Domnului”, că până la urmă responsabilitatea îți aparține și tu ești propriul tău Dumnezeu, dacă ești atent.

Gândește-te la marile răscruci din Viața ta, punctul acela care a adus cu sine o Schimbare Majoră a direcției, a stilului de viață. Cum a decurs? Ca ”de la sine”, fără nici o piedică, totul a mers șnur? Sau cu obstacole, cu întârzieri, cu surprize neplăcute? Când totul e flow, e Intuiției. Când totul e vârtej, e Minte contra Intuiție. Intuiția e gentilă, nu se luptă cu Mintea, prin asta și-a câștigat respectul meu. Mintea e războinică, e pe principiul ”cu orice preț” și ”las că vă arăt io vouă!!!”. Te recunoști pe undeva pe-aici? 

Poate te ajută să afli cum îți lași condusă Viața, poate te ajută să afli cum te pregătești de boală, suferință, poate înțelegi că acționând în conflict, lași dezechilibre să se manifeste în viitoare suferințe și boli. Think about it!

Mintea te invadează (înțelegi cum vine asta, nu? Gândurile sunt expresia Minții, deci Gândurile te invadează, nu-ți dau pace, nu te lasă să dormi, să mănânci, să te bucuri, îți bagă la înaintare scenarii care nu au legătură cu Realitatea etc. etc.).

Intuiția așteaptă să o inviți să preia conducerea pentru a te ajuta. Cum faci asta? Cum predai ștafeta Intuiției tale, astfel încât lucrurile să iasă bine?

a) prin Meditație. Învață să meditezi. Ai încredere în proces. Let your Mind outside ..... asta este ce spun tot mai des și mai des în ultimul timp .... imaginează-ți că intri într-un templu unde nu ai voie să pășești încălțat(ă). Templul este Eul (nu Ego-ul) tău și Mintea sunt pantofii tăi. Lasă-ți pantofii afară și pășește .... Let your Mind outside and Come in ... Învață să ignori zgomotul Minții măcar atunci când pășești în Templu și cu timpul vei observa că te afli tot mai des și tot mai mult în Templu, înțelegi?

Meditația, corect ”executată”, neutralizează mintea și crește frecvența Intuiției.

b) simte, prinde Emoția! Intuiția este un Sentiment, nu un gând. Dacă provine din burtă sau din inimă, asta este o altă discuție fascinantă. Deocamdată tot ceea ce contează este să simți frate! Cu toată reverberația și trepidația corpului tău, lasă-te să simți. Poți denumi asta ”o voce interioară” sau ”un beculeț aprins”, treaba ta ce nume îi dai. Suntem condiționați să devenim din pruncie un fel de ”mașini de gândit” și pierdem legătura cu Emoțiile, Sentimentele noastre, ni le reprimăm, ne rușinăm de ele, ni se pare că nu suntem bărbat dacă plângem și mai rău decât atât, nici femeile nu-și mai permit să plângă adesea, că cică dau dovadă de slăbiciune. O-je-oh-jeh ..... unde-am ajuns!!!

Când ai de luat o Decizie, caută-ți un loc liniștit, unde să fii singur, fără TV, Radio, telefon, laptop, ceas.

Închide ochii pentru a nu te lăsa influențat de imagini din exteriorul tău, asta liniștește Mintea .... ca perechea aia de papagali din colivie care nu mai ciorovăiesc după ce le acoperi colivia, dacă mai știi .... poate vecina sau bunica avea așa o pereche de papagali în colivie.....

Inspiră adânc, numără până la 10, expiră în decurs de 6 secunde, numără până la 10, inspiră din nou adânc în decurs de 6 secunde, ține aerul pentru 6 secunde, expiră în decurs de 10 secunde. Când inspiri, observă-ți burta care preia oxigenul, deci se umflă. Când expiri, observă cum pleacă oxigenul din ea și imaginează-ți cum vezi oxigenul parcurgând interiorul tău și mângâind organele până ce iese din corp. E dialogul tău intim cu o parte din Eul tău și crede-mă că fiecare celulă îți simte energia și reacționează ca atare. Ieși din undele Gama, intră în starea Alpha, pune-ți Întrebarea care te preocupă și care de regulă se finalizează cu ”Spune-mi ce să fac.”, corect?

c) Încrederea. Intuiția nu te minte. Pomeneam anterior de ”antrenează-ți Intuiția”, în cazul în care ai ignorat-o până acum sau ai luat-o prea vag în seamă. Lasă să se dezvolte. E ca un mușchi, cu cât îl antrenezi și progresiv mărești nivelul de stress aplicat asupra lui, cu atât se va dezvolta și el și va fi pregătit. 

Începe cu pași mici, experimente banale. Când sună telefonul, nu te mai uita pe monitor, încearcă mereu și mereu și mereu să ”ghicești” cine ar putea fi, eventual încearcă să ”ghicești” motivul pentru care te sună.

d) Testează. Uneori avem deja răspunsul pe care îl căutăm, dar ne ”împinge Scaraoțki din iad”, adică Mintea, să nu acceptăm că avem deja răspunsul. Ni se pare poate prea simplu și uităm că adesea rezolvarea și grandiosul se află în simplicitate! De regulă nu acceptăm că avem deja răspunsul pentru că ne e teamă să nu greșim, ne e teamă că nu înțelegem corect Intuiția. Ce să facem când avem dubii dacă Intuiția e pe recepție sau nu, dacă e cu noi sau nu?

* Ce anume îmi dictează Intuiția și eu nu vreau să accept?

* Dacă Intuiția știe Răspunsul, care ar fi acesta?

* Dacă aș știi că lucrurile vor funcționa bine pentru mine și aș asculta Intuiția, ce aș face?