ploaia pe doua roți prin București

Uitasem cât de neplăcut este să fii biciclist urban prin București, înfruntând nu doar ploaia de toamnă și specificul amurgului ce vine prea devreme la ora 6 p.m., dar mai ales devierea comportamentală a șoferilor.

Am plecat pe ploaie, spre servici, la 11:30. Cunoașterea rutei, metru cu metru, este un avantaj, căci știi ce adâncime se ascunde sub micile lacuri și marile bălți formate, știi ce guri de canal nu au grătare sau capace. Desigur că există și situații când apar modificări peste noapte, nu există garanții. Așa că pe ploaie, când și comportamentul șoferilor devine ușor deviat – sunt mai disperați, se grăbesc mai tare, îi irită vizibilitatea redusă, practic nu prea mai țin cont de nimic, așa că nebuloasa devine și mai nebuloasă și biciclistului sau/și pietonului îi revine sarcina de a lua cu sine  doze mai mari de răbdare, atenție, precauție și toleranță.

Nu am mai făcut jumate de oră pe cei 11 km, ci aproape 45 de minute.  Eram bine echipată, cu pantaloni de ploaie prevăzuți cu benzi fosforescente, precum și cu pelerină și husă de protecție peste încălțăminte, așa că nu mi-a păsat de mizerie. E prea riscant să porți grija mizeriei și să ai stresul că ți se murdărește îmbrăcămintea; pe timp de ploaie, în trafic, ești prea expus ca să stai să ocolești nu știu ce șanț cu apă, căci vine șoferul din spate și te pleznește fără vorbe, căci el nu are percepția ta pe carosabil. Doar șoferii care sunt și bicicliști urbani ar putea ține cont de anumite elemente specifice condițiilor de ploaie și statutului cam ingrat al biciclistului urban prin ploaie. Dacă ar vrea, desigur. Dacă ar avea chef. E bine să nu te bazezi pe asta.

În condiții de ploaie, cum este cea de astăzi, se reduce radical numărul șoferilor care țin cont și de tine, ca participant la trafic. Fără să intenționez a exagera, m-am confruntat astăzi cu o situație ce putea genera in așa ceva dacă șoferul respectiv ar fi avut loc să mă urmărească. Era un bărbat foarte tânăr la volan, undeva la 25 de ani cred, tuciuriu, probabil țigan (oricum nu asta contează în general).  Eram pe Calea Victoriei la ora 5,15 p.m. și mă apropiam de intersecția unde este Ministerul Turismului (la stânga dai la Piața Romană). Ploaia stătuse. Zăbovisem la coada de mașini la semaforul acela de după Cazinoul Victoria. Era coadă lungă de mașini, pe tentativa aia de trotuar nu aveam loc (nici pietonii nu au loc), mașinile se deplasau prea aproape de trotuar, deci singura mea opțiune era să stau la spate, exact ca orice altă mașină. În spatele meu, un idiot la volan, evident. Care mă claxona. Am dat ignore si delete. Mai stătea un pic și iar cu claxon. OK, ignore. Se face verde, se pornește. Oh, ce fericire pe bietul handicapat mintal, a avut ocazia să depășească un biciclist plouat, dar disciplinat în trafic. Evident că nu a apucat nici el să treacă de noua culoare roșie a semaforului. Idiotul, după ce m-a depășit claxonând, a trecut imediat, ostentativ, în fața mea, mai să dea cu mașina în bordura trotuarului!! Era un mesaj clar de ”pe aici nu se trece!”.  Am privit în spate și cum spațiul îmi permitea, am băgat și eu stânga, ajungând astfel între cele două rânduri de mașini, exact cum nu îmi place mie să mă bag. Idiotul era primul la start și nu s-a așteptat la reacția mea. Am trecut pe lângă el, făcându-l ”Du Idiot!”, i-am trecut prin față și m-am aliniat la bordură, la semafor, pentru următorarele 3 secunde. Coada de mașini continua imediat după intersecție, deci după calculul meu rapid aveam timp să pornesc înaintea lui și să alunec pe lângă mașinile din față, idiotul neavând nici o șansă să dea peste mine. M-a claxonat nervos și recunosc că am primit un gol în stomac, cu defectați d-ăștia nu te pui, că nu te salvează nimeni!!

Și am fugit, profitând de haosul din trafic, cotind dreapta spre Catedrala Sf. Iosif și mai departe spre Cișmigiu.

Dar ploaia nu îi țăcăne doar pe șoferi la cap, ci și pe unii pietoni. Urcam frumos Dealul Cotroceni, pe în curs de dispariție frumoasa bandă de biciclete.  Exact pe mijlocul ei, un individ. L-am claxonat de atenționare, mi-a făcut loc, luând-o spre carosabil, nu spre gardul Grădinii Botanice, unde avea loc în exces chiar. Mă rog, fiecare cu cerebelul lui.  Sus, la intersecție, am oprit și eu la semafor și individul s-a apropiat și a trecut rapid, traversând pe roșu, deci era acum înaintea mea și ținea cu insistență banda de bicicletă, îi plăcea lui galbenul, ce să zic?  îl mai scotea din rutină probabil.

S-a dat verde și a fost precum startul la concurs, mașinile au început să curgă. În intersecție era un polițist. Trece pe lângă mine o mașină și culmea tupeului se bagă exact pe banda de bicicletă de după zebră, oprind acolo și parcând. M-a ignorat pe mine, ca și biciclist în mișcare, a ignorat și polițistul. Am oprit în dreptul mașini, i-am bătut în geam și le-am explicat celor doi inteligenți că nu își poate parca mașina taman acolo. Ete skârț! Omul a oprit motorul, a scos cheile și se pregătea să iasă, habar nu am unde putea să aibă treabă în zona aceea. Chestia e că polițistul a observat faza și a început să îl fluiere. Nu am stat să urmăresc mai departe, dar am apucat doar să îl văd pe polițist îndreptându-se spre mașină și l-am auzit spunând că doar nu are de gând să staționeze acolo, să mute mașina! Deci ….. DOAR frica e soluția disciplinei. Mie mi-a dat cu flit șoferul și însoțitorul acestuia, eu nu contam. Dacă ești însă biciclist și rulezi pe o bandă de pe carosabil, vine mașina și trece peste tine, că e mai puternică, nu?

Ei uite că iar dau de individul care iubește banda galbenă de bicicletă și iar îl claxonez. Dar nu mă pot abține să nu îi și spun: ”Frate, nu vezi desenul, ce dracu? Ai loc pe dreapta, lasă banda asta liberă!” Oho-hooooo, când a-nceput pietonul să mă înjure de tot arborele genealogic …. n-ai idee ce debit verbal avea. L-am făcut ”Ești tâmpit!” și am gonit mai departe, nerăbdătoare să evadez în propria mea locuință și să dau delete la o zi atât de scârboasă.

Pe Iuliu Maniu m-a prins ploaia și amurgul – of, ce combinație de proastă inspirație -. De la Cotroceni până la Autogara Militari aveam o singură idee în minte: să ajung întreagă acasă! Am remarcat din nou disperarea șoferilor, care cum prindeau 100 de m liberi, cum băgau viteză, lăsând în urmă dâre de apă răscolită amestecată cu combustibil auto și praf. Nu am mai perceput de ceva vreme atâta disperare pe șosele, totul se îneacă în viteză, zgomot, vizibilitate redusă. Oare ploaia de toamnă incită la violență? Mi-am dat seama la un moment dat că nu îmi puteam permite să fiu crispată. E cazul să mă gândesc la o vacanță și să sting draku lumina în Valahia!


P.S. Și iată ce citesc pe internet, cu totul întâmplător, după vreo oră și ceva de la postarea materialului de mai sus:

Invitatie speciala pentru diseara

Astazi, multa lume adopta o atitudine “fals-rationala” invocand ploaia ca motiv sa nu participe la Marsul Biciclistilor de la orele 18.00… De inteles intr-o Romanie secata de energie si de putere de reactie.
Fiecare este liber sa se plimbe cum vrea prin oras, dar recomandarea mea este urmatoarea:
“Daca cineva dintre cei care sunt tentati sa “absenteze” de la aceasta unica manifestare anuala, dar totusi isi doreste mai mult respect, mai multa atentie, mai multa siguranta, mai multa infrastructura inteligenta, mai mult control asupra gestionarii inteligente a traficului bucurestean, mai multe investitii in comertul cu biciclete, mai multe ateliere de reparatii, mai multe centre de inchiriere, mai multe harti de cicloturism si mai mult spatiu alocat transportului alternativ, mai multe parcari de biciclete, mai multe centre de initiere, mai multa sanatate si mai mult aer curat, atunci sa faca un minim efort si sa se alature noua.
Toate demersurile asociatiei si federatiei pe care le reprezint, din ultimii ani, au facut ca diferite institutii publice sa inceapa sa ia nota de cele propuse de noi. Mai putin sau mai mult, mai bine sa mai prost, dar acest proces trebuie impins foarte serios de la spate.
Stiu foarte sigur ca astazi, Primaria Generala, Primariile de sector, RATB, Metrorex, CFR, Ministerul Mediului etc sunt cu ochii pe noi.
Daca vom fi multi in strada, ca sa dovedim ca SUNTEM MULTI BUCURESTENI CARE VOR SA SE DEPLASEZE FARA SA POLUEZE, atunci putem cere respect.
Daca veti lasa ASTAZI bicicleta acasa, va recomand sa uitati ca aveti drepturi in acest oras.”
Va multumesc pentru intelegere.”

Wow!!! Strecurat acolo mititel, cică discret, chestia cu ”investiții în (comerțul cu) biciclete” :-))). Mă simt deja amenințată dacă îndrăznesc cumva să ”absentez”, deja mi se iau drepturile de a călări bicicleta în propriul meu oraș (mă rog, e un fel de-a spune, orașul e bun public, nu îmi aparține mie și a apărut aici datorită Dâmboviței de fapt!) Așa și, cum e cu luarea drepturilor, la kilogram, litru, bucată sau cum se face? Și ce faceți cu drepturile mele confiscate? Parcă ar fi tarlaua naționalizată de comuniști..... Păi așa face și ministerul turismului, ostentativ chiar, merge pe principiul: nu facem infrastructură, că dacă nu există turiști??? 

Dădeam exemplul Parcului Izvor, în postarea de ieri parcă. Până nu s-a investit în el, până nu s-a montat lumină, până nu s-au construit locuri de joacă și de sport, Parcul Izvor era o ruină, un gunoi, nimeni nu intra în el, era țara maidanezilor. De unde oare a apărut toată această populație de vreo doi ani încoace? Oameni pe biciclete, pe role, copii, bunici cu copii, grupuri de tineri care cântă la chitară sau stau la povești, pe iarbă, cu bicicletele lângă ei .... etc etc etc.

Nu mă leg de micile erori de scriere și formulare, ci de mesajul în sine. Teribilă invitație, pe bune. Dictatorială. Șantajistă abordare, incorectă, disperată, egocentrică prin formularea ”Toate demersurile asociatiei si federatiei pe care le reprezint, din ultimii ani, au facut ca diferite institutii publice sa inceapa sa ia nota de cele propuse de noi. Mai putin sau mai mult, mai bine sa mai prost, dar acest proces trebuie impins foarte serios de la spate.” Da, de asta ne-am prins și noi, sau unii dintre noi. D-aia pedalăm, să împingem procedurile mai departe. Acuuuu, dacă nu pedalăm atunci când trebuie și cu cine trebuie .... eh, asta e altă poveste.



Mi-a plăcut însă comentariul unui tip, Dan:  

dan Says: 

Septembrie 29th, 2010 at 1:42 pm Daca veti lasa ASTAZI bicicleta acasa, va recomand sa uitati ca aveti drepturi in acest oras. 
Ei hai nu fii asa tragic, eu folosesc bicla mereu cand vremea permite, dar azi am lasat-o acasa si am venit la munca cu metroul pt ca: ma stropeam si ma faceam ca un porc pana la munca, nu am aceeasi aderenta ca pe asfalt uscat si sunt momente cand ai nevoie de aderenta, traficul devine inghesuit, cum ploua putin, parca innebunesc cu totii – desi majoritatea stie ca va fi aglomeratie, tot iese cu masinile. Si totusi imi doream foarte mult sa particip. De ce sa uit ca am drepturi? Nu esti prea corect aici, desi in rest iti aprob 100% demersurile si probabil fara sa simt, beneficiez de urmarile actiunilor tale. Doar ca s-a realizat riscul de 1/365 ca azi 29.09 sa ploua cu galeata si vremea sa fie potrivnica??? Propun sa incerci sa organizezi mai des astfel de marsuri. De ce sa fie doar anual? De ce nu lunar sau bi-saptamanal? Ce a facut Ariel, bikewalk-ul de vara, a fost saptamanal si chiar a avut succes. Fetele velobelle au venit, dar pe tine nu cred ca te-am vazut. La 2 editii e drept ca am lipsit si eu. Ar fi corect acum sa-ti zic sa uiti ca ai drepturi in acest oras? Si sa stii ca sunt destule voci nemultumite care zic ca voi, cei mai importanti promotori si sustinatori ai bicicletei care organizati intalniri (tu Geo, Ariel+Iulian de la bikewalk, George Hari+Bogdan Antohe de la bicla, velobellele, Atreides – cam astia sunteti, hai treaca-mearga si Leonte pentru fanatismul lui, pozitiv de altfel) deci cei mai importanti sustinatori, nu sunteti deloc uniti. Unul hais si altul cea. Ala nu vine cu ai lui la intalnirile organizate de celalalt si tot asa. Daca TOTI am lasa jos orgoliile de biciclist-sef ne-ar fi mult mai bine. Nu vreau sa ma intelegi gresit si tonul meu, poate critic, este pur constructiv, sa stii. Imi pare sincer rau ca din cauza vremii va fi mai putina lume diseara si astfel eforturile tale in fata autoritatilor nu vor mai avea aceeasi greutate, vor fi oarecum sabotate. (...) Mai zic asa: nu va suparati pe vremea nasoala de azi, vor fi nenumarate ocazii sa aratam ca existam si sa ne cerem drepturile!” 

Eu una mi-am adus aminte, cu această ocazie, ce mi-a zis un tip pe un forum primordial, atunci când păream prea înrăită în promovarea bicicletei: ”Hei, calmează-te, mersul pe bicicletă nu e totul în viață! Ce, nu poți pedala dacă nu te agiți să promovezi? Uite, eu merg zilnic cu ea la birou și nu am nevoie de marșuri sau ieșiri în masă, ca să fac acest lucru. Încearcă și tu!” Și am încercat și am văzut că e OK, de ce nu? Îi las pe alții să iasă în mass-media.  
Pe de altă parte, așa un mesaj care aproape mă forțează să fac ceva, mă șantajează legat de dreptul meu de a-mi cere respectate niște drepturi legale .....  cam dă semne că ies prea puțini la astfel de manifestații. Și cu forța nu faci astfel de acțiuni, nu așa motivezi oamenii, sincer mi s-a părut aproape incredibil să citesc mesajul.   
Ce să mai comentez, că iar mă întind la analize și am și altele de făcut.
30.09.2010 - http://bicla.ro/2010/09/revolutia-romaneasca-are-loc-fara-romani/
Din pacate, au cam deviat un pic treburile si în virtual au apărut mici discuții aproape războinice. Un titlu ca ”Revoluția românească are loc fără români” de pe www.bicla.ro a incins jarul din ziua precedentă. Un șir lung de comentarii, deci oamenii reacționează. Urme ale efectului de turmă apar și ele, dar și destul de ”gigi contra” :-)

Comentariul meu:

”In urma cu vreo luna jumate "ridicam problema" inexistentei unei comunitati reale de biciclisti (ma refer la Bucuresti, pentru ca aici traiesc de prea multi ani). Sunt foarte multe puncte si aspecte de discutat, care, impreuna, concura la formarea unei comunitati reale, care sa functioneze si pe ploaie, si pe soare, si pe ger, si pe canicula, si pe zi, si pe noapte, si la petreceri, si la accidente. Nu cred ca doar ploaia este elementul principal pe care ar trebui sa se dea vina. Pe de alta parte, nu inteleg cum deodata, mesajele de convocare si apoi de comentare post-event au devenit atat de dictatoriale si cu tenta de punere la zid a “celor absenti”. Cum observa un alt biciclist, Dan, chiar pe textul convocarii, la momentul actual exista niste orgolii. Acum, ce sa zic, e de bine faptul ca apar tot mai multi care vor sa organizeze si vor sa atraga, in mod normal concurenta ar trebui sa fie benefica pentru imbunatatirea calitatii evenimentelor. Dar daca concurenta este dusmanoasa, ea devine neloiala si incep sa apara conflicte tacite, apoi explozii, apoi atacuri la persoana sau la organizatie/asociatie, apoi injurii, insinuari si subminari. De ce oare?

In firmele romanesti, angajatii romani, in marea lor majoritate, nu invata sau nu inteleg niciodata principiul conform caruia: "suntem colegi si muncim pentru aceleasi obiective ale firmei, nu ne luam painea de la gura unul altuia".  Ei sunt interesati de cat castiga celalalt sau ca a plecat mai devreme cu 10 minute.

In urma cu 15 ani, existau pe piata romaneasca de transportatori de persoane, pe trasee internationale, 2 mari prestatori. Apoi a aparut al treilea, care a inceput sa faca oferte mai mici de preturi, cu intentia vadita de “a fura” clientela celorlalti. Apoi al patrulea. Se ajunsese practic la o sapare pe la spate, desi toti 4 ofereau aceleasi servicii. Unul dintre transportatori a zis asa: "bai frate, piata e la inceput, e mare, potentialul este imens. Noi ar trebui sa fim uniti in anumite puncte ale activitatii noastre. De ce sa luptam unii impotriva altora? De ce sa nu facem o masa rotunda si sa stabilim niste principii de business, iar atunci cand cineva doreste sa scada tarifele sau sa le majoreze, sa ne consultam intre noi. Pentru ca ceva este clar: nu ne putem juca cu clientela si tarifele trebuie sa aiba o logica si o decenta. Tarifele diferentiaza in functie de calitatea autocarului, de pilda. Dar in rest, toti avem aceleasi costuri, aceleasi probleme, toti vrem sa facem profit, clientela exista. Daca ne luptam intre noi si facem tot felul de chestii ascunse, nu vom fi corecti unii fata de ceilalti, vom ajunge sa ne distrugem locurile de stationare sau tablitele de afisare a orarului sau mai stiu eu ce nebunii. Si daca uite, de exemplu transportatorul X are un necaz, pot veni eu, Y, sa il ajut. Da, ii sunt concurent, dar nu dusman (!!) Il lasa un autocar pe drum, moare motorul. Ce faci cu clientii? Eu te ajut, iti dau un autocar ca sa iti termini cursa si sa fie clientii multumiti." Cum-necum, treaba a functionat, sa stiti. Cu mult succes. Lucru resimtit si de clienti.

La momentul actual, virtualul pe domeniu de biciclete este foarte variat si uneori se remarca aparitia unuia nou (blog, site or what ever) care are tendinta sa desfiinteze verbal tot ce au facut ceilalti inaintea lui, dar asa, cu mesaje scrise cu tonalitati un pic brutale, incisive. Lupta pentru rating - fir-ar el să fie de rating!!, că nu mai putem trăi fără el - implică un pic de lipsă de scrupule și limbaj cât mai exploziv, nu? Nu pe față, nu  în mod direct. Nu e frumos, nu e corect, nu e fair play si, in primul rand, nu este argumentat si nici constructiv pentru o comunitate in devenire. Toti avem orgolii, dar se pare ca undeva acestea nu pot fi ameliorate din cauza lipsei "unei mese rotunde" - sau ovale, cum vreti voi sa o vedeti (numai patrate sa nu fie, ca nu e bine cu colturi :-).

Eu am, ca de obicei, comentariu. Nu si solutia. Dar din comentarii se pot naste idei si solutii.

De exemplu eu, nu am venit la miscarea de aseara din 2 motive obiective si din alte 2 motive subiective (unul dintre ele: simt ca nu acesta este conceptul potrivit pentru a se ajunge la o infrastructura dorita si pentru a vedea mai putine autoturisme pe strazile sugrumate de masini, iar punctul de vedere mi l-am expus pe larg intr-un material mai vechi, pe blogul meu. Plus ca pedalatul pe întuneric, prin trafic .... it is not my real thing).

Cert este ca nu ploaia a fost motivul, pentru ca ieri am facut peste 20 de km pe ploaie, bine echipata, nici nu mi-a pasat de mizerie.

Comentez pentru ca este trist sa remarc cum se strica atmosfera prin folosirea unor tonalitati si abordari foarte incisive. "Cine nu vine, sa uite ca are drepturi" sau "Cine nu vine, nu merita" etc. etc.

Nu cei care ies doar la astfel de manifestatii sporadice sunt cei care promoveaza cu adevarat conceptul legat de folosirea bicicletei, dar in restul anului si le tin lustruite in casa. Acestia sunt precum politicienii in campanie electorala si vedem in jurul nostru ce se intampla la acest nivel.

Ci cei care chiar le folosesc zilnic, ca transport alternativ (desigur ca exagerez, nici macar nu trebuie sa te simti vinovat daca nu iesi zilnic, e chestie de alegere, pana la urma, nu trebuie nimeni condamnat ca nu vrea sa mearga pe bicicleta!). Si aici analiza poate continua. Nu e nevoie sa te bati cu pumnul in piept si sa te stie lumea pe forumuri ca organizezi si ca strangi lumea, ceva nu se leaga aici. Adica 50 de bicilisti urbani care timp de 7-8 luni pe an nu se deplaseaza cu nimic altceva prin oras, decat cu bicicleta, dar totusi nu vin la un event d-asta, trebuie pusi la colt, cum ca nu au drepturi, cum ca ei doar profita de drepturile castigate de ceilalti? Ceva nu se leaga in abordarea asta, mai nouă. 

Eu stiu destule fete care apar doar la iesirile organizate in grup, dar in rest nu le vezi pe biciclete prin oras, spre locul de munca sau spre facultate. Si ce daca? Ele nu conteaza? Sau .... doar ele conteaza, pentru ca maresc numarul de participanti la un eveniment, in rest nu conteaza ca folosesc masina in drum spre job, nu? Hai să fim ipocriți în continuare, pe termen lung, nu?

Tot pe blogul meu dadeam un exemplu cu Parcul Izvor, pe care eu il frecventez din 2000. Era o nenorocire, o ruinta, neluminat, un paradis al cocalarilor si maidanezilor. Mergeam pe ninsoare in fiecare seara de iarna si aveam stomacul mic, ca nu era luminat si nu pasea nimeni in parcul acela. Vara era pierdut in canicula, gol, pustiu, cu trecatori ocazionali. Nu intelegeam cum e posibil. Pana cand primaria nu a intrat cu investitii si a transformat maidanul intr-o reala bijuterie, Parcul Izvor era un pustiu de cosmar. Acum il stiti cum arata si cat de populat si plin de activitati este?  Asta e directia buna, nu cea pe care o permitem noi autoritatilor, cum e cazul ministerului de turism, de exemplu. La nivel de autoritati se merge pe principiul bolnav si deviat ca “nuuuu, nu investim in infrastructura, ca daca nu avem turisti? Lasa sa vina turistii, si daca cumva apar in numar cat mai mare, sa inghita mizeria si lipsa de orice din structurile de cazare, abia atunci ne gandim daca renovam, restructuram, reconstruim, rescolarizam, investim etc ….”. Ultima actiune este faza doamnei Udrea cu PN Comana, ca te doare mintea!!

Cum ziceam, am descris detaliat teoria pe blog a i c i