Fuse-fuse-și se duse ...... o vară fierbinte, cu extreme. Cu multe învățăminte, cu multe tâlcuri, cu multe idei noi de măcinat peste hibernarea de iarnă, desigur că și cu schimbări de opțiune, percepție, alegeri.
Înainte de a face un bilanz, o concluzie seacă (cu un iz de mijloc, adică nici negativă, nici pozitivă) referitoare la TriChallenge Mamaia 2011, prima mea participare (a 3-a lor ediție): mi s-a confirmat suspiciunea cum că DA, organizarea acestor concursuri devine un business, adică o activitate profitabilă unde, dacă se alocă gramajul necesar de diplomație, cărțile se joacă pe sume foarte mari.
106 participanți la olimpic (numărasem 115, probabil am greșit eu)
130 participanți la sprint - proba care va fi desființată din 2012 (?!?!) Concurs adresat maselor .... desființează masele .... nu pricep.
Locul 73/106 la proba olimpică, locul 4/10 la open feminin (10 secunde de locul 3, că așa-i în sport :-)), locul 1/open mixt la GrandPrix 2011 (Aici urmează să văd cum mă vor clasa ei, pentru că la Mamaia nu a existat un clasament pe categorii si diferenta de punctaj e de 10 puncte totuși. Și oricum, acest clasament nu a fost organizat în mod oficial, din varii motive pe care doar organizatorii le știu și le înțeleg, pur și simplu au preferat să dea ignore la ceva foarte evident, anume: un circuit are un câștigător suprem și un podium unic, cu premii relevante! Dar asta a fost prima variantă a la Roumanie). Am acumulat în cele 5 etape 162 pe puncte, fiind deci pe locul I la feminin open. La feminin pe categorie de vârstă, locul 2 a acumulat 89 de puncte și locul 3 doar 46 de puncte, deci diferențele sunt foarte mari și se datorează faptului că celelalte concurente nu au participat la toate etapele. Oricum, din ce am auzit, anul viitor va fi mult mai greu și abia aștept să văd ce competiții vor fi incluse în GrandPrix. Sper, sper să pot participa și anul viitor din plin, ca o acumulare de experiență.
Sunt multe, foarte multe de comentat, sunt multe semne de întrebare și, deși știu că nu voi obține răspunsurile, mă vor aventura în a pune întrebările. Aici, public.
Printre multe altele, îmi pare rău, foarte-foarte rău, că deși am cerut tricou S, tot un M am primit. Care arată de fapt ca un L cel puțin, deci un alt tricou pe care nu îl pot folosi. De ce suntem puși să bifăm o măsură, dacă nici măcar la un concurs cu locuri limitate, unde se știe exact câți de S, câți de M etc. s-au cerut, nu putem să ne bucurăm de mărimea de care avem nevoie?! Nu voi înțelege probabil niciodată care e dilema și complexitatea acestei probleme de organizare. Păcat de tricou, se adauga la stiva din dulap.
Timpii mei la TriChallenge Mamaia, de care sunt mulțumită, neavând un antrenament în spate:
înot: 1500 m în 33 min
tranziția 1: peste 3 min (inadmisibil de mult).
bike: 40 km în 1h13min (nu aș fi putut mai puțin, poate 1h10min)
tranziția 2: peste 1 min
run: 10,5 km în 1h 3 min (dacă nu aș fi fost atât de obosită de la bike, aș fi scos 55 min la alergare. Am avut 2 episoade de mers de câte 1-3 minute). Ulterior am aflat că au fost 10 km jumate și exact în jumătatea aceea de km am pierdut eu locul 3 la open, pentru 10 secunde.
Mi-a plăcut că a fost asfalt. Nu mi-au plăcut noxele. Mi-a plăcut covorul roșu pe care, teoretic ar fi trebuit să ieșim din proba de înnot. Dar aici s-a schimbat traseul și la ieșire nu știai încotro. Mi-a plăcut că în zona de tranzit nu avea acces decât concurentul. La Vama Veche nu s-a respectat acest lucru, de exemplu. Mi-ar fi plăcut un spațiu mai generos între locurile din zona de tranziție. Mi-au plăcut toți voluntarii, înghesuiala a fost mare și cu siguranță au avut mult de muncă. Mi-au plăcut cei doi care împărțeau apa pe traseul de alergare. Băiatul de acolo a încercat de două ori să-mi dea apă când rulam pe bicicletă, dar mereu cu dopul pus și nu aveam ce să fac cu ea, neavând de gând să mă opresc din viteza mea. Dar omulețul era perseverent și a depus mult efort, pe căldura aceea.
Premierea a fost și ea frumoasă. A lipsit podiumul. Au lipsit medaliile. Au lipsit cupele. Premierea a fost făcută la maximum de popularitate și aici au apărut nemulțumiri din partea anumitor categorii ignorate - fetele corporate, de exemplu. Nu vreau să comentez, pentru că a fost un amalgam de neînțeles acolo. Au fost criterii subiective, după cum și declarase organizatorul. Deci a preferat să suie pe scenă toate cele 5 echipe de bloggeri, dar să ignore alte categorii de participanți care se întâmplă să fi fost majoritar fete.
Medalia de finisher, cred că am mai spus, jenantă vs. pretențiile de promovare.
Concursul a fost promovat ca un eveniment de masă. Cu toate acestea, s-a anunțat că din 2012 nu va mai exista lungimea de sprint. Ceea ce mi se pare că se bate cap în cap. Dacă s-ar renunța la înnotul în lac, concursul s-ar putea ține într-unul din camping-urile din afara Mamaia, spre Năvodari. Nu ar mai fi noxe. Da, dar asfaltul ar fi prea îngust și nu poți bloca total accesul mașinilor.
Ce mi-a mai plăcut? Mă gândesc. Probabil că atunci când participi la prea multe, multe aspecte ți se par de la sine înțelese. Bine-bine, la o taxă de 100 RON, desigur că unele aspecte trebuie să fie incluse fără a fi evidențiate.
Ah, mi-a plăcut că a fost concursul pentru copii, cu siguranță merita văzut și aplaudat, dar eu eram încă în cursă. I-am văzut pe micuți doar un pic, pe traseu :-))
Siguranța pe traseu a fost parțial color asigurată. Florin Leonte am înțeles că a fost accidentat de o mașină. Eu am văzut două faze care puteau sfârși urât, pe traseul nostru intrând câte un turist, câte o motocicletă, câte o mașină .... nașpa, că la 40 km/h la bicicletă totul devine mult mai sensibil.
Mi-a displăcut proooofuuuund ideea de a se comercializa ”pasta party” și de a limita accesul. O oferi sau nu o oferi. ”Pasta party” ține de concurs, dacă tot o anunți. Toți au plătit aceeași taxă, de ce apare limitarea asta ulterior? Bogați și săraci? Cine e mai rapid mai apucă un voucher la ”pasta party”?? Și cine nu are banii ăia sau nu are iuțeala respectivă, se uită ulterior la poze și se întreabă dacă și el a fost la același concurs? Hm ...
Știam deja, dar mi se confirmă: oricât de frumos este traseul, concursul, atmosfera ..... contează al naibii de mult abordarea și atitudinea organizatorului. Pentru mulți, Mamaia este evenimentul suprem. Pentru mine, evenimentul suprem a fost Ironman Oradea. La mulți prinde izul acesta de publicitate excesivă, a.î. nici nu mai dau atenție la toate câte se promit, dar nu se respectă. Eu prefer varianta din Oradea, unde se promite puțin, nu se mediatizează atât de extravagant, dar se oferă mult, mult, mult peste așteptări. Îmi pare rău, dar și aici trebuie să felicit organizatorii orădeni! (Nu, nu sunt rudă cu nimeni de acolo, nu fusesem niciodată în Oradea în viața mea, nici penpals nu am avut în Oradea. A fost, pur și simplu, o revelație!)
106 participanți la olimpic (numărasem 115, probabil am greșit eu)
130 participanți la sprint - proba care va fi desființată din 2012 (?!?!) Concurs adresat maselor .... desființează masele .... nu pricep.
Locul 73/106 la proba olimpică, locul 4/10 la open feminin (10 secunde de locul 3, că așa-i în sport :-)), locul 1/open mixt la GrandPrix 2011 (Aici urmează să văd cum mă vor clasa ei, pentru că la Mamaia nu a existat un clasament pe categorii si diferenta de punctaj e de 10 puncte totuși. Și oricum, acest clasament nu a fost organizat în mod oficial, din varii motive pe care doar organizatorii le știu și le înțeleg, pur și simplu au preferat să dea ignore la ceva foarte evident, anume: un circuit are un câștigător suprem și un podium unic, cu premii relevante! Dar asta a fost prima variantă a la Roumanie). Am acumulat în cele 5 etape 162 pe puncte, fiind deci pe locul I la feminin open. La feminin pe categorie de vârstă, locul 2 a acumulat 89 de puncte și locul 3 doar 46 de puncte, deci diferențele sunt foarte mari și se datorează faptului că celelalte concurente nu au participat la toate etapele. Oricum, din ce am auzit, anul viitor va fi mult mai greu și abia aștept să văd ce competiții vor fi incluse în GrandPrix. Sper, sper să pot participa și anul viitor din plin, ca o acumulare de experiență.
Sunt multe, foarte multe de comentat, sunt multe semne de întrebare și, deși știu că nu voi obține răspunsurile, mă vor aventura în a pune întrebările. Aici, public.
Printre multe altele, îmi pare rău, foarte-foarte rău, că deși am cerut tricou S, tot un M am primit. Care arată de fapt ca un L cel puțin, deci un alt tricou pe care nu îl pot folosi. De ce suntem puși să bifăm o măsură, dacă nici măcar la un concurs cu locuri limitate, unde se știe exact câți de S, câți de M etc. s-au cerut, nu putem să ne bucurăm de mărimea de care avem nevoie?! Nu voi înțelege probabil niciodată care e dilema și complexitatea acestei probleme de organizare. Păcat de tricou, se adauga la stiva din dulap.
Timpii mei la TriChallenge Mamaia, de care sunt mulțumită, neavând un antrenament în spate:
înot: 1500 m în 33 min
tranziția 1: peste 3 min (inadmisibil de mult).
bike: 40 km în 1h13min (nu aș fi putut mai puțin, poate 1h10min)
tranziția 2: peste 1 min
run: 10,5 km în 1h 3 min (dacă nu aș fi fost atât de obosită de la bike, aș fi scos 55 min la alergare. Am avut 2 episoade de mers de câte 1-3 minute). Ulterior am aflat că au fost 10 km jumate și exact în jumătatea aceea de km am pierdut eu locul 3 la open, pentru 10 secunde.
11.09.2011
Sunt puține lucruri care mi-au displăcut la Trichallenge Mamaia (cu excepția, desigur, a celor descrise aici final-de-grandprix-cu-surprize-pentru.html) și la momentul la care scriu aceste rânduri chiar s-au consumat extrem de multe pe forumul de pe Facebook, astfel încât sunt supra-saturată de comentarii negative, ironii, bălării, pro- și contra, inepții. Cam fiecare are dreptatea lui, toți suntem subiectivi la un moment dat. Destule neînțelegeri, unele atacuri la persoane .... dar așa se întâmplă când se alimentează un val mic și acesta crește într-un tsunami, se mai iese din context, se deviază și se ajunge off-topic. Per ansamblu, regret că m-am implicat din nou într-o cauză, care prea puțin servea propriile mele interese. Pentru că am consumat prea mult timp și energie. Mi-a plăcut că a fost asfalt. Nu mi-au plăcut noxele. Mi-a plăcut covorul roșu pe care, teoretic ar fi trebuit să ieșim din proba de înnot. Dar aici s-a schimbat traseul și la ieșire nu știai încotro. Mi-a plăcut că în zona de tranzit nu avea acces decât concurentul. La Vama Veche nu s-a respectat acest lucru, de exemplu. Mi-ar fi plăcut un spațiu mai generos între locurile din zona de tranziție. Mi-au plăcut toți voluntarii, înghesuiala a fost mare și cu siguranță au avut mult de muncă. Mi-au plăcut cei doi care împărțeau apa pe traseul de alergare. Băiatul de acolo a încercat de două ori să-mi dea apă când rulam pe bicicletă, dar mereu cu dopul pus și nu aveam ce să fac cu ea, neavând de gând să mă opresc din viteza mea. Dar omulețul era perseverent și a depus mult efort, pe căldura aceea.
Premierea a fost și ea frumoasă. A lipsit podiumul. Au lipsit medaliile. Au lipsit cupele. Premierea a fost făcută la maximum de popularitate și aici au apărut nemulțumiri din partea anumitor categorii ignorate - fetele corporate, de exemplu. Nu vreau să comentez, pentru că a fost un amalgam de neînțeles acolo. Au fost criterii subiective, după cum și declarase organizatorul. Deci a preferat să suie pe scenă toate cele 5 echipe de bloggeri, dar să ignore alte categorii de participanți care se întâmplă să fi fost majoritar fete.
Medalia de finisher, cred că am mai spus, jenantă vs. pretențiile de promovare.
Concursul a fost promovat ca un eveniment de masă. Cu toate acestea, s-a anunțat că din 2012 nu va mai exista lungimea de sprint. Ceea ce mi se pare că se bate cap în cap. Dacă s-ar renunța la înnotul în lac, concursul s-ar putea ține într-unul din camping-urile din afara Mamaia, spre Năvodari. Nu ar mai fi noxe. Da, dar asfaltul ar fi prea îngust și nu poți bloca total accesul mașinilor.
Ce mi-a mai plăcut? Mă gândesc. Probabil că atunci când participi la prea multe, multe aspecte ți se par de la sine înțelese. Bine-bine, la o taxă de 100 RON, desigur că unele aspecte trebuie să fie incluse fără a fi evidențiate.
Ah, mi-a plăcut că a fost concursul pentru copii, cu siguranță merita văzut și aplaudat, dar eu eram încă în cursă. I-am văzut pe micuți doar un pic, pe traseu :-))
Siguranța pe traseu a fost parțial color asigurată. Florin Leonte am înțeles că a fost accidentat de o mașină. Eu am văzut două faze care puteau sfârși urât, pe traseul nostru intrând câte un turist, câte o motocicletă, câte o mașină .... nașpa, că la 40 km/h la bicicletă totul devine mult mai sensibil.
Mi-a displăcut proooofuuuund ideea de a se comercializa ”pasta party” și de a limita accesul. O oferi sau nu o oferi. ”Pasta party” ține de concurs, dacă tot o anunți. Toți au plătit aceeași taxă, de ce apare limitarea asta ulterior? Bogați și săraci? Cine e mai rapid mai apucă un voucher la ”pasta party”?? Și cine nu are banii ăia sau nu are iuțeala respectivă, se uită ulterior la poze și se întreabă dacă și el a fost la același concurs? Hm ...
Știam deja, dar mi se confirmă: oricât de frumos este traseul, concursul, atmosfera ..... contează al naibii de mult abordarea și atitudinea organizatorului. Pentru mulți, Mamaia este evenimentul suprem. Pentru mine, evenimentul suprem a fost Ironman Oradea. La mulți prinde izul acesta de publicitate excesivă, a.î. nici nu mai dau atenție la toate câte se promit, dar nu se respectă. Eu prefer varianta din Oradea, unde se promite puțin, nu se mediatizează atât de extravagant, dar se oferă mult, mult, mult peste așteptări. Îmi pare rău, dar și aici trebuie să felicit organizatorii orădeni! (Nu, nu sunt rudă cu nimeni de acolo, nu fusesem niciodată în Oradea în viața mea, nici penpals nu am avut în Oradea. A fost, pur și simplu, o revelație!)
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen