Adventure Travel List. Today: SAFARI in Tanzania

Există mai multe feluri de ”a preumbla” un teritoriu. Pentru Tanzania - și nu numai - modalitatea cea mai fascinantă este, pe lângă un trekking prin ținuturile înalte ale țării, ce culminează cu urcarea pe ”acoperișul Africii”, Muntele Kilimanjaro, cu siguranță, un safari.

In limba swahili, “safari” înseamna calatorie. Pe parcursul timpului, termenul a căpătat valoarea unui sinonim pentru ”calatorie de aventura prin stepa africana, pentru a observa animalele”.   

Safari înseamnă multă atenție, multă concentrare, o nouă stare de oboseala – sau pur și simplu o altă formă a oboselii. Aici te oboseste diversitatea culorilor, multitudinea animalelor, grija sa nu le deranjezi, caldura, mișcarea din jurul tău, chiar și liniștea din jurul tău. Aici devii practic dependent de un mijloc de locomotie, cel mai adesea un jeep. Pe timpul cat esti in tururile de observare a animalelor nu ai voie sa cobori din el. Ghidul are o alta pregatire si abordare față de ghidul care te însoteste in zona inalta a Africii, bucatarul are si el o alta pregatire, practic te afli in alta tara, pe alte taramuri, in alta regiune, in alt anotimp. In zona tinuturilor inalte, daca ai suflet de calator si de adorator al muntelui, cu tot ce implica ei, vei simti tot timpul “suflarea muntelui in ceafa”, desi noi mergeam spre el si nu ne-a permis decat intr-o singura dimineata, cand tocmai se intampla sa nu ploua, sa ii vedem silueta dominanta.  Acolo e clar: muntele domina, el e stapanul. Jos, in savana, nimerind si pe perioada migratiei animalelor, cand turme imense de gazele gnu se impiedica reciproc in goana lor aparent greoaie si orbecaitoare, fortele dominante sunt de alta natura si sunt multiple. Aici te afli, precum un intrus, pe teritoriul lor. Ele au voie aici, tie doar ti se permite. Din comportamentul ghidului nostru mi-am dat seama ca ei, africanii, realizeaza in mare parte acest raport de forte, chiar daca omul dispune de gloante si chiar daca ghizii umbla permanent cu armament la ei. A fost un sentiment placut sa vad omenia din el, care nu provenea din niste reguli scrise, ci din dragostea pentru animale si de natura. 

Pasărea ”secretar” a ieșit și ea la preumblare. Erau multe, nu se apropiat foarte tare de corturi, dar erau foarte obișnuite cu masele de turiști. O prezență cel puțin interesantă.

Aflata pentru prima oara pe continentul african, am experimentat un amalgam de senzatii si nu doar mi-am testat, ci chiar mi-am fortat limitele in doua lumi diferite: potecile care te urca pe Kilimanjaro, la 5.895 m si lumea savanei de tinuturile joase. A fost o experienta fascinanta si care te ajuta nu doar sa descoperi, ci si sa-ti reevaluezi criteriile si perceptia despre viata. Am constatat cu uimire cum o natiune atat de simpla, care traieste in conditii atat de primitive, se dovedeste a fi, intr-o anume masura, mult mai civilizata decat multi europeni. A fost impresionant sa le observ atitudinea fata de animalele salbatice, efortul de a le proteja si de a limita la maximum orice ingerinta in lumea lor  atat de linistita, unde oamenii, si indeosebi turistii, nu ar trebui sa aiba acces. Un safari este, cu siguranta, o experienta de viata cu totul speciala!

In mai putin de doua ore de la plecarea din Arusha am intrat in Parcul National Tarangire, unul dintre cele 14 parcuri naționale ale Tanzaniei, situat la SV de Arusha, în apropierea Lacului Manyara. Parcul este străbătut de Fluviul Tarangire, o culoare pământie-roșiatică ce străbate albia chiar și pe timpul anotimpului uscat, din iulie până în octombrie, atrăgând astfel la adăpat animalele din zonele secetoase.

Accesul în aceste rezervații care ne transportă în alt univers al vieții se realizează exclusiv în baza unui permis de vizitare și de regulă acesta este pus la dispoziție de agenția de turism locală, ghidul și bucătarul însoțitori fiind o condiție de bază pentru grupurile de turiști. Întregul sistem este foarte bine pus la punct și funcționează fantastic de bine, ghizii au experiență, tact și contribuie la realizarea unui sejur fără cusur. Nu uita că te afli în regatul animalelor sălbatice și cu siguranță, oricât de aventurier ar fi spiritul tău, nu te-ai lipsi de un cunoscător al locului.

Teritoriile rezervațiilor sunt străbătute de drumuri pe care au acces mașinile de teren și infrastructura este gândită în așa fel încât turistul, avid de orice mișcare a oricărui animal, să nu piardă nici o șansă de a întâlni exemplare din toate speciile la care probabil visează din copilărie. În Tarangire trăiesc: zebrele de stepă, antilopele Gnu, bivolul african, antilopele Impala, elefanți, girafe, hipopotami, o specie de porci sălbatici, lei, leoparzi, manguste zebrate, imense colonii de babuini, maimuța verde. Musca Tzetze este și ea prezentă și un vaccin profilactic este mai mult decât recomandat, doar animalele sălbatice fiind imune la înțepătura acesteia.

Parcul Serengeti este o savană cu puțini arbori, ce se întinde pe o suprafata de aprox. 30.000 kmp, situata in nordul Tanzaniei, la est de Lacul Victoria și la sud de Kenia.

 O girafă - sau ”giraf”, nu știu, io l-am întrebat, dar avea urechile prea sus :-)) - ieșită pe ”El Corso de Serengeti”, la amurg. Și dă-i și-așteaptă, să nu cumva să sperii fauna înconjurătoare. Fascinantă seară!

Cuvantul Serengeti provine din limba massai și inseamna ”pamantul fara de sfarsit”. O suprafata atat de mare dispune si de o oarecare diversitate, astfel incat in partea de sud teritoriul este impregnat de imaginea stepei joase, iar in partea de nord apar mici dealuri si ”smocuri de padure”. Partea centrala nu are arbori de nici un fel, iar in SE se intinde o zonă absolut specială, amprentata de vulcanism: este vorba de Craterul Ngorongoro, declarat Areal Mondial de Conservare din 1979.

Coborarea in crater este destul de abrupta. Pe acest teritoriu nu ajung girafele, pericolul de a-si frange coloana vertrebrala impresionanta fiind mult prea mare. Iar turmele de elefanti de aici nu pot iesi in afara craterului, fiind imposibil sa urce spre exterior. Poate ca nu as fi remarcat aceste aspecte, daca nu le-as fi auzit de la ghidul nostru, Abdul.

Voioși, ”băieții de la intrare” în Tarangire. Absolut de excepție, oamenii ăștia cu siguranță și-au nimerit bine vocația și asta ne face nouă experiența mult mai plăcută și interesantă :-)

Imaginile care m-au marcat cel mai mult în Serengeti, la inceput de ianuarie, au fost cele legate de turme imense de antilope Gnu aflate in migratie. Este ceva ce ramane intiparit pe retina pe veci. Iar in Craterul Ngorongoro, urmele lăsate în sol de elefanți, un rinocer alb, solitar, numărul mare de păsări flamingo si intreaga atmosfera care cu greu poate fi descrisa. Trebuie ajuns acolo si simtit.

Era sătul, adulmeca doar aerul. Leoaica dormea în spatele lui. Leii și felinele în general nu se arată cu mare generozitate, preferă iarba înaltă, care-i protejează. O și folosesc de altfel ca paravan pentru a sta la pândă. Noroc că în ziua respectivă luase masa, deci noi nu constituiam o tentație :-) Leii oricum nu mănâncă în fiecare zi.

 O saptamana de safari inseamna mult mai mult decat se poate povesti aici. Asfintitul de soare este incredibil de frumos, intensitatea culorilor este ireala, privirile feroce ale bivolilor iti pot da insomnii, daca alegi varianta unui sejur cu cortul, ragetul leilor, sunetele obraznice ale babuinilor, saruturile și pufaiturile zgomotoase ale hipopotamilor, delicatetea pasarilor flamingo, fragilitatea girafelor, repeziciunea antilopelor Impala, dungile zebrelor, curiozitatea pasarilor ”Secretaire”, obraznicia maimutelor care te pandesc sa te fure, aparenta pasivitate a reptilelor uriase, vociferarea pasarilor, sunetul sinistru al vulturilor cocotati pe cate un varf de ramuri, cautand un cadavru din care sa se infrupte, sunetele noptii, ploaia, curcubeul, arborii, insulele de verdeata presarate cu roci superbe de granit alb, lenea inselatoare a marilor feline... totul este un univers absolut greu de uitat, odata ce ai avut onoarea sa pasesti prin el, ca vizitator de scurta durata.

Forma specifică a unei comunități de masai. Satul e dispus în formă circulară. În mijloc, protejate de rândul colibelor care încercuiesc zona, stau animalele ”de pe lângă casa omului”.

 La 13 km distanta de crater am avut sansa sa pot vizita un sat de Masai. Accesul nu este gratuit, caci si Masaii de aici stiu ce inseamna comertul pe bani. Negocierea tarifului se face direct cu seful de trib. Noi eram un grup de 3 si unul dintre noi a fost cel care a vorbit cu seful de trib. Ne-a cerut 60 de dolari de fiecare si in schimb aveam voie sa intram in sat, sa ne plimbam oricat, sa facem fotografii si, desigur, pentru alte sume de bani, sa cumparam podoabele mesterite de femeile din trib. La cateva zeci de metri de sat se afla si scoala pentru cei mici, unde copiii invatau engleza. Cel putin acela a fost momentul la care ne-am nimerit noi.

O zi specifica de safari decurge astfel:

Ador felinele. Mari și mici. Alea mari, așa, mai de la distanță. Măria Sa, Ghepardul (fără Alain Delon, parcă el juca în film, nu?)

 Trezirea intre orele 6 si 7. De regula, nu se doarme mai mult de doua nopti in acelasi loc, caci sunt multe de vazut si distantele nu sunt foarte scurte. Eu am ales varianta de cort, deci ghidul si bucatarul, echipa locala care ne-a insotit, are nevoie de timp sa stranga si sa monteze corturile, sa rezolve formalitatile de intrare in locurile de campare, sa-si aranjeze ustensilele de care au nevoie pentru a pregati mancarea, sa gateasca.

Se pleaca in jur de ora 9, fie spre noua locatie de campare, fie pe o ruta din parcul national unde se stationeaza in noaptea respectiva.

Pranzul se serveste la pachet, undeva pe drum. Pe rutele de safari exista locuri special amenajate, unde turistii isi pot consuma pachetul de pranz pe care il au cu sine. In Serengeti, intr-una din zile, tot incercand noi sa dam si de o pereche de lei, ne-am oprit sa mancam exact intr-o oaza de verdeata unde de regula aceste feline se adapostesc de soare. Nu era nimic amenajat. Ghidul care ne insotea are permanent o arma cu el si asta constituie siguranta noastra. Sincer vorbind, nu am avut emotii de niciun fel, mi s-a parut destul de exotic un pranz in plina savana africana.

Aici am luat și noi prânzul, cu ochii cât cepele să nu apară vreun leu flâmând. Desigur că era în afara programului permis, am avut un ghid de excepție :-)

Micul dejun si cina se servesc la locul de campare si bucataria de savana a fost una dintre cele mai interesante experiente gustative pe care le-am incercat la viata mea, baza fiind legumele. Presupun ca cei care nu consuma carne sunt mai avantajati din acest punct de vedere, caci nu simt deloc lipsa unui aliment pe care ei oricum nu il consuma in mod regulat.

Daca te simti obosit si nu ai chef sa mergi la plimbare sa observi animale in habitatul lor natural, poti ramane la locul de cazare. Relaxare deplina. Timp de reasezare a gandurilor, eventual de setare sau de reinterpretare a prioritatilor si valorilor vietii. Este o liniste aparte.

Gazelele Impala - sunt precum argintul viu și au un ”design” fascinant. Îți vine să le pupi la nesfârșit, direct pe botic”

Există multe variante de a realiza un safari și de a trăi această experiență unică. Pentru cei care sunt amatori de munți înalți, o combinație de urcare a Muntelui Kilimanjaro și ulterior un safari poate constitui un concediu fascinant de două săptămâni. Având în vedere costurile de avion – se poate zbura până în Nairobi/Kenia și de acolo tranfer rutier până în Tanzania sau se poate zbura direct până în Tanzania -, recomand un sejur de minimum 10 zile sau două săptămâni.

 combină apoi cu o definiție a relaxării: o săptămână în Zanzibar!