Ironman de România - emoționalul

 aici, raportul de cursă, detaliat
M-am grăbit ieri. Din cauză că am și altele pe cap, de rezolvat. M-am grăbit să scriu raportul de cursă. Rece, la obiect, pe subcapitole bine definite: starea vremii, startul, segmentul de înot, tranziția 1, segmentul de ciclism, tranziția 2, alergarea, finish-ul, concurența, premierea, organizarea, voluntarii, incidente, analiză. A ieșit un material detaliat, desigur, din percepția mea. Dar care nu mă reprezintă. Lipseau chestii. 

Concursul a fost sâmbătă, 16 iunie. Am ajuns din nou în București luni seara, 18 iunie. Și am început să derulez printre fotografiile făcute și postate de alții. Și mi-am dat seama că Ironman/Half Ironman de România, așa micuț cum este el, dar exclusivist încă, merită o altă abordare. 

E ceva acolo care declanșează alte emoții față de cele de la alte competiții. Să fie doar Mitul Ironman?

Să fie lacul? Sau covorul roșu de la ieșirea din apă?

Să fie ședința tehnică? 

Să fie umorul lui Istvan? 

Să fie echipa de voluntari, toți cei care se află pe traseu, ca și susținători? 

Care-ți fac duș la picioare, când din pedale ies aburi, care-ți fac duș pe scăfârlie când te-ncingi dând roată Parcului Brătianu - ce binecuvântare este acest parc!!! cu umbra lui cu tot!!!! - .... 

Să fie ”cireșul de pe tort”? Când ai crezut că gata, ieși din traseul de ciclism, spre Oradea, mai ai un pic ..... te așteaptă o urcare cocoșată de vreo 4 km, care te stoarce, te stoarce .... exact cum ai stoarce tu lămâia în apa cu miere, pe canicula prin care ești nevoit să pedalezi de nebun.

Să fie apusul de soare din seara dinaintea startului, când te duci să-ți lași echipamentul în standul de tranziție nr. 1?

Să fie gheața din cola?

Ce să fie?

Să fie pastele carbonara de vineri seara?

Să fie punctualitatea?

Ordinea?

Grija pentru detalii?

Canicula care ridică văluri-văluri de arșiță pe încinsul șarpe de asfalt ce urcă și coboară permanent pe toți cei 90 sau 180 de km sau vântul care se înfruntă cu tine, de parcă ai fi într-un tablou dobrogean din scrierile clasicilor români interbelici?

Să fie .... atmosfera? Alina, unica înscrisă la full Ironman 2012, tocmai ieșea din apă și noi, cei de la half Ironman ne pregăteam de start .... aproape toți am aplaudat ... Este o poză de excepție, chiar așa, făcută din spate.

E clar că ceva este, ceva care te face să străbați jumătate de țară (600 km din Bucuresti, vreo 800 km dinspre Dobrogea, de pildă), să faci sacrificii ca să suporți eventul în toată complexitatea lui (pregătirea, echipamentul, alimentația, transportul, cazarea, logistica și tot așa), pentru a fi din nou acolo, la start și la finish!
Ironman România este o aventură a senzațiilor și luptei interioare. Ironman România este un eveniment sportiv prin excelență hand and soul made,

 la finishul căruia sportivii, profesioniști sau amatori, dau frâu liber emoțiilor:

Cine-mi urmărește blogul și cine mă cunoaște mai bine, știe și despre pasiunea mea pentru Himalaya. Există o mantra budistă, Om Ma Ne Pad Me Hum, un fel de Tatăl Nostru. Am folosit-o, ca și incantație, la Carpathian Adventure 2009 și acum, la proba de înot. Așa cum mai menționez undeva în raportul de cursă parcă, această cursă, luată la individual, crează foarte mult ”timp liber” la nivel mental. Pe parcursul acestei curse ești TU cu TINE, mai puțin TU cu ceilalți. Nu pot spune că am avut momente critice, dar există momente critice care te fac să îți regândești viața, conduita, relațiile. Este un fel de luptă cu eul propriu, o trântă între mental și fizic. Când ești singur pe un traseu și ești martor la această trântă, unicul ajutor nu poate veni decât din interior, de cele mai multe ori. Așa că .... dacă ai semnat cum că faci și dregi, o faci pe propriul risc și dacă simți că te-neci la prima probă, ai face bine să îți dai palme și să te auto-motivezi, să regăsești plăcerea și distracția și bucuria că poți de fapt să te afli acolo, să fii parte componentă a unui astfel de eveniment. Bla-bla .... știu .... dar pur și simplu mi-aduc aminte de o serie de stări derulate la fiecare probă în parte, căci fiecare are alt specific și toate sunt ale naibii de lungi. Șase ore de filosofie de viață nu-i de colo, nu? Ironman este unul dintre concursurile mentale de anduranță. Fizicul este partea a doua.

Raportul de cursă ..... mă mai gândesc dacă îl public așa cum l-am scris ”la fierbinte” sau dacă îl mai perii un pic. Deocamdată, sunt prea obosită după 11 ore de drum, caniculă și ..... mi-e somn.