Anunțat în primăvară pentru data de 25 august. Undeva prin București.
Descoperit în vară că de fapt e pe 26 august. În București, zona Herăstrău.
Apoi, relocat în zona Piața Unirii.
Apoi ....amânat pentru 22 septembrie. Și relocat. La Mamaia. BAU!
Și la Mamaia a devenit DUATLON!! MIAU!!
9 august 2012
Triathlon Challenge București
este, parțial, un eveniment sportiv controversat. Anul acesta mai mult decât
anul trecut. Este promovat asiduu și cu foarte multă pompă. Este foarte scump.
Nu ne putem plânge sub nicio formă de lipsă de comunicare, e acerbă, gândită,
stufoasă, la obiect. Este un eveniment popular și foarte așteptat, cu precădere
din cauza faptului că oferă ceea ce nu prea există încă în România: o probă de
ciclism pe asfalt. Este ceea ce visează majoritatea triatloniștilor consacrați.
Cred. Pedalatul pe asfalt este alt film, oferă alte emoții, are alt fel de
riscuri, îl ador! Suferim în această țară și de lipsa unei infrastructuri rutiere care să
ne și motiveze mai mult pentru antrenamente. Pentru mine personal, DN1 este
semi-suicid din cauza traficului, cu cele două aspecte importante ale sale:
poluare maximă și risc maxim de accidente din cauza spațiului prea limitat și a
comportamentului încă rudimentar și parțial agresiv al multor conducători auto.
În patru ani de Germania, am înghițit mii de kilometri fără cea mai mică teamă.
Mi-amintesc că am avut o problemă medicală la un moment dat, aveam mâna stângă
paralizată de la umăr în jos și trebuia să merg la spital pentru ”resuscitarea
mușchilor” prin șocuri electrice, o dată la două zile. Aveam de parcurs 12 km dus, apoi după terapie, 12 km retur.
Timp de o lună de zile cât am făcut această navetă la spital, am mers doar cu
bicicleta. Având practic o singură mână și infinit curaj. Dar și condiții pe
care în România anului 2012 nu le regăsești. Se întâmpla în urmă cu destui ani.
Ca urmare, și eu aștept
desfășurarea de forțe de la proba de bicicletă și nu numai, triatlonul este un eveniment foarte viu, colorat, complex, frumos. Desigur, desigur, dar desigur că nu va egala niciodată un half IRONMAN (click here) sau un full IRONMAN, ever! La polul opus, se află
alergarea pe asfalt, care mă indispune de-a dreptul, dar 10 km trec repede.
Când a fost anunțat evenimentul,
pentru data de 25 august, am zis: ”Ce bine că e sâmbătă!” Și am așteptat cu
mare curiozitate să văd unde vom înota.
Când s-a afișat unde s-ar
desfășura proba de înot, am zis: ”Nuuuuu se poateeeee! Câh!!”
Lacul Herăstrău e
sublim privindu-l de pe mal și alergând în jurul lui. Sau din barcă, desigur! Dar nici vorbă să înot în
el. Am urmărit discuțiile de pe forum, pro-, contra- și mai ales am tras cu urechea la mulți care au
preferat să nu-și exprime nici un fel de opinie în public, dar au declarat în privat că nu participă. Au urmat apoi bancurile,
glumele cinice despre pești morți și cadavre de patrupede. Am ascultat ce mi-au
spus colegii, prietenii, cunoștințele, amicii. Se crease o oarecare presiune,
dar nu relevantă, mai mult pe principiul ”lasă mă, că merge oricum, numa să fie!”. A apărut astfel, pe site-ul evenimentului, o nouă rubrică
despre ”siguranța participanților”. Care mie una mi s-a părut cel puțin comică,
nicidecum liniștitoare. Și curajoasă prin inconștiența (sau conștiența, ceea ce ar fi mai grav!) celor afirmate, din pură ignoranță (de genul, desigur dus la extreme supraaltitudinale: lasă mă, că dacă e să mori, măcar ai murit erou!):
”Proba de inot
Deoarece in jurul lacului Herastrau (n.a. sic! în jurul lacului e drum, potecă, spațiu verde și alte alea :-)) dar desigur că în jurul subiectului legat de proba de înot etc.), din
Bucuresti, s-a generat o linie de scepticism privind calitatea apei (pretabila
pentru inot - n.a. adică cum ”pretabilă”? Adică este fluidă, udă și poți face mișcarea, nu?!), detaliem mai jos toate motivele pentru care aceasta nu se
valideaza (n.a. - adică ”linia de scepticism” :-)) , precum si normele de siguranta ce se aplica in cazul de fata.
I. CALITATEA APEI
Conform celui mai recent studiu (ASPECTE ALE
CALITATII APEI RAULUI COLENTINA PE TRASEUL DIN MUNICIPIUL BUCURESTI, de Stelian
Valentin STANESCU, publicat in Revista Ecoterra, nr. 27, din 2011), care a
cuprins si Lacul Herastrau pentru perioada 2007-2010, citam din concluzii:
“Lacurile formate pe cursul râului Colentina
nu se confrunta cu probleme serioase de
contaminare cu poluanti [...]“
”se poate observa depasirea valorilor maxime
admise pentru cadmiu, cupru si plumb, metale grele ce pot fi un pericol la adresa sanatatii umane daca este consumata apa
direct din râu sau daca se consuma pește în mod excesiv, deoarece acestea tind
sa se acumuleze în țesuturile animale, ajungând în final în organismul uman.”
In urma analizelor efectuate in ultimele 2
luni rezulta ca apa nu prezinta risc de infectii pentru o perioada de inot de maxim 1h 30min.
De asemenea, in saptamana 22-28 iulie 2012
vom primi rezultatul unui nou set de analize, astfel incat acestea sa fie cat
mai apropiate de data desfasurarii concursului.
Cateva aprecieri:
va fi montata o bolta de 4 metri liniari
dusuri cu presiune la iesirea din apa deoarce apa se absoarbe prin pori dupa ce
se iese din lac (mai precis in momentul in care pielea intra in contact cu
soarele si incepe sa transpire); astfel, o data ce apa din lac va fi eliminata
cu ajutorul dusurilor cu presiune nu va mai exista niciun risc de absortie a
apei din lac. Apa din Herastrau nu este potabila vara.
Ca in orice lac sau lac alimentat de un rau (ex. Herastrau) se intampla sa moara pesti precum carasul ajuns la
maturitate
ALPAB (administratorul lacului) se ocupa zilnic
de curatarea acestuia. In saptamana dinaintea evenimentului se va curata de 2
ori pe zi si vor exista campanii speciale de curatare cu o luna inainte de
eveniment.
De tinut cont ca lacul Herastrau:
- este rau curgator
- nu se mai fac deversari industriale de
circa 10 ani (ex: fabrica de la Crevedia)
- are propriul sistem artificial de filtrare
si deversare (printre cele mai moderne din tara)
- indicatoarele cu “Scaldatul interzis” sunt
montate de catre ALPAB pentru ca acesta sa nu devina un loc de scaldat (punctul de vedere ALPAB, solicitat de mine, pentru cultura mea generală, diferă foarte mult de această afirmație, dar cui îi pasă într-o țară a nepăsării?). Concursul de triatlon presupune
inot, nu scaldat – o activitate care are loc saptamanal in acest lac (vedeti spre exemplu activitatea Clubului de
Yachting sau chiar concursul de triatlon organizat aici – Cupa Olimpia, 2011.).”
Nu
voi face acum o analiză pe text (cele marcate în roșu sunt marcate de mine, desigur) pentru că lungesc povestea mult prea mult și
s-ar putea să fiu prea răutăcioasă pe marginea lui, ca formulare și conținut.
După care, am descoperit tot pe site-ul evenimentului
că noua Federație Română de Triatlon este implicată în acest eveniment. Astfel,
o simplă titulatură a devenit un fel de garant, așa că am trimis un mesaj
organizatorilor prin care le-am comunicat că voi participa și mă bazez pe
faptul că există un mare grad de responsabilitate din partea lor, astfel încât
să fie siguri că nu ne va fi afectată sănătatea. Am primit feed-back de la ei
(nu știu cine anume a scris, pentru că nici unul dintre mesajele lor nu a
purtat o semnătură nominală, cum este normal, până la urmă, dar cu siguranță persoana respectivă e mai timidă, d-aia ....) și gata, am zis:
”Asta e, trebuie să le mai acord o șansă după măgăria de anul trecut de la
Mamaia!”
Pe 1 august chiar discutam cu șeful meu despre
traseul de ciclism, cum vom pedala noi pe la Arcul de Triumf și cum ne miram
noi că va fi traficul oprit în zona aceea a Bucureștiului, duminica. Deși un pic sceptici, totuși un BIG LIKE organizatorului pentru această reușită!
Dintre cei
cu care am vorbit - și care nu fac sport de niciun fel -, concursul ăsta li se
părea ceva ireal. Înot într-un fel de groapă de gunoi și pedalat într-o zonă
cheie de intrare/ieșire din București?!
Pe 2 august suntem anunțați asupra schimbării
locației concursului. Bye-bye Herăstrău și Arcul de Triumf, hai să facem
cunoștință cu ..... când dai din lac în puț ..... hai să facem cunoștință cu
minunata Dâmboviță, hurrrraaaaaa, ce minunat!
Schimbarea bruscă și mai ales motivul invocat mi-au
dat mai mult de gândit decât cum ar fi să renunț la acest concurs. Care,
apropos, nu mai e sâmbătă, ci duminică. Dar nu contează, legea pe plaiurile
mioritice este ”furnizorul nostru, stăpânul nostru”.
Am zis: ”Ia mai bine să arunc și io o-ntrebare la
ALPAB (Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București”. Să-mi zică ei cum
e cu înotatul în Herăstrău și în Dâmbovița, pentru cultura mea generală. Că
dacă ei spun că e OK, atunci nu văd de ce nu aș merge cu copilașii prietenilor
la băi fie în Herăstrău, fie în Dâmbovița, că ei tot urlă că vor la scăldat. De
la ALPAB am aflat, telefonic, mai multe decât vroiam să știu și atunci mi-a fost clar de ce
s-a mutat locația.
Păcat că nu mai pedalez în concurs pe la Arcul de Triumf :-(
Dar, pentru Dâmbovița,
trebuia să întreb la Administrația Apelor Române. Ce am întâmpinat aici este
demn de un alt comentariu, pe blogul de social, nu aici. Să fii organizatoru de ceva în România este, la nivel de autorități de stat, un coșmar crunt și trebuie să ai pielea bine de tot tăbăcită pentru a reuși ceva. După ce mi s-a dat –
nici măcar nu am cerut! – numărul și data înregistrării petiției celor care
organizează triatlonul și mi s-a explicat procedura de eliberare a avizului pentru
înotatul organizat în râul Dâmbovița, a doua zi, aceleași Apele Române îmi
scriu următoarea chestie:
Deci
..... e jocul cu alba-neagra, din ce-mi dau seama. Au depus, nu au depus, e
treaba lor. Pe mine, ca participant, mă interesa în fond:
1. Dacă înot în Dâmbovița, ce
risc?
2. Cine-și asumă responsabilitatea? Este sau nu este necesar un
aviz? Dacă da, din partea cui?
Nu de alta, dar sistemul de sănătate din România este
inexistent, bani de tratamente la privați nu am și la asigurarea privată de
sănătate am renunțat, din motive financiare, în urmă cu 3 ani. Dacă eu nu am
grijă de mine, nu va avea nimeni în locul meu.
Cert este că Apele Române mai trebuie să elucideze
acest mare mister cu ”uite nu-i” și pun pariu că nu o vor face, din frica de a-și asuma orice fel de răspundere. Ne-ncurcăm în termeni de genul ”îmbăiere”, ”înot”, ”scăldat” ...... Ei, și ce te faci dacă mă anunță că de fapt nu ei eu scris cele de mai sus și că adresa aia cu nr. cutare din 30 iulie, depusă de organizatori, nici măcar nu există?! Atunci să vezi parascovenie! Până una-alta, s-au spălat pe mâini, comunicându-mi că ei ”nu organizează concursuri sportive”, ce dreaku?!!?
În rest, am citit acum noile asigurări din partea organizatorilor, legate de siguranța
participanților (mai sărace în detalii decât cele anterioare despre Herăstrău, neexistând informații asupra surselor de unde provin afirmațiile de asigurare. Că așa, hârtia suportă orice și eu pot să spun că sunt regina Angliei):
”I. CALITATEA
APEI
Apa
din raul Dambovita este pretabila pentru o perioada de inot de maxim 2 ore.
Dambovita este apa curgatoare; la Piata Unirii, exact inaintea locului de
desfasurare a probei de inot, apa este filtrata. Pentru un plus de siguranta
(si spectacol), la iesirea din Dambovita se va asigura o zona mobila de dus
sportiv (concurentii vor trece prin jet de apa).
II.
ECOLOGIZARE FARA PRECEDENT, in parteneriat cu Apele Romane
1. Destufizarea, taierea vegetatiei si scoaterea acesteia pe mal,
cu utilaje speciale (13-17 august); transportarea acesteia la groapa de
gunoi (21-24 august).
2. Scoaterea obiectelor periculoase din apa si asigurarea
perimetrului, prin firma de scafandri profesionisti (20-21 august).
3. Ecologizarea si curatarea zonei din jurul Biblotecii
Nationale (curatenie si colectare deseuri).
4. Curatarea luciului apei, impreuna cu Asociatia
Viitor Plus.„
Se joacă cărți grele pe masa de joc, e clar. Și nu (pe) degeaba, iar e clar. Le țin pumnii,
povestea va continua :-)
Nota 10 pentru comunicare (desigur, cu reținerile
abundent explicate în materialele de anul trecut http://ankaberger.blogspot.ro/2011/09/final-de-grandprix-cu-surprize-pentru.html
și http://ankaberger.blogspot.ro/2011/09/insert-de-etica-constiinta-morala.html)
Update 15 august:
Dacă azi ar fi concursul, sau mâine-poimâine, cu siguranță că nu particip. Am fost să văd zona de înot, mai ales că organizatorul anunțase, în pomposu-i stil caracteristic, cum că gata, intră cu agregatele-amfibie și face, drege, ecologizează tot mapamondul, că cine mai e ca el, așa altruist și ecologist și protector? Nimeni!
Vegetație și miros deloc apetisant. Nu știu, habar nu am pe unde fugise claritatea apei, dar sigur la ora când am pedalat eu pe acolo, nu era acasă. Despre filtrarea apei acolo la Piața Unirii, spun doar atât: câh! Și poza aia cu amfibia care lua vegetația din Dâmbovița .... vai, uite un ghiocel, e primăvarăăăă! Hai să fim serioși, măcar acum.
Update 20 august:
Repet, deși credeam că voi avea surprize plăcute la fața locului:
Dacă azi ar fi concursul, sau mâine-poimâine, cu siguranță că nu particip. Mă întreb unde e amfibia aia care cică trebuia să curețe tot .... că în poză am văzut-o, dar în realitate bai! Din păcate, din ce am văzut azi la fața locului și cum nu exista nici o mișcare de curățare, sunt la fel de sceptică că mă voi ”aventura benevol” în acest canal al scurgerii mizeriilor bucureștene .... La propriu, miroase a fecale, pe malul dinspre Bd. Unirii e șantier, muncitorii dormeau care pe unde pe la umbră, peste apă canicula transforma totul într-un proces de putrefacție exploziv ...... dar în schimb, la aceeași oră, pe site-ul concursului pot citi cât de bine va fi să înot pe-aici. Mă întreb în ce lume trăiesc ceilalți? Nu într-a mea, asta e cert ....
Ca să vezi cum frica păzește pepenii!! Deși, pentru oricine privea, fie și în treacăt, starea celor două ape din București - Herăstrău, respectiv Dâmbovița -, ar fi trebuit să fie clar încă de la primul anunț că ”ceva pute și pute rău”, cei înscriși, în marea lor majoritate, nu au mai încetat cu laudele și erau foarte pregătiți să înoate în Dâmbovița. Și în Herăstrău, de ce nu?
Cu referire la întâmplătorul meu material din 8 august, mă bucur că totuși organizatorul acestui concurs a luat decizia nebunească de a reloca, în ultimul moment (cu 4 zile înainte de start), întregul eveniment. Din nou spun: nu aș vrea să fiu în locul lui. Discuția personală de aproape două ore, pe care am avut-o cu Vlad Stoica în această după-amiază a fost destul de edificatoare, sper că pentru amândoi.
Ce face pe viitor: este alegerea lui. Eu personal știu sigur că nu m-am înșelat în niciuna dintre supozițiile avute.
Am primit, pe aproape două pagini cu explicații, și răspunsul de la Ministerul Mediului, legat de înotatul în Dâmbovița. Pe scurt, într-un singur cuvânt: EXCLUS! Nicio autoritate din România nu își asumă această responsabilitate - din cele patru, cărora eu m-am adresat, spre liniștea mea și oarecum, cu sentimentul că aș reuși cumva să opresc o stare de lucruri cu urmări neplăcute pentru mulți dintre cei cărora chiar nu le pasă și merg pe principiul împământenit: las' că merge oricum!
Din păcate, organizatorul a refuzat să-mi pună la dispoziție avizele și toate documentele obținute de el, conform cărora afirmă că ar fi avut permisiunea să desfășoare această competiție de proporții, în București în pofida calității clar discutabilă a apelor. No further comments.....
Și, în altă ordine de idei, gândindu-mă pe de o parte la concurenți - au mutat triatlonul cu toate segmentele sale pentru adulți la Mamaia, dar secțiunea TriKids au lăsat-o în București, pentru 30 septembrie, o idee deloc inspirată, căci cu siguranță pentru Triatlonul din București se înscriseseră și părinți cu copii din provincie, câți mai pot face acum două deplasări diferite? Și începe și școala -, dar și la organizatori, i-am propus lui Vlad Stoica să lase tot evenimentul în București și să-l transforme în duatlon, că așa se procedează la nivel internațional atunci când din X motive nu poți derula proba de înot. Nu a vrut. Îmi pare rău pentru toată lumea, mi se părea soluția cea mai bună, ca un compromis decent.
Update 22 septembrie:
Nu m-am mai dus la Mamaia. O decizie complicată, recunosc. Deși pare incredibil .... renumitul triatlon a devenit DUATLON. Din cauza vremii nefavorabile. Deci, ce dreaku să mai zic? Au fost urmăriți de un ghinion ciudat. Eu știu de ce. Cu anumite lucruri nu ar trebui să te ”pui”, viața bate filmul. Întotdeauna! Dar îți trebuie ceva ani de viață - mai multicei - ca să poți judeca corect situațiile de acest gen :-) Be SMART! Din partea mea sunteți oricum ”penalizați” de la ediția din 2011, poate din 2014 să mă mai intereseze o revenire la vreun eveniment organizat de voi. Nu-mi place să fiu mințită, nu-mi place tentativă de înșelarea încrederii etc. etc.
Sunt convinsă că a fost un eveniment de pomină, destui au renunțat să mai participe din cauza vremii de la fața locului. Îmi plac evenimentele extreme, deci din punctul ăsta de vedere mă încearcă regretul că nu am fost acolo, să particip. Dar rămân consecventă unei promisiuni pe care mi-am făcută după Mamaia 2011: 2-3 ani pauză și distanță de acest organizator.
Pentru ca ... urmeaza
cireasa de pe tort, o urcare grea de aproape 600 m diferenta de nivel
si lunga de 2 km! Exista un premiu special numit 'King of the Sorica'
pentru cel mai bun timp scos de la baza partiei pana sus unde vom gasi
in acest scop un punct de control. Odata ajunsi aici voluntarii ne
orienteaza spre stanga partiei pe sub locul de debarcare al schiorilor,
un mix de inca 5 km curba de nivel, coborare si plat pana la FINISH.
