„Hai frate să organizăm și noi un concurs!” - INTRODUCEREA

„- Hai!”

„- Hai!”

„- Unde?”

„- Cum „unde?””

„- Păi n-ai zis tu că „Hai frate să organizăm şi noi un concurs!” ?!

„- Aşa, şi?”

„- Păi cum „şi?”?!

„- Păi da! Şi?”

„- Păi hai să organizăm concursul?”

„- Hai!”

Şi o putem lua de la capăt cu copy/paste (că dacă cică prim-ministru poate, eu de ce nu?!), exact ca-n filmele cu Stan şi Bran.

   Deci şi carevasăzică, hai să organizăm puii mei un concurs. Mare brânză! Atâta se plâng ăştia că e greu, că e vai de steaua lor, că vai de mine câte sacrificii, de zici că au fost luaţi şi duşi în faţa plutonului şi ei nu vroiau.  Care o fi chestia cu organizarea? Hai c-o faci o dată. De două ori. Dar de la trei ori încolo și de două ori pe ani e deja dubios ....

   OK, ce vrei să organizezi?

„- Adică cum ce vreau? Un concurs, ce nu-nţelegi!?”

„- Bine mă, da de care? De bridge? De pescuit?”

„- Aaaa .... hai să zicem că unul de alergare. E bine?”

„- La oraş sau la munte?”

„- Păi ce contează?”

„- Păi contează! Şi chiar bine de tot!”

„- Păi de ce, frate? Că alergarea-i alergare, ce mare filosofie?!!”

„- Păi nu e frate chiar aşa. Ştii ce-ţi trebuie pentru un concurs?”

„- Ştiu, sigur că ştiu!”

„- Ce-ţi trebuie, ia spune!”

„- He, ce şmecher eşti! Mă iei prin învăluire! Îmi trebuie să mă înscriu acolo pe internet, să plătesc taxa, să-mi iau kitul şi să mă prezint la start. Mare brânză! Ţi-am spus că ştiu!”

„- Bă frate, tu eşti tont tot timpul sau doar te prefaci acum?”

„- .... doar ziua mi-s tont, frate, că noaptea dorm!”

„- N-ai zis că vrei să organizezi un concurs de alergare?”

„- Ba da şi tu mă iei acu la întrebări, că dacă ştiu ce-mi trebuie pentru un concurs .... aaaaah, adică ce-mi trebuie ca să organizez ..... te necăjeam şi io, hai nu te enerva! Nu fii tont! :-)”

Dacă vrei neapărat o mică departajare pe categorii de „curente”, la ora actuală există două categorii mari – dacă e să vorbim de concursurile sportive: pe de o parte se situează (1) organizatorii, pe de altă parte, (2) participanţii. Și, desigur, nișa alcătuită din participanți care devin și organizatori :-), că așa ar trebui să fie până la urmă.

Cele două categorii principale se mai împart şi ele în:  

(1) organizatori care „nasc” concursuri de foarte bună calitate şi (2) organizatori care încă bâjbâie şi mai dau rateuri. 

Desigur că şi aici se nuanţează chestia, că unii sunt la prima organizare şi totul le iese Zeiss (nu dăm nume, că nu acesta este scopul materialului), alţii sunt la prima organizare şi le iese mai cu virgule (nu dăm nume), 

iar alţii se află la organizarea nr. 3 sau 10 sau 20 şi tot cu un şirag de virgule le iese, în puii mei de treabă! (nu dăm nume, că nu acesta este scopul materialului).

Participanţii: 

cei care abia intră în lumea curselor sunt cei mai entuziaşti şi fără pretenţii, de regulă. 

Mai există cei care fac sport când au chef şi timp şi participă de socializare, 

mai sunt cei profesionişti care participă pentru a vedea rezultatele muncii lor şi pentru a deveni mai buni şi a câştiga şi a fi recompensaţi, 

mai sunt cei care „vor să dea un ban, dar să stea în faţă”, adică să primească un eveniment fără erori de banii daţi şi lista poate continua. 

Dar, din punctul de vedere al subiectului abordat acum, participanţii se împart în cei care vor produsul finit fără să-i intereseze procesul de creare şi finalizare şi care la final fie laudă, fie ţipă că a lipsit nu ştiu ce, că trebuia altfel şi nu aşa etc., mai există cei care se mai gândesc şi la cum se pot îmbunătăţi lucrurile şi trimit reacţii organizatorului şi există cei cărora nu le pasă, adică trec peste toate şi se duc acasă apucându-se de altceva. Fiecare dintre aceste entităţi are un rol în stup, indiferent că vrea sau nu vrea acest lucru.

Poate că azi nu este momentul și contextul cel mai potrivit pentru a porni acest material. Cu siguranță că nu este. Ei, nu-i nimic. Fac io să fie.

Interminabila și mult deviata discuție despre ”taxele de participare”, derulată în Țara Virtuală Facebook, de câteva zile încoace, m-a tras iar din găoace, de bine ce mă cuibărisem în ale mele. Nu neapărat că regret, dar îmi papă din anumite energii.

Așa că, cu ceva material pregătit în culise, astăzi lansez un material care se dorește a fi:

-  informativ

-  obiectiv și un pic haios :-)

-  cât de cât interesant.

Pregătirea a început, fără mari iluzii, din noiembrie 2012. Evident că am avut tot felul de ”surprize”, ca să zic așa, care nu mi-au contrazis în niciun fel ”presentimentele”. 

Aici a fost introducerea. 

Urmează cuprinsul, dar mai am de așteptat un răspuns care mi s-a promis de către un (ultim?) organizator care a fost interesat să participe la alcătuirea unei imagini din culise a ceea ce înseamnă de fapt organizarea unui concurs sportiv pentru ”mase”. 

Și încheierea cu mulțumirile de rigoare și spațiu liber pentru fiecare de a-și reține propriile concluzii sau, de ce nu, de a comenta.

 
P.S.

Dacă mai citește vreun organizator și dorește să participe cu informații la acest material, înainte de a publica cuprinsul, e rugat să mă contacteze pe FB, link-ul este pe blog în dreapta. Sau să lase comentariu aici pe postare, evident.

(aici urmează CUPRINS - partea I)