Episodul 1 - the ladies - click here
The gentlemen:
Voi începe cu cel ”de pe margine”, care tot striga
încurajări și făcea poze, iar eu habar nu aveam cine este. Studiind puțin profilul lui de pe Facebook, am descoperit că ne-am aflat de nenumărate ori la startul acelorași competiții de triatlon și alergare montană!
L-am pus cap de
listă pentru că eu, în locul lui, nu aș fi avut tăria de a veni să stau pe
margine și să mă uit la un eveniment sportiv pe care aș fi trebuit să-l
transpir prin toți porii mei. Iacătă-l pe
Mihai Teodorescu:
”Undeva la începutul lunii iulie a.c. mă bucuram de intrarea
în echipa Blackhawk și deja începusem să mă gândesc serios la evenimentul ce
avea să se desfășoare în Mamaia. Teama de înot în ape deschise a fost învinsă
de rezultatul unui examen RMN. Diagnostic: “mici hernii discale mediane la L4
si L5, deshidratarea discurilor vertebrale L3 și în special L4 si L5” și lista
poate continua.
Pentru că nu mă puteam gândi la concurs atâta timp cât aveam
coloana în pioneze, am decis că ar fi mult mai înțelept dacă aș renunța.
După câteva mesaje schimbate cu căpitanul echipei Blackhawk,
pe facebook a apărut anunțul "căutam triatloniști".
Cum un asemenea eveniment nu trebuie ratat, reacțiile nu au
întârziat să apară, locul vacant fiind ocupat de Anka.
Competiția am privit-o de pe margine, încurajând concurenții.
Am privit-o cu un mic regret, regretul că nu sunt și eu printre ei, că nu sunt
la fel de epuizat și stors de vlagă în ultimul tur de alergare. E diferit ca
susținător, mai ales că nu am fost obișnuit cu rolul ăsta. Am fost învățat să
transpir, să respir sacadat într-un sprint pe ultima sută de metri, să mă bucur
când trec pe sub poarta de finish.
E greu, dar va trebui să mă obișnuiesc.
I se spune ”Tase”, are 38 de
ani, tatăl a trei copii, e asistent social și îi place să lucreze pe stradă, pe
teren. Are și un hobby legat de muzică, e toboșar. Fost poloist și activist
social, rebel din fire și idealist, Tase e implicat în suportul persoanelor aflate
în dificultate și vrea să arate că oamenii își pot reveni și pot face față
provocărilor permanente din viața lor.
”Viața mea este caracterizată
de ritm, ca o alternanță de suișuri și coborâșuri, o căutare continuă a unui
echilibru viu, pulsatil, în care pierderea sensului și regăsirea lui este o
regulă, un destin. Participarea la triatlon este o ancoră și o investiție în
viitor.
Ocazia acestui triatlon a
venit într-un moment în care simt din nou plăcerea de a respira, după o lungă
perioadă de timp în care m-am zbătut în mocirla lipsei de încredere în forțele
proprii și m-am învoit cu resemnarea (auto-)distructivă. Am particiipat la
proba de înot în cadrul ștafetei de sprint pentru că am fost poloist în
copilărie și îmi place apa.
În ziua concursului am trăit
ceva ce nu mai simțisem de 24 de ani: EMOȚIA
dinaintea unui start la un concurs sportiv!. Mi-e teamă să descriu ce am simțit
pentru că nu vreau să pierd trăirea, dar cred că e vorba de momentul acela când
renunți la justificări inutile și accepți provocarea sinceră de a-ți testa
limitele. Lacul ăla imens din Mamaia, atmosfera de competiție, lipsa
discriminării între sportivii de performanță și cei începători – toate acestea
m-au făcut să mă simt viu, așa cum mă simțeam când eram puști. În acest fel mă
simt mai aproape și de copiii mei și într-un fel cred că sinceritatea lor m-a
făcut să am curaj să pot spune din nou, zâmbind: ”Fie ce-o fi, eu mă bag!””
Cei 750 de m prin apă i-a dat gata în 18min50sec.
*
Radu Sprinceană
”33
de ani, freelancer în domeniul asigurărilor.
Merg pe bicicleta de mic copil, dar am
prins gustul concursurilor de mountain bike doar de câțiva ani. Particip din
plăcere, îmi place atmosfera și faptul că încerci să scoți tot ceea ce zace mai
bun în tine.
Cochetam cu ideea de a participa la un
triatlon, sincer vorbind. Am făcut înot în copilărie, cu bicicleta sunt OK, la
alergare nu am rezistență însă. Dar voi avea! :-)
Este
prima oară acum când particip la un concurs de triatlon și tot ca debut ar mai
fi, cu această ocazie:
Prima
oară ciclism, adică pedalat pe șosea în concurs,
Prima
oară pe o bicicletă de tip cursieră,
Prima
oară membru într-o ștafetă.
Mi-au
plăcut foarte mult atmosfera și gașca Blackhawk și mă bucur că am avut ocazia
să concurez alături de Tase și Florentina.
Terminând
segmentul meu de concurs am urmărit triatloniștii și m-a cam încercat un
sentiment de regret că nu m-am înscris și eu la individual, deși nu știu dacă
aș fi putut termina competiția. Pentru anul viitor mi-am propus să particip la
concursuri de duatlon și triatlon pe distanță sprint.”
Radu
și-a povestit aventura lui de la Mamaia pe blogul propriu și vă recomand
lectura aici.
Și-a parcurs segmentul de bicicletă în 35min50sec.
*
”Ziua de
sâmbătă în ceva mai mult de 100 de cuvinte (n.b. ce-mi place că mi-a scris cu diacritice :-)):
”CiprianVlăduț, aka Cipane, fotograf aflat la vârsta lui Iisus...
Triathlon Challenge a
însemnat pentru mine, în primul rând, o provocare, a fost primul meu triatlon.
Distanța parcusă pe bicicletă n-a fost mare, dificultatea a venit însă din
faptul că a trebuit parcursă fără opriri, ceea ce nu se prea întâmplă prin
București, la semafor. Minunat a fost faptul că am susținut ritmul de la
început până la sfârșit, iar pe de altă parte mi-am dat seama că am nevoie de
mult antrenament și, mai ales, să învăț să respir corect. Mare pregătire pentru
cursă n-am făcut, doar mersul aproape zi de zi prin oraș. Am participat la
ștafetă pentru că mă cunosc și știu că mi-ar fi fost foarte greu să ajung la
finish la proba individuală. Ca experiență a meritat și aș vrea să o repet și
chiar să trec la nivelul următor, însă îmi dau seama că am nevoie de timp.”
40min29sec a fost timpul său pe proba de ciclism.
*
Cu cei 20 de ani ai săi, e cu siguranță mezinul
trupei. Atlet de performanță până în 2009, a continuat să ducă o viață sportivă,
momentan gestionând un blog propriu și fiind Project Manager la
www.sportlocal.ro.
”Pentru mine, cursa de sâmbătă a fost
una pe care am aşteptat-o extrem de mult. În 2011 a fost prima participare la
triatlon și atunci am prins microbul. În 2012 n-am putut participa, deci 2013 trebuia să fie anul revanşei.
Mi-am propus să alerg cei
5 km în mai puţin de 22 de minute (atât scosesem în 2011) şi m-am antrenat cu
sârguinţă pentru asta.
Competiţia a fost una cât se poate
de frumoasă, mai ales când am văzut că ceasul s-a oprit la 19min26sec.
Traseul m-a avantajat destul de
mult, pentru că a fost pe şosea şi puteam să-mi dau seama cam ce distanţă mai
am de alergat până în capăt. Mi-a plăcut că au separat traseul de alergare de
cel de bicicletă. Am avut mai mult spaţiu de desfăşurare şi a fost mai motivant
fără bicicliştii care să treacă în viteză pe lângă mine.”
”Este incredibil cum practicarea
unui sport face din tine un om mai bun, mai motivat şi mai hotărât să ducă la
bun sfârşit tot ce începe. Atunci când le recomand celor din jurul meu să facă
mişcare, încerc să le demonstrez că sportul îi transformă în persoane mai bune,
în primul rând, apoi îi ajută să fie sănătoşi. Şi sportul îi ajută să facă faţă
mai bine provocărilor.”
*
George Enescu - eh, aici am avut mai mult de furcă, George pierzându-se în arta scrisului și luându-se furat de val. Așa că am extras ceea ce mi s-a părut mie mai grăitor pentru el și am renunțat să mai completez diacriticele:
”Salutare! Numele meu este Enescu George (nu...eu si
omul cu vioara nu suntem rude), iar in prezent ma bucur de statutul de
alergator montan si mai putin de cel de student la Facultatea de Electronica si
Telecomunicatii. Desi primul contact cu sportul a avut loc prin intermediul
inotului, iar ceva mai tarziu ciclismul a devenit o pasiune aprinsa, in
viitorul apropiat imi doresc sa ma identific mai mult cu lumea triatlonului, o
lume mica in Romania, dar in continua crestere, hotarata si pusa mereu pe
treaba.
(....)
Este drept ca pasiunea sportiva vine la pachet cu o colectie laudabila
de sacrificii. Si viata sociala are mult de suferit, dar din fericire pentru
mine acest aspect nu a fost chiar un lucru negativ, fiind mai solitar din fire.
Iesirile la bere si gratarele nu mai reprezinta o atractie, de multe ori dieta
si programul de antrenament nu-ti mai permit sa-ti insotesti prietenii la o
pizza, dar noua comunitatea din care faci parte iti da ocazia sa cunosti oameni
deosebiti, caractere bine conturate pe baza unor principii valoroase.
Intalnesti oameni pe care ii alegi ca model pentru usurinta cu care reusesc sa
imbine viata de familie si activitatea profesionala cu rezultate sportive
deosebite chiar si pentru un amator.
(...) Dar sentimentele pe care le ai la linia de start a unui triatlon
sau fericirea de la linia de finish a unui maraton sunt imposibil de descris in
cuvinte. Asa ca mereu vei gasi un motiv in plus sa te ridici din pat dimineata
si sa-ti incepi antrenamentele dimineata devreme, ca sa nu mai vorbim de zeci
de avantaje care te pandesc la tot pasul tau de alergator hotarat in goana ta
dupa ... glorie eterna in ochii celui care te va alege ca model, pentru ca
niciunul dintre noi nu vrea sa demonstreze nimic in fata nimanui, dar lupta cu
limitele personale nu va inceta sa existe vreodata."
2h31min timp total, locul 1 din 5 la secțiunea companiilor. Ar fi ocupat locul 25/105 la open masculin olimpic (fără cei de la elite).
*
ANDREI
IRODE
37 ani antreprenor.
”Ma gandesc de un an de zile la acest eveniment.
Anul trecut am participat pentru prima oara la stafeta, unde am mers cu
bicicleta 20 km. Am visat de nenumarate ori ca voi trece linia de sosire la
proba olimpica. Destinatia nu este importanta, ci drumul pana acolo, iar drumul a
fost destul de dificil. De ce? Pentru ca majoritatea dintre noi au si altceva
de facut, nu doar triatlon, si este destul de greu sa vii uneori obosit si sa
iesi la alergare, inot sau ciclism. Triatlonul a devenit parte din mine.
Ce imi doresc? Un half
ironman pentru anul viitor.
Multumesc tuturor celor care cred in mine si ma
sustin in ceea ce fac pentru ca datorita lor am ajuns aici.
Ce recomand?
Sa
mergeti inainte, indiferent de ce cred ceilalti. De cate ori vorbeam cu anumite
persoane imi spuneau ca nu este pentru mine si ca mai bine fac altceva. Nu i-am
ascultat si am ajuns aici. As merge din nou la un concurs alaturi de echipa
noastra pentru ca sunt niste oameni cu totul speciali.”
Timpul său, inclusiv tura suplimentară de ciclism care i-a scăpat (bine că nu a fost în minus!): 3h18min.
***
Și acum, ca semn de empatie și respect pentru cei
care au făcut posibilă constituirea acestei echipe, o prezentare a companiei:
”Blackhawk Security s-a infiintat in anul 2009,
intr-un an de criza, din dorinta de a arata ca serviciile de paza si protectie
pot fi facute la un standard ridicat, de catre oameni in care sa poti avea cu
adevarat incredere. In general, imaginea pazei in Romania este impartita intre
bodyguard-ul plin de muschi si fara creier, care loveste lumea pe la
evenimente, si paznicul umil ce pare abia luat de la sapa. Rareori gasesti
combinatia potrivita de abilitati si atitudine care sa te faca sa te simti in
siguranta. Aici am vrut sa ne pozitionam noi si credem ca am reusit.
Punem mare valoare pe abilitatile de comunicare si
„customer care” ale oamenilor din echipa noastra. Credem cu tarie ca orice conflict poate fi dezamorsat prin
atitudinea si cuvintele potrivite. De fapt, in proportie de 90% conflictele
nici macar nu ajung sa se intample in acest fel. Cei care nu stiu sa respecte
oamenii din jurul lor, nu apuca sa lucreze cu noi prea multa vreme. Cuvintele si atitudinea sunt singurele
„arme” de care avem nevoie in activitatea noastra. Nu putem repeta acest
lucru de suficient de multe ori! Am renuntat demult la tinuta militareasca, la
spray-uri si tomfe. Preferam zambetele si bunul simt.
Ne place sa contribuim la asigurarea bunei
desfasurari a evenimentelor, fie ele concerte, festivaluri sau manifestari sportive.
Intelegem fenomenul pentru ca participam activ la el si astfel stim ce ne-ar
placea si noua sa ni se intample daca am fi in postura de „clienti”. Asa a
inceput si colaborarea cu Smart Atletic, in toamna anului trecut, cand Andrei
Irode, directorul general al firmei, a participat la Mamaia la primul sau
concurs de triathlon in cadrul unei stafete. Din vorba in vorba cu
organizatorii s-a nascut o dorinta de a colabora pe partea de securitate, care
s-a concretizat chiar in aceeasi luna la Tri Kids. De atunci o tinem tot asa si
ne place.
Cele mai complicate actiuni sunt cele unde lucrurile
nu se intampla conform planului. Cand suntem pusi in postura de a da lamuriri
unor oameni suparati, care nu inteleg ce se intampla. Este dificil, mai ales cand acesti oameni te percep ca
parte din organizare si trebuie sa iti alegi cu mare atentie cuvintele pentru
a-i linisti, dar fara a leza in vreun fel nici organizatorul care ne-a angajat.
Foarte rare au fost ocaziile in care nu am reusit. Dar cum spuneam mai sus, cu
atentie si dorinta, se poate! Oamenii inteleg ca suntem acolo pentru a-i ajuta,
nu pentru a le impune reguli inutile. De aceea am si inceput sa ne
inscriptionam echipamentul cu „Steward”
in loc de „Security”, astfel incat sa ne delimitam si mai mult de o potentiala
conceptie negativa a participantilor la un eveniment, pentru a-i face sa se
simta mai relaxati. Un steward te indruma, iti explica anumite lucruri, te
ajuta. Acelasi lucru il fac si agentii nostri, asa ca am ales sa-i denumim
stewards in loc de agenti de securitate. Suna mai prietenos, asa cum suntem si
noi de fapt :-)
Ne bucuram ca la competitia Triathlon Challenge de
anul acesta am fost de ajutor si ca lumea ne-a gasit utili, ca nimanui nu i-a
disparut nimic din zona de tranzitie, ca am contribuit si noi in felul nostru
la starea de bine a tuturor.
Abia asteptam urmatoarea competitie!”
Gata pentru azi, că am foarte obosit de tot ....
(va urma cu raportul meu ff succint de cursă)
.jpg)
