Freitag, 10. Januar 2014

”A Life Without Limits” - by Chrissie Wellington_ep.1

Cartea lui Chrissie Wellington – ”A Life Without Limits” - este scrisă într-o manieră alertă. Concisă. Respiră eficiență. Respiră optimism. Optimismul celui care cunoaște gustul victoriei dorite, căutate, muncite, dobândite. Și un entuziasm infinit.
”A Life Without Limits” - a book by Chrissie Wellington - was written in an alert manner. You taste the feeling of ”quick” and ”fast”. It is concise. It is efficient. It means buoyancy, optimism. It is that kind of optimism of a person who knows the taste of desired, searched, worked out and acquired victory.
Respiră obsesia de control și tendința spre perfecțiune de care chiar autoarea ”se plânge” că ar suferi de mic copil. O lectură care mie mi-a plăcut. Coerentă, începe cu A și continuă prin toate literele alfabetului, până la V = victorie.
You read about the obsession for all-around-control and the sense of perfection. It is a good lecture. A coherent content which starts with A and goes on through all letters of the alphabet up to the final V = Victory.
Vorbește despre părinți, educație, școli, bulimie, explorare interioară, Asia și redefinirea de sine, dorințe, obsesii, prieteni și prietenii, modele de urmat, proiecte. Descrie succint modificările prin care a trecut pe parcursul anilor. Vorbește despre pasiunea pentru sport. Despre profesori. Despre băutură, principii, verticalitate, descoperiri și redescoperiri, căutări, trasee, încercări.
Chrissie talks about parents, education, schools, bulimia, inner exploration, Asia and the own redefining, obsessions, friends and friendships, followed models, projects. She briefly describes the changes she went through over the years. She talks about passion for sport. About teachers. About drinking, principles, verticality, discoveries and rediscoveries, searches, trails, trials.

*
”Dacă iubești sportul, Australia este un loc minunat în care să trăiești.” – această frază a venit ca o confirmare la aversiunea pe care o simt eu față de București, unul dintre cele mai neprietenoase locuri unde poate trăi un iubitor de sport în aer liber. Chrissie confirmă și ea, printre rânduri, faptul că locul și contextul sunt definitorii în devenirea individuală.
If you love doing sport, Australia is a wonderful place to live.” - this statement came as a confirmation of the aversion I feel on a daily basis living in Bucharest, one of the most unfriendly places to live for someone passionate into outdoor sporty activities. Between the lines, Chrissie confirms too, several times, that place and context are crucial during the complex process of individual formation.

Prima ei cursă oficială a fost o alergare de 14 k, în Australia, unde trăia la momentul respectiv (august 2000). Just for fun, doar pentru a încerca să vadă dacă poate termina o asemenea distanță! ”Cuprinsă de inspirație, după cursă am început să alerg de-a lungul plajei și pe coasta falezei, cu toate că, pe atunci, pentru mine o alergare lungă însemna una de o jumătate de oră.
Her first official run was a race of 14 k in Australia, were she was living at that moment (August 2000). Just for fun, just for trying to see if she is able to finish the distance! After the race she felt inspired and started to regularly run along the beach and the coast. It was the time as "the long run" meant for her to run no longer than 30 minutes! 
*
În Asia, am călătorit prin Indonezia (....), Malaiezia, Thailanda, Laos (....). În Laos am devenit vegetariană. Guițatul porcilor în timp ce erau măcelăriți în fața noastră, pentru a fi puși la grătar, m-a convins să renunț la carne”.  
*
”M-am întors din Asia (….) cu un stil sănătos de alimentație și foarte entuziasmată de reluarea vieții academice.

Obsedată să nu piardă din nou controlul asupra propriei greutăți corporale și neputând să facă față nici celei mai mici aluzii care ar fi vizat aspectul ei fizic, Chrissie declară: ”am început să alerg ca o nebună. Făcusem o obsesie din asta. În adidașii mei ponosiți și în haine de alergat la mâna a doua, tăiam ceața din Victoria Park la 6 dimineața.
Curând, granița dintre o alimentație sănătoasă și anorexie a fost depășită. ”În fiecare zi încercam să mănânc un pic mai puțin decât în ziua precedentă.
Și descrie detalii incredibile despre ceea ce devenise în 2001 ..... fără măsele, fără păr, insomniacă, fără ciclu etc. Norocul ei au fost părinții și fratele ei, care au intervenit. Și o fotografie. A priceput, în cele din urmă, că trebuie să fie mai tolerantă cu ceea ce denumea ea ”propriile slăbiciuni.”
Am o părere falsă despre ceea ce înseamnă o slăbiciune. Dacă pierd o cursă, înseamnă o slăbiciune. Dacă am o zi slabă la antrenament, e slăbiciune. Pentru mine, orice lucru sau orice acțiune care nu atinge perfecțiunea este dovada unei slăbiciuni.”
* 

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen