Federația Austriacă de Triathlon

are o vechime de 27 de ani și se compune la acest moment din:
298 de membri sub formă de cluburi, federații.

    9 federații afiliate Federației Naționale de Triatlon - raportarea fiind pur geografică. 

Austria, deși mult mai mică decât România (suprafață de 83.879 kmp vs. 238,391 kmp și 8,7 mil locuitori vs. aprox. 20 mil, 104 locuitori/kmp vs. 84,4 în RO), este împărțită, administrativ vorbind, în 9 Land-uri (districte), Viena, capitala, fiind unul dintre ele. Aceste Land-uri se împart mai departe în ”sectoare”/comunități, fiind în total, la nivel de republică, 2.100 la număr.

120 arbitri autorizați pentru anul 2016.

2014-2015 am activat în cadrul federației din Viena, apartenența fiind de regulă determinată de domiciliu. Evenimentele sportive sunt foarte numeroase și din motive financiare se încearcă, pe cât posibil, să nu se cheltuiască sume inutile aducând arbitrii de la distanțe mari (un exemplu: Viena-Zell am See 400 km, asta ar însemna undeva pe la 70 euro/benzina).

Costurile decontate de federație se raportează la transport, cazare și masă, dar mereu se apelează la înțelegerea noastră și pe cât posibil la deplasarea mai multor arbitri în aceeași mașină sau la deplasarea cu trenul.

În linii mari, dacă vrei să fii arbitru prezent, cam ai nevoie de bani din buzunar. 

Dacă vrei să ajungi să treci de Level I la nivel de ITU spre Level II atunci chiar trebuie să ai multișori bani, pentru că e musai să participi la evenimentele ITU din afara țării, în țara ta de reședință existând mult prea puține evenimente ITU, așa că poți aștepta și 5-6 ani până să fii propus pentru cursul de Level II. Șansele să fii propus devin astfel nule, căci dacă ești prezent doar sporadic, se consideră că nu ai destul interes. 

Așa că .... dacă ai timp și interes, totul se rezumă în definitiv la a avea banii de deplasări. Dacă nu-i ai, îți poți lua gândul de a face carieră la nivel de arbitraj internațional.

Din 2016, depărtându-mă cu domiciliul la aprox. 150 km de Viena, aparțin de Federația din Austria Inferioară. Aici sunt alte reguli impuse, federația de aici fiind mai mare decât cea vieneză, unde sunt probabil maxim 2 evenimente/an.

Ca urmare, aici a fost musai să devin membru al unui club sportiv afiliat Federației locale. Deși mă deranjează teribil ideea, pentru mine personal nu e chiar o catastrofă, fiind încă activă și ca sportiv.

Costuri: 100 euro/an.

Pe 20 februarie a fost ultima dată posibilă de ”reîmprospătare a cunoștințelor”. Bolnavă, moartă-coaptă, am condus 60 de km până în St. Pölten și am rezistat aproape 4 ore în sala de curs, dând și testul final.

În cazul meu s-a considerat că ”sunt nouă”, deci a trebuit să dau testul compus din aprox. 50 de întrebări la care puteai alege multiple răspunsuri.

De ce s-a considerat că ”sunt nouă”, după doi ani de activat la concursurile cele mai importante din Austria,  bașca pe segmentul cel mai greu de arbitrat, adică cel de ciclism!? Pur și simplu pentru că intram prima oară în Federația din Austria Inferioară și cine intră prima oară e musai să primească botezul. Cei care activează aici de anul trecut sau de mai mulți ani nu au mai dat testul, au stat doar la prima parte a cursului în care s-au prezentat modificările intervenite în regulamentul general al competițiilor pe anul 2016.

Costuri: 15 euro.

Dacă nu mă prezentam la curs nu mai aveam șanse să fiu primită ca membru pentru anul 2016.

Noroc că am întrebat în timp util, altfel mă pomeneam pe tușă tot anul și mă enervam că nimeni nu mi-a spus nimic.

Așa, deci acum sunt pe lista arbitrilor autorizați și pentru 2016 și am obligația să particip ca arbitru la minim 2 competiții din Austria Inferioară.

Prin federația de care aparțin îmi pot exprima dorința de a arbitra și la alte evenimente, din alte părți ale țării sau din afara țării, ideea este că federația de care aparții dorește să știe pe unde i se învârt oficialii tehnici.

Dar intervine o regulă de logică și anume: dacă într-un sezon participi mai mult în alte zone ale țării, unde sunt alte federații practic, anul viitor sau peste doi ani vei fi întrebat: ”De ce participi la 5 evenimente din Austria Superioară și doar la 2 din Austria Inferioară? Dacă nu-ți place la noi, atunci va trebui să devi membru la altă federație.”

Doar că altă federație nu prea ar avea motiv să te accepte, căci dacă tu vii de la 200 sau 300 km distanță pentru fiecare eveniment din zona sa, federația respectivă nu prea e amatoare să-ți suporte ție cheltuielile de transport. Plus că dacă vii de prea departe, nici nu poți rămâne până la finalul competiției, căci ai nevoie de 3-4-5 ore să mai ajungi și acasă la tine. 

Iar ție de ce ți-ar conveni să cheltuiești atâția bani din buzunar?! Că se adună sume mari cu transport, mâncare, cazare.

Da .... lucrurile se leagă între ele, au logică, dar mi-a fost destul de dificil să le pricep așa din senin, doar pe pipăite.

Faptul că anul trecut am arbitrat la evenimente majore din zone diverse ale Austriei s-a datorat faptului că directorul curselor respective mă cunoștea din 2014, avea nevoie de serviciile mele, așa că mă întreba direct. Dar abia acum am înțeles care e mersul lucrurilor de fapt.   

Există câteva curse, de genul Campionatul Mondial de Ironman 70.3 Zell am See 2015 sau alte tipuri de campionate naționale și europene unde este nevoie de un număr ridicat de arbitrii. Acolo nu se mai ține cont de unde vii, important este să vrei/poți veni, aproape că ești rugat. În Zell am See anul trecut cred că am fost peste 100 de arbitrii per total, de exemplu.

Pentru anul acesta planurile mele sunt modeste, prioritățile fiind de altă natură.

Cum din arbitraj nu se scot bani de pus în cont,

din activitatea de sportiv amator se scot bani din buzunar,

prioritatea cea mai arzătoare cade în zona profesională, tot ceea ce înseamnă hobby și amator-isme sportive fiind doar pe TO DO, nu și pe MUST BE DONE!

Desigur că am un plan minim, altfel de ce să mai fi dat testul pentru licența de arbitru pe 2016, așa că primele evenimente ca arbitru vor fi în aprilie și încă două vor fi în septembrie probabil, în afara Austriei, la evenimente ITU.

Sănătoși să fim și mai vedem ce-o mai fi.