Eh, după alergarea de ieri – sau alaltăieri
-, azi te cuprinde şchiopătatul în jos pe scări, iar ridicatul de pe
scaun sau din pat nu mai este tocmai cea mai uşoară mişcare. Cu
siguranţă că ştii cum se simt chestiile astea. „Musculatura
trece şi ea printr-un stress fizic atunci când avem noi chef să facem
sport, iar disconfortul cauzat de acest stress este ceva perfect normal.”
– spune Ph. D. Allan Goldfarb, profesor la Universitatea din Carolina
de Nord-Greensboro. De fapt, durerile musculare sunt adesea un lucru
bun. „Este o dovadă a faptului că, corpul tău se adaptează şi devine tot mit fit.” – afirmă acelaşi Goldfarb. „Eşti la momentul când îţi reprogramezi structura musculară şi întăreşti celulele care erau mai slabe din punct de vedere fizic.”
Acest lucru este adesea o chestiune delicată pentru un alergător care vrea să evite „daunele”. Dacă după primele senzaţii sau bănuieli de durere te paşte gândul să „parchezi” direct pe canapeaua îmbietoare, cheful tău de antrenament s-ar putea „linişti” până la a deveni tot mai mititel. Dar, în acelaşi timp, dacă insişti să forţezi şi să ignori simptomele, te poţi alege cu „daune” serioase.
Deci,
întrebarea care apare este foarte simplă: cum recunoşti graniţa dintre o
doză sănătoasă de durere şi durerea care este de fapt realul semn al
unor probleme serioase?
Trebuie să recunosc că eu personal m-am confruntat de cel puţin trei ori cu această dilemă, de când chipurile m-am „apucat” de
alergare, în urmă cu aproape un an de zile (998 de km alergaţi doar,
din care 320 doar în concursuri de alergare şi 55 în triatloane) şi tot
de atâtea ori am avut impresia că gata, s-a terminat, va trebui să stau
pe bară cel puţin 3 luni de zile.
ALERGÂND
Uneori, stresul
fizic al activităţii derulate se manifestă ca şi durere chiar pe
parcursul alergării. Asta din cauză că alergarea în sine, ca mişcare,
împinge în jos greutatea corporală şi nici cei mai sofisticaţi şoşoni de
alergare nu au cum să amortizeze acest şoc. „O
bună parte din şocul respectiv se prelinge în musculatură. Procesul de
absorbţie a şocului eliberează reacţii chimice care activează receptorii
durerii.”
Poţi
încerca să diminuezi durerea din timpul alergării înlocuind şoşonii
prea uzaţi şi alegând suprafeţe mai moi de alergare, pe cât posibil. Şi
gândeşte-te şi la opţiunea de a face o alergare uşoară a doua zi, pe o
bandă de alergare, lucru care te-ar putea ajuta în recuperare (personal sunt foarte sceptică asupra alergării pe bandă, la mine nu funcționează). Dacă
durerea escaladează peste limita confortului, treci de la pas alergător
la pas mergător şi scurtează din distanţă. Oferă-ţi cel puţin o zi de repaos şi nu încerca ulterior să recuperezi distanţele neparcurse în ziua respectivă.
POST-ŞOC
De regulă, pe
timpul exerciţiului fizic senzaţia de bază este cea de bine. Durerea în
sine poate apare imediat după încetarea mişcării sau după una-două
zile. „Escaladarea
graduală a disconfortului care atinge punctul culminant într-un
interval de 24 până la 48 de ore de la terminarea efortului fizic se
numeşte instalare întârziată a durerii musculare (DOMS = delayed onset muscle soreness)” – spune Ph.D. Carol Torgan, fiziolog în exerciţiu în Bethesda, Maryland.
DOMS apare de regulă atunci când muşchii picioarelor efectuează o contracţie puternică, dincolo de limitele obişnuitului pentru ei, fapt ce măreşte tensiunea musculară pe lungime.
Alergările
de viteză, competiţiile, alergările de anduranţă sau orice fel de
activitate fizică cu care muşchii nu sunt obişnuiţi se numără printre
cauzele de alt tip. „Activităţile intense sau cele noi reprezintă un stress major pentru celulele musculare.”, spune Goldfarb. „Unele dintre
celule sunt mai puternice ca urmare a unor antrenamente regulate, dar
atunci când intervii cu un nou stil de activitate, loveşti practic în
celulele mai slabe care dezvoltă un soi de lacrimi de tip micro. Este
o daună care cauzează disconfort. Veste bună este că, odată recuperaţi
de la sine, muşchii respectivi devin mai puternici şi mai rezistenţi
faţă de noi lovituri pentru o perioadă de aproximativ 8 săptămâni.”
Atunci când se instalează DOMS, alergările uşoare nu sunt problematice, dar se recomandă evitarea pentru câteva zile a eforturilor fizice intense. Desigur
că se simte o oarecare rigiditate pe parcursul primilor kilometri
alergaţi şi aici e important să recunoşti limita dintre o durere
suportabilă şi una îngrijorătoare. „Dacă
durerea durează mai mult de o săptămână şi se agravează ori apare vreo
roşeaţă sau umflătură, cel mai bine mergi la un medic specialist” – recomandă Torgan.
Acestea fiind spuse, dând maximum într-un antrenament sau într-o competiţie nu înseamnă neapărat să te ologeşti. „Dacă
eşti pregătit foarte bine pentru o cursă, nu vei suferi la final, având
muşchii aferenţi deja obişnuiţi cu tipul respectiv de efort. Dacă apar suferinţe însă, e un semn că pe timpul cursei ai făcut ceva neobişnuit, de pildă ai alergat la deal sau ai impus un ritm mult mai rapid decât cel din timpul antrenamentelor.”
I lіke the ѵaluable info you рroviԁe in youг articles. I wіll bookmark yοur weblog and сheck again here fгequently. I'm quite certain I'll leаrn lots of new stuff right here! Good luck for the next! My site -
AntwortenLöschen