Dieses Blog durchsuchen

Freitag, 25. März 2016

cam care e treaba cu jurnalismul "sportiv" în România

http://alerg.ro/useriu-sau-despre-noua-paradigma-a-sportului.html
Un român a terminat primul o cursă de anduranță desfășurată în condiții arctice. Evident, știrea este grozavă pentru mica comunitate de ultramaratoniști și pasionați de alergare din România, dar – și mai interesant – spune multe despre noi și lumea în care trăim.
Desigur, la ora la care citiți aceste rînduri, știți deja că bistrițeanul Tiberiu (Tibi) Ușeriu a terminat primul 6633 Ultra Arctic, o cursă ce a presupus parcurgerea a 566 de kilometri în condiții extreme: frig, zăpadă și gheață,  deprivare de somn, vînt puternic.
Alături de alte 12 persoane, printre care și alți doi români, Tibi Ușeriu a plecat la drum pe 11 martie, pentru a ajunge la zona de finiș după exact o săptămînă. El a condus tot timpul, pe alocuri autoritar, și a reușit să termine cu un avans de 56 de minute în fața singaporezului Poh Jou Too. Apoi, după mai bine de patru ore, a sosit compact un grup de cinci participanți, printre care și Vlad Tănase și Andrei Roșu. Cinci persoane au abandonat cursa, iar una s-a oprit într-un punct intermediar. Rezultatele neoficiale se găsesc aici.
Cam așa ar suna, acum, informația despre cele întîmplate. Desigur, sunt multe de povestit despre cursă, despre dificultăți, despre trăirile protagoniștilor, dar de acest lucru ne vom ocupa pe viitor.
Pe moment, nu ne rămîne să facem decît două lucruri. Întîi de toate, să îi felicităm sincer pe Tibi Ușeriu, Vlad Tănase și Andrei Roșu pentru efortul depus, pentru bravura de care au dat dovadă în condiții deloc ușoare.
Apoi, o să facem o ceva mai lungă digresiune pe tema modificării paradigmei în sportul de astăzi. O schimbare în care vom vedea cum se schimbă ideea de performanță și cum new media, pe lîngă interesele de imagine sau cele ale sponsorilor, influențează (se poate citi și alterează) mesajul public și ideea de sport.
Să plecăm de la o constatare. Niciodată presa din România nu a consemnat atît de mult, în cvasi-totalitatea sa, un eveniment de anduranță, așa cum s-a întîmplat în cazul rezultatului lui Tibi Ușeriu. Televiziunile, toate cotidianele, nu doar cele de sport, portaluri online, posturi de radio de nișă, plus mii și mii de mesaje în social media, toate au amintit despre acest lucru.
Ba chiar și președintele Klaus Iohannis a ținut să transmită un mesaj pe Facebook: ”Îl felicit pe Tiberiu Ușeriu pentru reușita deosebită obținută în cadrul Maratonului Arctic. El a dus steagul și numele României pe primul loc în această competiție. Un astfel de rezultat, obținut în condiții extreme datorită perseverenței și ambiției cu care s-a pregătit, este demn de aprecierea și respectul nostru. Felicitări campionului nostru!”.
Toate acestea vorbesc despre atenția și emoția – de înțeles, de altfel -, asociate cursei.
Din păcate, toate acestea au fost însoțite de o ”zgură informațională” care, zic eu, merită îndepărtată puțin pentru a pune lucrurile în perspectivă, fără a altera însă meritele cuiva.
Întîi de toate, s-a tot spus că 6633 Ultra Arctic este cel mai dificil ultramaraton din lume. Dacă am fi să fim extrem de scrupuloși, am spune că un ultramaraton e de fapt o cursă unde se aleargă cel mai mult, în timp ce 6633 a fost una de anduranță, în care s-a mers în ritm alert, iar de alergat, mai puțin. Dar asta chiar are o importanță secundară.
Riscantă e însă afirmația cu ”cel mai dificil”. Nu există așa ceva, nu există o ”cea mai grea competiție din lume”, deoarece varietatea curselor, a condițiilor în care ele se desfășoară e foarte mare. Pentru doritori, aveți aici o listă cu cîteva curse realmente dificile (da, 6633 e printre ele).
Apoi, s-a tot spus că competiția se desfășoară la -50/-60 de grade și în condiții de vînt de peste 200 km la oră. O altă exagerare de care nimeni nu avea nevoie. Toate acestea sunt valorile extreme înregistrate la un moment  dat în zonă, nimic mai mult. Condițiile reale au fost dificile, dar mai blînde decît cifrele de mai sus.
Nu vreau să fiu înțeles greșit, nu vreau să știrbesc din meritele celor care au participat la 6633 în condiții realmente grele, cred însă că trebuie să renunțăm la exagerări nefolositoare. Valorile de mai sus au fost prezentate inițial de unul dintre participanții români ca și de echipa de susținere din spatele său, fiind apoi preluate mecanic de mass media și în mediul virtual.
O altă exagerare, de fapt o gugumănie, este prezentarea acestui eveniment ca desfășurîndu-se la Polul Nord. Sunt extrem de numeroase relatările de presă ce citează acest lucru. În realitate, cursa s-a desfășurat în zona Cercului Polar, adică la mai bine de 2500 de km de pol.
Menționînd toate acestea, ajungem acum la ”miezul” digresiunii noastre. Și vedem că o competiție de anduranță, ca și rezultatul unui sportiv amator român, au ajuns să fie în centrul atenției nu pentru performanța sportivă în sine, ci pentru ”elementele de decor” adiacente (frig, zăpadă, cea mai dificilă… etc).
Pînă acum, performanța sportivă era în general asociată profesioniștilor care se întreceau cu cei mai buni din acel domeniu. (Apropo, chiar în ziua în care se termina 6633, un atlet român, Andrei Gag, devenea vicecampion mondial în sală la aruncarea greutății. Presa a consemnat marginal, iar în mediul online reacțiile au fost zero). La astfel de competiții, destinate de fapt amatorilor, nu se poate vorbi de o întrecere între cei mai buni, ci este mai curînd o competiție cu tine însuți. 
Și acum ajungem la concluzia finală: sportul a început să se transforme, mînat de la spate de o industrie a spectacolului care are interesul să te emoționeze, să te informeze repede-repede, chiar dacă incomplet, care să te facă să participi virtual la eveniment și care să îți creeze comportamente profitabile pentru ea.
E o industrie care nu te mai vrea spectator în arenă, ci te vrea spectator-participant în mediul virtual, unde să trăiești intens (Acum, cîteva exemple despre cum s-a comentat pe FB despre românii de la 6633: ”Un trio de titani”, ”Supraoameni”, ”Supereroi”, ”Toată România simte că e puțin mai puternică datorită vouă”). Totul, completat de o nevoie a oamenilor de a evada dintr-o realitate văzută captivă.
Desigur, veți zice, dar nici Tibi Ușeriu, nici Tănase sau Roșu nu au avut în spate susținători majori din business-ul sportiv.
Ei au plătit din buzunarul lor(Au avut totuși sponsori – adăugare ulterioară) ca să participe la 6633 (și nu au fost deloc bani puțini) și nici nu au primit vreo recompensă materială pentru asta. Da, așa e, însă faptul că nici cei trei, nici alt ultramaratonist român nu este susținut la modul serios de vreun sponsor arată doar că la noi acest fenomen e la început.
Un fenomen evident în modul în care a fost prezentată participarea românilor la 6633. Impactul mediatic și emoțional, dar mai ales ”zgura informatică” despre care am menționat mai sus au fost create și susținute de interesele de promovare ale unora dintre ei (lucru vizibil și recurent mai ales în cazul lui Andrei Roșu, care de ceva vreme a devenit un atlet profesionist al spectacolului) și al ”industriei” cauzei umanitare asociate.
E ceva rău sau greșit în toate acestea? Nu, nici pe departe. E doar o constatare.
Am vrut, așadar, doar să consemnăm despre semnele vremurilor noi care ne așteaptă la nivelul fenomenului sportiv. Un fenomen în care nu mai avem nevoie de performeri, ci de eroi, unul în care nu vor mai fi preponderent spectatori, ci spectatori-practicanți amatori, unul în care ”performanța” se va măsura și în numărul de fani, și în care ideea de competiție fair-play va fi adesea secundară ținînd cont de interesele (economice, de imagine) puse în joc.
Vom trăi și vom vedea.
P.S. – Acest text a generat reacții numeroase. Pentru a face lucrurile mai clare am modificat ulterior titlul (renunțînd la menționarea dlui Tibi Ușeriu, prin care îmi propusesem doar o introducere în subiect, dar care nu e neapărat necesară) și am adăugat două scurte fraze și alte cîteva cuvinte (toate marcate italic, cu roșu). Sper ca acum punctul de vedere exprimat să fie mai clar.

Scris de Marian Chiriac în data de 20 martie 2016 în calitate de editor al site-ul Alerg.ro
__________________________________________
Și acum vine textul meu ca reacție la comentariile de pe Alerg.ro și la vechile dispute (dispărute, dar nu uitate pentru unii) din 2013.
   Acum deh, fără să vreau mi-am amintit de Andrei Roșu și de explozia din mass-media de atunci, din 2013. Desigur că probabil 90% au luat ca sursă blogul personal al lui Andrei, unde declarațiile sunt destul de clare, dar și destul de încețoșate când vine vorba de a clarifica răspunsul la întrebări de genul specificului cursei, numărului de concurenți, nivelului concurenței etc. Acum, dacă totul e cu intenție sau nu ...... las pe fiecare să tragă concluzia în funcție de cum poate sau cum dorește.
Ce scria o publicație clujeană - un singur exemplu dau, internetul e plin! 

Un român a devenit campion mondial la Triplu Ultratriatlon
   Andrei Rosu este noul campion mondial al Ultratriatlonului din Mexic (triplu sau deca?! - că nah, detaliile ne ucidE de multe ori *(sic!!) -
(....) Sportivul a reușit performanța de a deveni noul campion mondial la triatlon (o scăpare mică, dar ce mai contează?! Pentru necunoscători, Zeus a coborât de pe Muntele Olimp și trăiește printre noi, într-un apartament de bloc prin București!) iar următorul pas este participarea la Decatlon (.....)”
(cu roșu am subliniat ceea ce nu corespunde realității tehnice practic și cu albastru am marcat propriile mele comentarii).

Iată ce scrie și protagonistul pe propriul său blog:
”Pentru cei care nu stiu rezultatul Triplu Ultratriatlonului din Mexic, am sa ma manifest 'vocal': Am reușit! Am terminat!! Am castigat!!! Sunt atatea lucruri de povestit despre experienta traita la Cupa Mondiala de Ultratriatlon (......)"
 
Deci: "Cupa Mondială de Triatlon” despre care noi nici măcar nu am fi știut că ar fi mondială și că ar fi de triatlon .... pentru o personalitate de acest nivel aceste .... ”scăpări” devin cel puțin jenante.
 Toate bune și frumoase până la informațiile venite din partea unui reprezentant IUTA - bine, pentru mine chestiunea era clară din 2013 pentru că m-am interesat, dar acum cu ocazia comentariilor citite la materialul de mai sus al lui Marian Chiriac am simțit nevoia să mai verific o dată și cum nu am găsit nici un clasament referitor la vreo cupă mondială de triplu triatlon în 2013 am întrebat direct la sursa corectă, că așa e cel mai bine pentru toată lumea -:)

"Hello, Anka. This is Harn Wei, from IUTA. I need to check with the race director for results. Monterrey's organizer does not keep the results on his website.
But in 2013 the triple ultra in Mexico was NOT a world cup event! Only the deca was.
Andrei couldn't be the World Champion because it was nhot even a world cup event."
2nd message:
"As I said before, the triple ultra in 2013 was not a world cup event and so it was not recorded on our web site."   

Aproape că mi-aduc aminte de un prim-ministru român care a reușit totuși să nu ajungă (încă) președinte, dar care a deținut funcția de prim-ministru și după ce a fost dovedit că a mințit practic în CV-ul său legat de rezultate, școlarizări, diplome și lucrări de diplomă etc. Și care a fost plătit și probabil va mai fi plătit din banii noștri la o adică și nu puțini ....
   Dacă vecinul meu îmi spune că a făcut nu știu ce mare chestie, e treaba lui personală. Dacă eu îl cred sau nu, dacă eu vreau să-l cred sau nu, dacă eu vreau să-l verific sau nu ..... hm ..
   Dar atunci când cineva își construiește intenționat o imagine publică (atât) de puternică, când cineva este considerat formator de opinii, umanist, câștigă bani pe baza acestei imagini (cel puțin asta ar fi toată logica ”efortului” de la un anumit punct, nu?!) pe care și-o construiește (nu ușor) la nivel destul de high aș spune, apare pe toate canalele posibile de mass-media ..... atunci chestiunea devine de interes public. Pentru că cine fură azi un ou, mâine va fura un bou - așa, o mică aluzie folcloristică, că nu vreau să aduc acuzații, ci doar să explic cum evoluează în principiu anumite chestiuni și apoi ne trezim că ne dăm în cap și ne uităm unii la alții și vine unul și strigă ”somnul națiunii naște monștrii” etc. etc. - pricepe cine poate.
   Din punctul meu de vedere corect era ca Andrei să șteargă de pe blog titulatura de Campion Mondial, dar ea există și acum, după aproape trei ani, deci clar nu a fost ”o scăpare datorată entuziasmului”, căci știa clar la ce cursă participă - sau cel puțin așa îmi place să cred, că știa. Și știe. Și jenant pentru el este că știu și alții și i-au spus prietenește că nu e taman cool ceea ce face ...
   Și-atât. Nu e o chestie personală, ci una de principiu. Doar că fără să ne dăm seama ne afectează pe toți aceste exemple.
   Pentru că există mulți, foarte mulți români - că despre asta discutăm de fapt, cât de măreți sunt românii - care fac lucruri absolut incredibile la nivele de negândit, dar care nu se dau în spectacol și nu vin la televiziuni și nu au nici măcar bloguri pe care să scrie că ar fi ceea ce nu sunt de fapt doar pentru că dă bine, aduce imagine și toți știm ce aduce imaginea supra-clasată.
   Dar mă rog, fiecare trăiește după principiile și valorile personale, fiecare doarme sau nu doarme bine în funcție de conștiința sau non-conștiința din dotare. De vină nu e vânzătorul, ci cumpărătorul de regulă. De vină nu e cel ales, ci cei care l-au ales și exemplele pot continua. 
   Este vorba de cât de simplă e manipularea și cât de mulți sau cât de mare este procentul celor care pot fi manipulați, sunt manipulați și se lasă manipulați din comoditate. Ignoranța poate fi combătută prin ceva spirit de curiozitate măcar ... Da ...
Deci Marian Chiriac a pus punctul pe ”i” și sper ca pe viitor să mai urmeze și alții care-și fac datoria de a explica luclrurile.
Nu e vorba de denigrare, nu e vorba de invidie. E vorba de banalul adevăr și de devalorizata corectitudine. Și dacă la o adică grandomania omului depășește hotarele, iar se pomenește neamul românesc în strachina cu lături pe motiv că nu e doar hoț, dar mai și minte la nivel înalt. Nașpa ....
 
   Nu e o crimă să nu știi, dar e grav să nu vrei să afli!!!

Keine Kommentare:

Kommentar posten

I'm WATCHing YOU!! :-)