Există mai multe feluri de ”a preumbla” un teritoriu. Pentru
Tanzania - și nu numai - modalitatea cea mai fascinantă este, pe lângă un
trekking prin ținuturile înalte ale țării, ce culminează cu urcarea pe
”acoperișul Africii”, Muntele Kilimanjaro, cu siguranță, un safari.
In limba swahili,
“safari” înseamna calatorie. Pe parcursul timpului, termenul a căpătat valoarea
unui sinonim pentru ”calatorie de aventura prin stepa africana, pentru a
observa animalele”.
Safari înseamnă multă atenție, multă concentrare, o nouă stare de oboseala – sau pur și simplu
o altă formă a oboselii. Aici te oboseste diversitatea culorilor, multitudinea
animalelor, grija sa nu le deranjezi, caldura, mișcarea din jurul tău, chiar și
liniștea din jurul tău. Aici devii practic dependent de un mijloc de locomotie,
cel mai adesea un jeep. Pe timpul cat esti in tururile de observare a
animalelor nu ai voie sa cobori din el. Ghidul are o alta pregatire si abordare
față de ghidul care te însoteste in zona inalta a Africii, bucatarul are si el
o alta pregatire, practic te afli in alta tara, pe alte taramuri, in alta
regiune, in alt anotimp. In zona tinuturilor inalte, daca ai suflet de calator
si de adorator al muntelui, cu tot ce implica ei, vei simti tot timpul
“suflarea muntelui in ceafa”, desi noi mergeam spre el si nu ne-a permis decat
intr-o singura dimineata, cand tocmai se intampla sa nu ploua, sa ii vedem
silueta dominanta. Acolo e clar: muntele domina, el e stapanul. Jos, in savana, nimerind
si pe perioada migratiei animalelor, cand turme imense de gazele gnu se
impiedica reciproc in goana lor aparent greoaie si orbecaitoare, fortele
dominante sunt de alta natura si sunt multiple. Aici te afli, precum un intrus,
pe teritoriul lor. Ele au voie aici, tie doar ti se permite. Din comportamentul
ghidului nostru mi-am dat seama ca ei, africanii, realizeaza in mare parte
acest raport de forte, chiar daca omul dispune de gloante si chiar daca ghizii
umbla permanent cu armament la ei. A fost un sentiment placut sa vad omenia din
el, care nu provenea din niste reguli scrise, ci din dragostea pentru animale
si de natura.
Pasărea ”secretar” a ieșit și ea la preumblare. Erau multe, nu se apropiat foarte tare de corturi, dar erau foarte obișnuite cu masele de turiști. O prezență cel puțin interesantă.
Aflata pentru prima oara pe continentul
african, am experimentat un amalgam de senzatii si nu doar mi-am testat, ci
chiar mi-am fortat limitele in doua
lumi diferite: potecile care te urca pe Kilimanjaro, la 5.895 m si lumea
savanei de tinuturile joase. A fost o
experienta fascinanta si care te ajuta nu doar sa descoperi, ci si sa-ti
reevaluezi criteriile si perceptia despre viata. Am constatat cu uimire cum o
natiune atat de simpla, care traieste in conditii atat de primitive, se
dovedeste a fi, intr-o anume masura, mult mai civilizata decat multi europeni.
A fost impresionant sa le observ atitudinea fata de animalele salbatice,
efortul de a le proteja si de a limita la maximum orice ingerinta in lumea
lor atat de linistita, unde oamenii, si indeosebi turistii, nu ar trebui
sa aiba acces. Un safari este, cu siguranta, o experienta de viata cu totul
speciala!
In mai putin de
doua ore de la plecarea din Arusha am intrat in Parcul National Tarangire, unul
dintre cele 14 parcuri naționale ale Tanzaniei, situat la SV de Arusha, în
apropierea Lacului Manyara. Parcul este străbătut de Fluviul Tarangire, o
culoare pământie-roșiatică ce străbate albia chiar și pe timpul anotimpului
uscat, din iulie până în octombrie, atrăgând astfel la adăpat animalele din
zonele secetoase.
Accesul în aceste
rezervații care ne transportă în alt univers al vieții se realizează exclusiv
în baza unui permis de vizitare și de regulă acesta este pus la dispoziție de
agenția de turism locală, ghidul și bucătarul însoțitori fiind o condiție de
bază pentru grupurile de turiști. Întregul sistem este foarte bine pus la punct
și funcționează fantastic de bine, ghizii au experiență, tact și contribuie la
realizarea unui sejur fără cusur. Nu uita că te afli în regatul animalelor
sălbatice și cu siguranță, oricât de aventurier ar fi spiritul tău, nu te-ai
lipsi de un cunoscător al locului.
Teritoriile
rezervațiilor sunt străbătute de drumuri pe care au acces mașinile de teren și
infrastructura este gândită în așa fel încât turistul, avid de orice mișcare a
oricărui animal, să nu piardă nici o șansă de a întâlni exemplare din toate speciile la care probabil visează din
copilărie. În Tarangire trăiesc: zebrele de stepă, antilopele Gnu, bivolul
african, antilopele Impala, elefanți, girafe, hipopotami, o specie de porci
sălbatici, lei, leoparzi, manguste zebrate, imense colonii de babuini, maimuța
verde. Musca Tzetze este și ea prezentă și un vaccin profilactic este mai mult
decât recomandat, doar animalele sălbatice fiind imune la înțepătura acesteia.
Parcul Serengeti
este o savană cu puțini arbori, ce se întinde pe o suprafata de aprox. 30.000
kmp, situata in nordul Tanzaniei, la est de Lacul Victoria și la sud de Kenia.
O girafă - sau ”giraf”, nu știu, io l-am întrebat, dar avea urechile prea sus :-)) - ieșită pe ”El Corso de Serengeti”, la amurg. Și dă-i și-așteaptă, să nu cumva să sperii fauna înconjurătoare. Fascinantă seară!
Cuvantul Serengeti
provine din limba massai și inseamna ”pamantul fara de sfarsit”. O suprafata
atat de mare dispune si de o oarecare diversitate, astfel incat in partea de
sud teritoriul este impregnat de imaginea stepei joase, iar in partea de nord
apar mici dealuri si ”smocuri de padure”. Partea centrala nu are arbori de nici
un fel, iar in SE se intinde o zonă absolut specială, amprentata de vulcanism:
este vorba de Craterul Ngorongoro, declarat Areal Mondial de Conservare din
1979.
Coborarea in crater
este destul de abrupta. Pe acest teritoriu nu ajung girafele, pericolul de a-si
frange coloana vertrebrala impresionanta fiind mult prea mare. Iar turmele de
elefanti de aici nu pot iesi in afara craterului, fiind imposibil sa urce spre
exterior. Poate ca nu as fi remarcat aceste aspecte, daca nu le-as fi auzit de
la ghidul nostru, Abdul.
Voioși, ”băieții de la intrare” în Tarangire. Absolut de excepție, oamenii ăștia cu siguranță și-au nimerit bine vocația și asta ne face nouă experiența mult mai plăcută și interesantă :-)
Imaginile care m-au
marcat cel mai mult în Serengeti, la inceput de ianuarie, au fost cele legate
de turme imense de antilope Gnu aflate in migratie. Este ceva ce ramane
intiparit pe retina pe veci. Iar in Craterul Ngorongoro,
urmele lăsate în sol de elefanți, un rinocer alb, solitar, numărul mare de
păsări flamingo si intreaga atmosfera care cu greu poate fi descrisa. Trebuie ajuns acolo si simtit.
Era sătul, adulmeca doar aerul. Leoaica dormea în spatele lui. Leii și felinele în general nu se arată cu mare generozitate, preferă iarba înaltă, care-i protejează. O și folosesc de altfel ca paravan pentru a sta la pândă. Noroc că în ziua respectivă luase masa, deci noi nu constituiam o tentație :-) Leii oricum nu mănâncă în fiecare zi.
O saptamana de
safari inseamna mult mai mult decat se poate povesti aici. Asfintitul de soare
este incredibil de frumos, intensitatea culorilor este ireala, privirile feroce
ale bivolilor iti pot da insomnii, daca alegi varianta unui sejur cu cortul,
ragetul leilor, sunetele obraznice ale babuinilor, saruturile și pufaiturile
zgomotoase ale hipopotamilor, delicatetea pasarilor flamingo, fragilitatea
girafelor, repeziciunea antilopelor Impala, dungile zebrelor, curiozitatea
pasarilor ”Secretaire”, obraznicia maimutelor care te pandesc sa te fure,
aparenta pasivitate a reptilelor uriase, vociferarea pasarilor, sunetul
sinistru al vulturilor cocotati pe cate un varf de ramuri, cautand un cadavru
din care sa se infrupte, sunetele noptii, ploaia, curcubeul, arborii, insulele
de verdeata presarate cu roci superbe de granit alb, lenea inselatoare a
marilor feline... totul este un univers absolut greu de uitat, odata ce ai avut
onoarea sa pasesti prin el, ca vizitator de scurta durata.
Forma specifică a unei comunități de masai. Satul e dispus în formă circulară. În mijloc, protejate de rândul colibelor care încercuiesc zona, stau animalele ”de pe lângă casa omului”.
La 13 km distanta
de crater am avut sansa sa pot vizita un sat de Masai. Accesul nu este gratuit,
caci si Masaii de aici stiu ce inseamna comertul pe bani. Negocierea tarifului
se face direct cu seful de trib. Noi eram un grup de 3 si unul dintre noi a
fost cel care a vorbit cu seful de trib. Ne-a cerut 60 de dolari de fiecare si
in schimb aveam voie sa intram in sat, sa ne plimbam oricat, sa facem
fotografii si, desigur, pentru alte sume de bani, sa cumparam podoabele mesterite
de femeile din trib. La cateva zeci de metri de sat se afla si scoala pentru
cei mici, unde copiii invatau engleza. Cel putin acela a fost momentul la care
ne-am nimerit noi.
O zi specifica de
safari decurge astfel:
Ador felinele. Mari și mici. Alea mari, așa, mai de la distanță. Măria Sa, Ghepardul (fără Alain Delon, parcă el juca în film, nu?)
Trezirea intre
orele 6 si 7. De regula, nu se doarme mai mult de doua nopti in acelasi loc,
caci sunt multe de vazut si distantele nu sunt foarte scurte. Eu am ales
varianta de cort, deci ghidul si bucatarul, echipa locala care ne-a insotit,
are nevoie de timp sa stranga si sa monteze corturile, sa rezolve formalitatile
de intrare in locurile de campare, sa-si aranjeze ustensilele de care au nevoie
pentru a pregati mancarea, sa gateasca.
Se pleaca in jur de
ora 9, fie spre noua locatie de campare, fie pe o ruta din parcul national unde
se stationeaza in noaptea respectiva.
Pranzul se serveste
la pachet, undeva pe drum. Pe rutele de safari exista locuri special amenajate,
unde turistii isi pot consuma pachetul de pranz pe care il au cu sine. In
Serengeti, intr-una din zile, tot incercand noi sa dam si de o pereche de lei,
ne-am oprit sa mancam exact intr-o oaza de verdeata unde de regula aceste
feline se adapostesc de soare. Nu era nimic amenajat. Ghidul care ne insotea
are permanent o arma cu el si asta constituie siguranta noastra. Sincer
vorbind, nu am avut emotii de niciun fel, mi s-a parut destul de exotic un
pranz in plina savana africana.
Aici am luat și noi prânzul, cu ochii cât cepele să nu apară vreun leu flâmând. Desigur că era în afara programului permis, am avut un ghid de excepție :-)
Micul dejun si cina
se servesc la locul de campare si bucataria de savana a fost una dintre cele
mai interesante experiente gustative pe care le-am incercat la viata mea, baza
fiind legumele. Presupun ca cei care nu consuma carne sunt mai avantajati din
acest punct de vedere, caci nu simt deloc lipsa unui aliment pe care ei oricum
nu il consuma in mod regulat.
Daca te simti
obosit si nu ai chef sa mergi la plimbare sa observi animale in habitatul lor
natural, poti ramane la locul de cazare. Relaxare deplina. Timp de reasezare a
gandurilor, eventual de setare sau de reinterpretare a prioritatilor si
valorilor vietii. Este o liniste aparte.
Gazelele Impala - sunt precum argintul viu și au un ”design” fascinant. Îți vine să le pupi la nesfârșit, direct pe botic”
Există multe
variante de a realiza un safari și de a trăi această experiență unică. Pentru
cei care sunt amatori de munți înalți, o combinație de urcare a Muntelui
Kilimanjaro și ulterior un safari poate constitui un concediu fascinant de două
săptămâni. Având în vedere costurile de avion – se poate zbura până în
Nairobi/Kenia și de acolo tranfer rutier până în Tanzania sau se poate zbura
direct până în Tanzania -, recomand un sejur de minimum 10 zile sau două
săptămâni.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen