Dacă în timpul unui antrenament sau chiar la stâncă simţiţi brusc o
durere puternică, ascuţită la un deget, umăr sau cot este foarte
probabil să aveţi o tendinită. Majoritatea căţărătorilor au avut cel
puţin o dată tendinită. Netratată, aceasta se poate agrava şi poate
ajunge în stare cronică. Tratată corect însă, se poate vindeca şi puteţi
reveni în formă în mai puţin de o lună de la accidentare.
Câteva cuvinte despre tendoane
Tendoanele sunt extensii specializate ale muşchilor şi sunt formate din
ţesut conjunctiv care leagă fasciculele de fibre musculare. Acestea se
unesc şi se extind în afara muşchiului sub forma unui cordon
inextensibil. Ele au puţine terminaţii nervoase, fiind, în principal,
ţesuturi inactive şi cu o vascularizaţie săracă. La o extremitate, ele
se formează din corpul muşchiului iar la cealaltă extremitate se fixeaza
de os, unele dintre fibre fiind încastrate chiar în structura osoasă.
Ambele feţe ale mâinilor şi picioarelor conţin un întreg set de
diferite tendoane. Muşchii ce acţionează aceste tendoane sunt situaţi la
distanţă de nivelul braţelor şi picioarelor.
Teaca tendinoasă este
un manşon cu perete dublu care izolează, protejează şi lubrifiază
tendonul, astfel încât posibilitatea unei leziuni prin presiune sau
frecare este redusă la minimum. Spaţiul dintre cele două straturi ale
tecii tendinoase conţine lichid aşa încat ele alunecă uşor unul peste
celălalt.
Pe lângă tendoane, mai există câteva ţesuturi fibroase
inelare, numite inele tendinoase, care ţin tendoanele apropiate de os la
maxim 1 mm, la încheieturile degetului. La fiecare deget sunt câte 5
inele de acest fel (numite de la A1 la A5) deasupra şi dedesubtul
fiecărei articulaţii. Acestea se pot întinde sau rupe şi vom încadra
afecţiunile tot în categoria tendinitelor. Cel mai adesea, o accidentare
apare la inelul A2.
Care sunt simptomele tendinitelor?
Tendinita are de obicei ca simptome o durere acută, înţepătoare, o
inflamare a zonei dureroase, durere la atingere şi slăbiciune a zonei
afectate (deget, mână, cot, umăr etc).
Cea mai comună tendinită în
cazul căţărătorilor este întâlnită la degete. Dacă aceasta se dezvoltă
în urma unei singure mişcări, de multe ori durerea se poate întinde de
la degetul afectat până la cot. În cazul tendinitei apărute în urma
supraantrenamentului, durerea este de obicei localizata.
În cazul
ruperii sau întinderii inelelor tendinoase, se aude o pocnitura în
deget, asemănătoare cu a unui vreasc. Acestea se tratează în acelaşi fel
cu tendinitele, dar pe o perioadă mai lungă de timp. În cazul oamenilor
obişnuiţi, acestă afecţiune este foarte rară. În cazul căţărătorilor
însă, un singur inel poate fi solicitat cu până la 700N şi o accidentare
este destul de probabilă. Aceasta este o afecţiune mai gravă decât
simpla inflamare a tendonului şi recuperarea poate dura mai mult timp. De ce apar tendinitele?
În cazul executarii unei mişcări de foarte multe ori într-un interval
scurt de timp, lichidul din teaca tendinoasă se consumă şi nu se poate
elibera suficient de repede altul. În acest fel se deteriorează teaca şi
rezultă o inflamare. Cauze generale sunt hidratarea insuficientă, lipsa
vitaminelor, frigul, suprasolicitarea tendoanelor (poziţii solicitante
pentru tendoane, timp de recuperare insuficient etc), mobilitate
scazuta, lipsa încălzirii.
În general, majoritatea căţărătorilor care se antrenează suferă des de acest tip de afecţiune.
Tratamentul pentru tendinite
În cazul tendinitelor, primele măsuri sunt să aplicaţi gheaţă pe zona
afectată, pentru 1-2 zile. După acest interval, puteţi să aplicaţi
comprese calde pentru relaxarea musculară.
Cel mai bun tratament
este unul medicamentos, completat cu vitamine, hidratare
corespunzătoare, masaj al zonei afectate şi pauză.
Puteţi să luaţi
medicamente împotriva inflamaţiilor şi a durerilor. Ca antiinflamatoare,
sunt foarte bune Diclotard şi Flamexin (plicuri). Împotriva durerilor,
încercaţi Algocalmin fiole sau Advil.
De asemenea, este bine să vă
hidrataţi corespunzător în perioada de refacere şi să luaţi vitamine
(complexe de vitamine, cum ar fi Centrum etc).
Pentru întărirea tendoanelor, puteţi să luaţi medicamente care conţin glucosamine sulfat.
Încercaţi să administraţi medicamentele cu lapte, după ce mâncaţi, pentru a vă proteja stomacul.
Este bine să citiţi instrucţiunile de administrare şi dozele
recomandate ale medicamentelor şi eventual să consultaţi un medic dacă
socotiţi că pot apărea reacţii adeverse.
Puteţi să masaţi zona
respectivă cu Diclofenac gel, Ben Gay, Gel relaxant cu spânz. Primele
două sunt antiinflamatoare, al treilea are doar rolul de a calma
durerea.
De asemenea, este bine să luaţi o pauză de căţărare de cel
puţin două săptămâni. În funcţie de gravitatea accidentarii, pauza poate
să fie mult mai mare. Nu încercaţi să folosiţi prea mult
degetul/mâna/umărul afectat, altfel nu veţi face decât să vă agravaţi
accidentarea existentă. Reîncepeţi să vă căţărati abia după dispariţia
durerii şi a inflamaţiei. Nu forţaţi în primele săptămâni, hidrataţi-vă
şi luaţi vitamine în continuare. De asemenea, în cazul tendinitelor la
degete, puteţi să vă bandajaţi folosind bandă de leucoplast. Aceasta
trebuie să fie îngustă, să nu limiteze mişcarea, să nu fie prea strânsă
şi se aplică imediat sub articulaţie (se petrece de 2-3 ori, circular).
Dacă nu le îngrijiţi, tendinitele se pot agrava şi pot duce la o gravă
deteriorare a tendonului. Tendinita acută trece de obicei după 2
săptămâni. Dacă după acest interval în care vă trataţi corespunzător
durerea continuă şi nu vedeţi o ameliorare simţitoare, este bine să
consultaţi un medic.
În cazurile cronice, există tratamente cu
ultrasunete, laser, injecţii în zona afectată şi, în cazurile extreme,
chiar soluţii chirurgicale pentru repararea tendoanelor.
Program de recuperare recomandat pe scurt:
Aplicaţi gheaţă în primele 48 de ore
După 48 de ore aplicaţi comprese calde pe zona afectată;
Luaţi medicamente antiinflamatoare: Diclotard, Flamexin pentru 2 săptămâni.
Masaţi zona afectată cu Diclofenac gel sau Ben Gay şi Gel relaxant cu Spânz atâta timp cât persistă durerea şi inflamaţia.
Hidrataţi-vă foarte bine: 3-4 litri de lichid pe zi.
Luaţi vitamine şi complexe de vitamine.
Prevenirea tendinitelor
Daca învăţaţi cum să preveniţi tendinitele, este foarte probabil să
reduceţi simţitor numărul de accidentări. Nu trebuie să înţelegeţi însă
că dacă veţi aplica aceste sfaturi, puteţi sa mergeţi să faceţi
tracţiuni într-un deget şi sărituri din monodoigt în monodoigt fără să
vă accidentaţi.
Pentru a preveni tendinitele trebuie să vă hidrataţi
foarte bine în fiecare zi (cel puţin 3-4 litri de lichid pe zi) şi în
special în timpul antrenamentelor. Este bine de asemenea să luaţi
complexe de vitamine şi să consumaţi mult lapte.
Întotdeauna,
înainte de antrenament, este bine să vă încălziţi foarte bine. Aceasta
presupune stretching, câteva exerciţii uşoare cum ar fi flotări,
atârnări (în prize mari şi la bară), alergare. De asemenea, la începutul
antrenamentului este bine să faceţi câteva trasee uşoare, mult sub
nivelul vostru. Încălzirea poate dura o oră, chiar şi mai mult.
De
asemenea, când încercaţi trasee tari pe riglete şi alveole şi socotiţi
posibilă o accidentare, puteţi să folosiţi leucoplast. Acesta, aplicat
corect, va proteja inelele tendinoase care altfel ar fi supuse unor
presiuni foarte mari. Leucoplastul poate fi cel uzual, cumpărat de la
farmacie, sau cel special confecţionat de producători consacraţi
(Metolius, REI etc). În continuare mă voi referi doar la protecţia pe
care acesta o va oferi inelelor tendinoase, însă acesta poate proteja
pielea (cand vă căţăraţi în fisuri cu chei de mână sau de deget) şi
poate acoperi leziuni adânci ale degetelor (tăieturi, înţepături).
Pansarea cu leucoplast
Există mai multe metode de pansare cu leucoplast, în funcţie de efectul
pe care doriţi să-l obţineţi. Puteţi să protejaţi un singur inel
fibros, mai multe inele sau întregul deget. Pentru oricare dintre aceste
metode, este nevoie de fâşii înguste de 5-7mm şi lungi de 10-15cm.
Bandajul simplu
Dacă doriţi să protejaţi strict inelele, rupeţi câte o fâşie şi
bandajaţi circular degetul, deasupra sau dedesubtul articulaţiei.
Trebuie să aveţi grijă să nu strângeţi prea tare, dar nici să nu-l
lăsaţi prea liber. Trebuie să puteţi efectua mişcări fără dificultate.
Bandajul imobilizator
Dacă doriţi să menţineţi degetul într-o poziţie anume în timpul
căţărării, puteţi să aplicaţi o fâşie mai scurtă pe toată lungimea
degetului, pe interior, ţinând degetul flexat în poziţia dorită. După
aceea, aplicaţi fâşiile înguste folosind tehnica descrisă mai sus.
Bandajul incrucisat
Tăiaţi o fâşie mai lungă de leucoplast, de cel puţin 20cm şi lată cam
de 8-10mm. Realizaţi un inel aproape de baza degetului (a treia
falangă). Flexaţi puţin degetul (forma literei C) şi continuaţi
bandajarea pe interiorul degetului, trecând la a doua falangă; realizaţi
şi aici un inel şi reveniţi la prima falangă, pe interiorul degetului,
realizând un ‘X’.
Dacă în cariera voastră de căţărători se întâmplă să faceţi o
tendinită, indiferent de forma acesteia, este bine să ştiţi că aceasta,
tratată corect, poate să nu lase nici măcar o urmă. În acest fel puteti
reveni în scurt timp la forma dinaintea accidentării.
articol publicat in revista KNOX nr. 23 și redat de Virginia Alexandrescu pe grupul de Alergare de pe Facebook, astăzi, 22 noiembrie 2013
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen