Cu siguranță azi n-a fost ”ziua mea”.
Cum n-a fost nici ieri.
Nu, nu e o întrebare deloc stupidă! Când faci performanță, treaba stă altfel. Dar când o faci de amorul artei, trebuie să accepți că nu în fiecare zi trebuie să fii pregătit și să ai chef și să poți. Să alergi adică :-)
M-am trezit pe la 8 și abia pe la 9 și-un sfert am plecat înfofolită de alergare. Fără tragere de inimă. Simțeam pur și simplu că nu trage sufletul, dar vroiam să ies la aer, la zăpadă, să uzez echipamentul, să nădușesc :)
A fost un fel de struțo-cămilă per final. Am coborât undeva pe la Atheneul Român și am luat-o la pas. Magheru pustiu duminca la 10 dimineața. Friguț. Vânticel. Nimic extrem. Doar - 5°C. Mai cu mers, mai cu alergat ușor, am ajuns la intrarea în Herăstrău, via Lascăr Catargiu, Piața Victoriei și Aviatorilor.
Surpriza mare a fost că acțiunea deszăpezirea chiar a funcționat și am regretat că mi-am luat șoșonii cu cuie. Cred că i-am cam tocit. Chiar și în Herăstrău au curățat frate aleea principală din jurul lacului!!! Incredibil, nu aveam pe unde să alerg :-(, cum vii de la podul de cale ferată spre Insula Trandafirilor aleea este curățată total. Impresionant, ce să zic? Dacă chiar e necesar să chelim aleile parcurilor de zăpadă ..... eu aș zice că nu e nimănui util să cheltuim pe astfel de acțiuni. Ce dreaku, nici în parc să nu am parte de zăpadă? Mie mi se pare ca și cum aș aranja în permanență colțul de joacă al copilului .... de atâta ordine, s-ar lăsa și el de jucat. Într-un parc unde nu mai îndrăznesc să vin cu bicicleta, să o las legată de pom și să-mi văd de alergare pentru simplul motiv că un gardian m-a amenințat, că pe el îl deranja bicicleta mea, mă pomenesc acum că vin autoritățile să dea bani pe deszăpezire ..... în timp ce străzile mai neprincipale din București atentează toată iarna la sănătatea și viața bătrânilor care nu se pot deplasa printre nămeți, mașini înzăpezite și gogoloaie de gheață ascunse. Ca la noi la nimeni. Auzi tu, să cureți parcul de zăpadă!
Suprafața lacului arăta ciufulită. Da' rău ciufulită! Cred și io, la viscolul care a fost, cum să se așeze zăpada și cum să înghețe apa, dacă nu în chinurile zvârcolirilor?
La un moment dat am simțit căldura soarelui. Mi-era cald. Deși nu mă îmbrăcasem gros, aveam două tricouri tehnice cu mânecă scurtă, un hanorac skin cu glugă și geaca de alergare.
Despre prestația mea de ”runner” nici n-are rost să povestesc. S-au adunat ei 13 km amărâți, dar a fost, după cum ziceam, un fel de struțo-cămilă, o combinație leneșă de mers, staționat și alergat lent.
Timpii sunt foarte sugestivi. Deci, data viitoare, când voi mai simți nevoia de dialog cu șoșonii de alergare ....
voi știi sigur că e semn că mai bine stau acasă sau scot mâtza la păscut :-) Oricum, abia aștept să vină primăvară și să mă pierd pedalând pe coclauri, cu vântul prin bucle și cocoșată peste cursierăăăăăăăă..............
Acum, în totalul spirit al lenei, mă delas pupilelor gustative :-)) și zic: ”NU, alergarea nu trebuie să fie cu orice preț, căci e inutilă.”
bine că nu te-ai dus la Gerar, în cazul ăsta :-)
AntwortenLöschenMiki