Dieses Blog durchsuchen

Donnerstag, 21. November 2013

”Gala Triatlonului Românesc” - ediția 1: 15.11.2013

Când: vineri, 15 noiembrie 2013, 19:30.
Unde: The Ark, Str. Uranus 150, București. 
Ținută: smart casual
Despre locul ales:
O locație de tip hală underground, în stilul întregului complex de Ball Rooms din zona Pieței de Flori Coșbuc - o zonă care a rămas de probabil mulți ani de zile la fel de puțin accesibilă și plăcută din mai multe motive, unul fiind haitele numeroase de căței și câini și bipezi maidanezi .... (fiecare înțelege ce poate). Este un loc sumbru și la lumina zilei, pe întuneric nici nu se pune discuția să vrei să fii singur(ă), pe jos, indiferent de direcția spre care te îndrepți.
O locație trendy - ca să spun așa, că tot nu ne mai place limba română care a devenit mult prea limitată și săracă pentru gusturile noastre multilateral dezvoltate pe spirală.
La final voi reda o descriere mai detaliată găsită pe net, fiind deci o publicitate gratuită pe care o fac acestui local***
Invitația am primit-o pe 4 noiembrie, pe e-mail, de la Peter Klosz, secretar general al Federației Române de Triatlon (FRTRI)*, urmând să confirm participarea pentru o taxă de intrare pe 20 RON. Mi s-a părut un pic ”nedrept” faptul că, deși majoritatea triatloniștilor remarcabili în performanțele lor nu domiciliază nici măcar prin apropierea urbei București, evenimentul a fost organizat taman aici. Era clar de la început că mulți dintre cei reprezentativi din punct de vedere al performanței sportive în domeniu aveau să lipsească, ceea ce este în sine destul de regretabil. Ca și principiu general, mi se pare regretabil faptul că societatea românească a ales să promoveze exclusiv Bucureștiul, transformându-l într-un fel de ”Vatican în mizerie” al României .... adică stat în stat. Pe de altă parte, decizia aparține normalității sociale actuale, sediul federației fiind în Capitală.
În sfârșit, am confirmat până pe 12 ale lunii și am ales să nu iau mașina, plecând de la premiza că voi consuma și ceva alcool.
Am ajuns în jur de ora opt, parcurgând distanța de la Calea 13 Septembrie, unde mă lăsase autobuzul, pe jos, evident. Sumbru, cum spuneam anterior. Întuneric, mulți maidanezi, indivizi mai mult sau mai puțin dubioși, șușoteli, umbre. Dar relaxat, se putea găsi lejer loc de parcare, bine de știut pe viitor.
Am ajuns, am intrat ... intrai, nu te întâmpina nimeni, trebuia să te orientezi. În stânga, două tinere erau cu partea de încasare și informare. Drăguț. Achitai cei 20 de lei și primeai două taloane de participare la o tombolă: unul pentru o înscriere gratuită la Ironman Budapesta 2014 și unul pentru un week-end gratuit în Pensiunea Dunărea Veche din Delta Dunării, satul Mila 23, locul de naștere al domnului Ivan Patzaichin - care de altfel derulează în România, de mai mulți ani, un proiect de turism ecologic altfel. E musai să ajung în Mila 23! Și acum m-aș duce, din păcate n-am cu ce.

M-am orientat destul de repede, întâlnind fețe cunoscute și dialogul fiind următorul pas. Că doar de asta venisem, printre altele, nu?
Ideea în sine este mai mult decât salutară, chiar dacă nu am fost foarte mulți prezenți: 
să ne vedem și noi în alte ipostaze decât costume de neopren și gâfâind pe la finish :-). O schimbare plăcută. Când vine un cunoscut la tine, cu care te saluți pe la concursuri de doi - trei ani și se uită lung și zice ”Mai să nu te recunosc, îmbrăcată așa .....!” - sună într-un anume fel.
În stânga era o tablă mare, neagră, care te provoca să te exprimi:


Tot în stânga era organizat un bufet ”extrem de sportiv” și frumos aranjat: morcovi, ardei, dovlecei, castraveți, stafide, struguri, mere, diverse sorturi de alune, sărățele, sosuri.

O limonadă sau un pahar de vin se putea servi de la doi barmani care stăteau discreți în dreapta barului de crudități.
Încăperea în sine este o hală înaltă și generoasă. În dreapta intrării, garderoba și un spațiu generos unde urma să se desfășoare și ”partea tehnică” a evenimentului, scopul de bază al întregii idei, de fapt.
În jur de 20:30 ne-am adunat să ascultăm pe ”fast motion” și să vedem o prezentare despre istoria triatlonului în România:
Și cei patru au fost prezenți:
 Mai departe:
A urmat prezentarea foarte rapidă a triatloanelor din 2013, exclusiv a celor care poartă logo-ul federației - în România existând și alte triatloane importante, cu rol de pepinieră**ceva date concrete la finalul materialului, deci absolut deloc de ignorat, corect?, având în vedere numărul mare de participanți pe care îl adună la start începând din 2012, dar care nu au fost pomenite, deci putem spune că a fost o Gală a Federației Române de Triatlon de fapt - și apoi o și mai rapidă prezentare a triatloanelor care se pregătesc pentru 2014 - desigur că s-a făcut referire tot doar la acele curse înscrise sub logo-ul federației, e posibil să apară și altele.
Vor exista două segmente separate, ca și anul acesta: off-road și șosea. 
Off-road-ul introduce un nou eveniment în zona Mâneciu/Cheia Prahova și s-a lansat promisiunea unui concept diferit de ceea ce știm pe plan local până acum.
Pe acest segment, o altă noutate este că vor fi considerați câștigători la final de circuit cei mai buni care au înregistrat cel mai bun timp pentru cel puțin cinci etape parcurse. Ca urmare, dacă nu reușești să ajungi la toate cele șapte etape, tot mai ai șanse să nu pierzi din punctajul acumulat și care ar conta eventual pentru un loc relevant în clasament. E destul de complicat (financiar, mai ales), să ajungi să participi la toate etapele și simt asta pe propria mea piele, de două sezoane deja.
Pe segmentul de șosea, rămân cele cunoscute din 2013, august fiind o lună foarte ”neliniștită”:
A fost prezentat și fondul de premii bănești la finalul celor două circuite și cei care muncesc din greu și se gândesc la un loc pe podium speră, cu siguranță, că în 2014 nu vor mai pleca cu mâna goală de pe scena de premiere, așa cum s-a întâmplat pe 7 septembrie a.c. la Mamaia, când la festivitatea de premiere de la finalul circuitului de șosea, cei de pe scenă nu au primit nimic altceva decât o diplomă. Pe mine personal nu m-a afectat pe moment postura, nu urmărisem circuitul deloc în 2013, avusesem doar două sau trei apariții per total, deci nu mă așteptam la nimic, dar aflând ulterior povestea și citind raportul lui Alex Diaconu, am realizat cât de penibilă și neplăcută a fost de fapt acea ”premiere” și cât de sub tăcere a plasat federația nerespectarea unei promisiuni făcută public înainte de începerea sezonului competițional.
”Iar a treia dezamagire a fost festivitatea de premiere pentru circuitul de triatlon. Desi la fiecare etapa au fost desemnati si premiati liderii intermediari, acum la marele final al circuitului a fost o mare bataie de joc. Pe langa faptul ca nu au mai fost acordate premiile in bani, nu au existat nici macar cupe sau tricouri si am fost chemati pe scena pentru inmanarea unei diplome scrise cu carioca. Este pacat ca tot efortul investit pana acum sa se termine asa. Atat sportivii cat si federatia si-au dat silinta pe parcursul celor 4 concursuri din circuit, si la final am ramas doar cu vorbele, fara ca efortul sa fie recunoscut si recompensat cum se cuvine. Sper din tot sufletul ca promisiunile federatiei de a acorda totusi premiile sa se indeplineasca, si organizatorii concursurilor de sosea sa ia exemplu celor din circuitul de MTB si sa isi onoreze angajamentele facute la inceput!” SURSA
 Revenind la seara de 15 noiembrie, au fost înmânate mai multe premii.
Cea mai bună sportivă a anului, Jakab Benke Hajnalka, care a câștigat și distanța de Ironman de la XMan Oradea 2013 cu timpul de 13h07' (am fost doar 4 participante la feminin, locul II venind la o diferență de 1h33min). Premiul i-a fost înmânat de reprezentanta Isostar, Adelina Pasat (....),
 în timp ce premiul pentru cel mai bun sportiv al anului, Ciprian Bălănescu, a fost înmânat de președintele FRTRI, dl. Adrian Nanulescu:
Diverse alte diplome și nominalizări au fost oferite pentru oameni din echipa federației, pentru echipa voluntarilor de la Festina Lente, pentru ”familia celor 4 triatloniști” - fam. Bădoiu, pentru cel mai ”excentric” triatlonist, cel care ”dă cel mai negativ feed-back” (am înțeles că există un foarte ”efervescent” participant la concursuri care aproape la fiecare competiție depune o contestație împotriva a ceva) etc. 
Un mesaj subliniat în mod expres, adresat unei audiențe destul de anemice, a fost acela de ”a se face ceva pentru a avea mai mulți copii la start”, pentru că ”este inadmisibil să avem atât atât de mulți concurenți trecuți de prima tinerețe, fără a aduce la start și copiii”. Deci, ceva de genul: ”Părinți, nu știu cum faceți, de unde scoateți timp și bani, dar faceți bine de vă faceți copiii triatloniști, că așa chiar nu se mai poate, parol!” :-)
Deci ..... 
Și cam atât cu ”partea tehnică” a serii, să fi durat cam o oră toată povestea.
Am părăsit recepția devreme dintr-un motiv foarte pragmatic: nu mai aveam chef să ies singură, noaptea, să o iau perpedes spre stația de autobuz, 10-15 minute de mers prin zona aceea sinistră. Așa că am profitat să plec cu prima ocazie cu mașina, fie că doar mă scotea la bulevardul principal, nu mai conta.
Ca urmare, atât am văzut, atât comentez. 
O seară plăcută, o idee bună, cu siguranță că anul viitor se va mai schimba ceva în tot contextul, cu siguranță vor fi mai mulți participanți și poate un alt format. Vom trăi și vom vedea.
Deocamdată, sezonul s-a încheiat de două luni și ne gândim, unii dintre noi, la lungile luni de iarnă de antrenament și strâns bani pentru sezonul următor. Din punctul meu de vedere, pecuniar vorbind, triatlonul se îndepărtează tot mai mult de mine.
Clar este pentru toată lumea că această ramură sportivă explodează și că suportul autorităților va fi tot mai necesar, căci infrastructura și mentalitatea ”de ghișeu” constituie o serie de impedimente care ne fac să stagnăm. Statul nu se mai implică de vreo 24 de ani în viața sportivă a României, la o adică știe doar să ia laudele, ca urmare concluzia este foarte simplă: fără inițiativa privată a diverșilor organizatori, care au avut un capital, conexiunile potrivite și entuziasmul de a reînvia ideea de sport în România, după ce aproape că fusese ucisă prin nepăsarea și indolența statului, în ziua de azi am fi fost inexistenți. Ca urmare a creșterii tot mai mari a numărului de persoane care intră în viața sportivă de amatori, a creșterii numărului de competiții, apar avantaje și fenomene destul de complexe la nivel de societate și le enumăr spartan:
- sănătatea populației (fizică și psihică),
- comerțul (echipament sportiv, nutriție specifică),
- piața muncii (angajați din magazinele de profil, antrenorii, arbitrii),
- evenimente menite să reînvie, cât de cât, și un alt tip de socializare și solidaritate,
- turismul sportiv (care iar înseamnă venituri pentru comunitățile respective și înseamnă ”geografie cu pasul” pentru foarte mulți care înainte de un concurs nici nu știau că locul respectiv există pe harta României),
- descoperirea de noi valori și redescoperirea unor valori vechi, a unor noi oportunități la nivel de individ și/sau grupuri/mase.
*********
Mesajul federației, apărut la câteva zile după eveniment, pe FB - îl redau, pentru că pe FB totul este atât de perisabil și se pierde în timp și volum:
De ce am organizat o Gala?
Concursurile de triatlon incep in iunie si se termina in prima jumatate a lui septembrie. Dar sa vorbim despre triatlon doar prin prisma concursurilor de vara cu cele trei probe stiute, este ca si cum am spune ca stim cum e la Machu Picchu dupa ce am vazut un reportaj la Discovery. 
 Pentru cei care practica triatlonul cu adevarat este vorba de cu totul altceva, dincolo chiar si de orele petrecute la bazin, pe saua bicicletei sau pe traseele de alergare. Este vorba despre o cautare care in final ajunge sa te defineasca si sa-ti influenteze fiecare gest. Ajungi sa gandesti altfel, sa mananci altfel, sa dormi altfel si poate chiar sa stai diferit pe scaunul biroului. 
 Cam asa ne gandeam atunci cand a aparut ideea organizarii unei Gale a triatlonului romanesc. Altfel spus, am realizat ca printre practicantii de azi ai triatlonului sunt destul de multi cei pentru care acest sport s-a transformat intr-o pasiune sincera. Si e cumva firesc ca cei care impartasesc aceeasi pasiune - se se adune si sa se “povesteasca” unii altora. 
 Cum a fost:
Spuneam ca triatlonul nu e ca si cum te-ai duce la sala ca sa-ti pastrezi silueta. Dar dincolo de cei care au descoperit asta deja, sunt cativa oameni care s-au dedicat cu totul acestei pasiuni – ei au fost primii care au primit invitatia noastra, iar alaturi de ei ne-am bucurat sa-i avem pe mentorii, sustinatorii si antrenorii care ii sustin pentru performanta. Mai departe, noi n-am facut
decat sa ii ajutam sa-si spuna povestea.
 Am simtit mult entuziasm si multa emotie din partea celor care au raspuns invitatiei noastre (si au fost mai multi decat ne asteptam!). Ii felicitam inca o data pe campioni, le multumim tuturor celor care pun suflet in triatlonul din Romania – trebuie sa-i amintim aici pe Ivan Patzaichin si Razvan Florea, vechi sustinatori ai fenomenului, si pe care i-am avut aproape si de data asta - si speram ca data viitoare sa ramanem impreuna pana dimineata! Dupa Gala asta stim ca, in plus, triatlonistii zambesc si se bucura diferit. Probabil pentru ca registrul perceptiilor lor trece dincolo de conventionalul cotidian. Suntem convinsi ca triatlonistii stiu si sa danseze frumos, asteptam cu interes urmatoarea intalnire! 
 Multumim:
Celor care au dat gust si savoare acestei Gale: Aqua Carpatica, Domeniile Samburesti, Mega Image si Solaris. Asics, Isostar, TYR – constanti in sprijinul acordat performantei. Ironman 70.3 Budapesta si Pensiunea Dunarea Veche – Mila 23 care au pus la bataie doua premii consistente. 
 Echipa de gala
Asociatia Ivan Patzaichin / Mila 23 – Delta Rowmania Triathlon, Asociatia Sapte Scari - Metropolitan, Triatlon Brasov, Fara Asfalt – Triatlon la Mare si la Munte, Master Ski&Bike - Bioeel Triathlon Challenge, Smaratletic - TriChallenge Mamaia.”
Aici, setul de fotografii
 *********
*FRTRI a fost legal constituită în urmă cu opt luni de zile, primul act în acest sens fiind adeverința nr. 450/29.03.2013, ulterior primind și Certificatul de identitate sportivă. Conform prevederilor legale în vigoare, federațiile sportive naționale sunt persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, apolitice și fără scop lucrativ. Se organizează și funcționează în baza propriului statut, elaborat în conformitate cu Legea Educației Fizice și Sportului nr. 69/2000.
Uneori mă gândesc că și pentru alergarea montană a devenit necesară o entitate care să mai monitorizeze un pic unele anomalii. 
Condiția este, desigur, ca federațiile să își și joace rolul corect în societatea respectivă, să pornească și să mențină ca regulă de aur principiul nepartinității și a unui permanent audit intern care să nu permită să te trezești că până la urmă o federație, care dispune și de un buget alocat de la stat, deci bani contribuabili, este sau/și devine doar un grup de interese/binevoitori care s-au cățărat singurei pe vrejul de fasole, instaurând un monopol nedeclarat și greu de dovedit și care, sub masca unei demagogii greu de dovedit, nu fac altceva decât să lupte pentru propria imagine. Și bunăstare, evident. Este doar o descriere a ceea ce se obișnuiește a se întâmpla de fapt pe segmente-cheie ale societății românești contemporane, fără aluzii la vreo entitate anume.
**De exemplu, triatlonul No Stress de la Olimp a atras la start în 2012 (prima sa ediție!), 274 de participanți, în 2013: 396 participanți (dintre care și profesioniști legitimați la FRTRI), iar ediția de la Mogoșoaia din 2013 a numărat 505 oameni la start. Datele sunt obținute de la dl. Mihai Preda, organizator. Câte triatloane mai vechi au reușit, în doar un sezon, să adune atâta popor la start?! Nici unul
Cel de la Reci, Haromszek Triatlon, ca urmare a unei opacități extraordinare și a unei comunicări publice aproape inexistente, în care se persistă și se insistă, nu reușește, după 22 de ani de organizare, să adune peste 100-120 de oameni la start, inclusiv ștafetele. Judecați voi.
Fără Asfalt a avut în primul său an, 2010, 90 de oameni la start, în al doilea an avea deja 176 concurenți la individual și 78 (!) de ștafete, ajungând în 2013 la 272 individuali și 161 de ștafete!
Și exemplele ar putea continua, dar nu asta era ideea materialului de fapt :-)
***12.11.2010
Abia asteptam sa ajung in The Ark dupa ce devenise cel mai “trambitat” eveniment in capitala. Se anunta un nou tip de club, “entertainment concept” cu zona de lounge, cafenea, restaurant si silent cinema, adica folosindu-se un sistem de sunet cu casti wireless. Mi-am spus ca nu trebuie sa ratez asa ceva si bine am facut pentru ca am ramas placut impresionata de tot ceea ce a adus The Ark.
Care-i atmosfera in The Ark si cum sta la capitolul design interior?
The Ark este fosta Bursa de Marfuri, adica un spatiu mare cu un aspect exterior foarte frumos, din caramida rosie, infrumusetat in seara deschiderii cu proiectii care de care mai spectaculoase. Cand am ajuns eu, parea ca fatada se misca, capatand forme bizare. Am pasit curioasa catre un spatiu in care inca de la intrare puteai observa atentia la detalii, bodyguarzii foarte amabili ce ne-au salutat, o garderoba in care iti asezai singur haina, semn ca se asteapta ca oamenii care vor frecventa locul sa fie civilizati, si dulapioare pentru depozitarea bunurilor. Cred ca este singurul loc din Bucuersti in care am vazut un asemenea sistem.
Zona lounge este extrem de mare, atat de mare incat avusese loc un jeep, dar cred ca ar intra fara probleme si un tanc. In stanga se afla mese de sticla la care se putea purta o conversatie decenta, fara sa ridici tonul la interlocutor.
La subsol, adica The Ark Underground, este spatiul destinat concertelor si dansatului. O incapere spatioasa, decorata simplu, minimalist, cateva mese si o zona cu canapele.
Atmosfera era foarte placuta si nu a putut sa nu admir multitudinea de outfituri cu personalitate a clientelei. In zona de lounge se discuta linistit, iar la subsol se dansa pe muzica unor dj celebrii ca The Smokeeaters, ce pentru mine au fost revelatia serii.
Ce bem bun in The Ark?
Cand mergeti in The Ark e chiar pacat sa va luati banalul suc sau o bere. Pentru ca au niste cocktailuri foarte bune. La cele cu alcool e varietate mai mare si mie mi-au ramas ochii pe Lights of Havana, Linchburg Lemonade si Bay Breeze. Pana la urma m-am hotarat asupra celor fara alcool si din Rainbow, Safe Sex, Virgin Colada, Pukka, Red Apple si Green Apple l-am ales pe ultimul. Si pot sa spun ca a fost extrem de bun, gheata exact cat trebuia, iar mixul de suc de mere, lime si brown sugar era in proportii perfecte.
Cum suntem serviti in clubul The Ark?
La bar era cam aglomerat, asa ca cei patru barmani se descurcau destul de greu. A trebuit sa asteptam cam 5 minute pana sa ni se ia comanda, dar nu m-a deranjat pentru ca lucrau cu pasiune, zambeau fiecarui client, isi cereau scuze pentru intarziere si glumeau!
Cash or credit? Cum sunt preturile in The Ark?
Preturile nu sunt foarte mari: soft drinks 6 lei, Red Bull 12 lei, mai multe tipuri de cafea, cea mai scumpa fiind 12 lei, berea draught Carlsberg (400 ml) 7 lei, Grolsch (450 ml) si Peroni 9 lei, Heineken 8 lei, Budweiser si Corona 15 lei.
Mi-am aruncat o privire si la shoturi care erau de la 8 lei (B52, After 8, Blow Job), 10 lei (Bubble Gum, Slippery Nipple, Brain Damage) la 20 lei (Flaming Lamborghini). Vinuri aveau de multe feluri si la pahar (9 lei) si la stica (Feteasca Neagra si Feteasca Regala 40 lei). Cocktailurile sunt intre 12 si 24 cele cu alcool, in timp ce mixurile fara alcool sunt toate 12 lei.
Cand sa mergem in clubul The Ark si pentru ce ocazii este potrivit?
Eu as merge in fiecare zi, m-as interesa din timp de evenimentele ce urmeaza acolo pentru ca au un program destul de plin. Muzica e buna, mai ales cand piata a devenit suprasaturata cu “oldies but goldies”. Imi doream un loc in care sa ascult un dj de calitate care urca in fata publicului si stie sa il intretina.
Unde gasim club The Ark?
M-am straduit putin sa gasesc locul situat pe Strada Uranus 150 (fosta Calea Rahovei Nr. 196 A) asa ca ia punct de reper spatele Pietei George Cosbuc. Locul este deschis de luni pana vineri de la 11-18. Iar pentru mai multe detalii puteti sa telefonati la numarul 0724 588 533.

Click pentru detalii si evenimente la The Ark.
CoolRank: 9/10
- atmosfera si design: 10/10
- meniu: 9/10
- servire: 8/10
- preturi: 9/10
Material scris de Alma Stancu - Raluk.ro.

Keine Kommentare:

Kommentar posten

I'm WATCHing YOU!! :-)