Dieses Blog durchsuchen

Samstag, 22. Oktober 2016

Sănătatea: responsabilitatea noastră _ Ep. 1



Noi și sănătatea noastră ..... în mâinile cui?!


Mă uit peste umăr la ultimele 18-20 de luni din viața mea: un amalgam ciudat de evenimente-surpriză. Chestii legate de emoțional care au afectat starea fizică până la urmă. Am știut asta  tot timpul, dar nimeni nu-mi confirma. Că așa suntem noi, idioți în mare parte, căutăm confirmări de la alții, în loc să avem încredere în simțurile noastre. Și mai ales eu ar trebui să am încredere în ele, că doar m-au ghidat în toate nebuniile și m-au scos teafără din toate prăpăstiile, la propriu și la figurat.

Nu ne naștem idioți, dar devenim și mă tot gândesc la chestia asta .... anume că ne naștem cu un potențial infinit și nebănuit, dar imediat acest potențial este blocat, ucis, distrus prin tortură insistentă de către toți ceilalți care ne iau în primire din momentul ieșirii noastre din uter. Cine are copii și și-a bătut vreodată capul cu astfel de aspecte, observându-i activ și punându-și semne de întrebare, s-ar putea să-mi dea dreptate. Dar cine puii mei mare are timp de proprii copii, să fim serioși!! Și chiar dacă ar avea tot timpul din lume, se pare că tot nu ar avea de ales decât să-i condamne a deveni ceea ce suntem noi toți, adulții, anume o turmă de oi albe cu foarte puține oi cenușii și aproape neobservabil de puține oi negre.

Auzeam mereu cum că ”oh maică, viața e în mâine lui Dumnezeu” sau ”era bolnav, a murit, că așa a vrut Dumnezeu” și măicuța sau tăicuțul se uitau spre turla bisericii, că acolo știau ei că ar fi acel Dumnezeu care le reglează pe toate după bunul lui plac. Că dacă le tai turla bisericii i-ai nenorocit, săracii (!!)  Bunul și, în același timp, crudul Dumnezeu al oamenilor care nu au priceput de fapt niciodată ce se ascunde în spatele acestui cuvânt care, ca orice cuvânt inventat de om, nu este decât o componentă interpretabilă și relativă a mediului în care existăm.

Analizând cu precădere ultimele luni, să zicem ultimele 8-10 luni și, în mod separat, ultimele luni din 2015, am încercat retroactiv să înțeleg ce m-a determinat să nu mai aștept salvarea de la altul. Să nu mai aștept să vină medicul ăla-minune, medicul ăla genial, care să-mi spună cum să mă vindec. Mi-am luat calea mea proprie, am renunțat la medicamente din proprie inițiativă și nu am spus nimănui, căci ceva din interior îmi spunea cu tărie că dacă le înghit în continuare ..... abia atunci voi avea motive să simt dependența de niște prafuri și să devin realmente un sclav al industriei medicale și farmaceutice.

Ce înseamnă frate educația ...... instrucția ..... ce înseamnă să citești ”ce trebuie” .... chiar și așa, târziu, din păcate prea târziu în viață .....

Dar lasă, că știu câțiva care au intrat în contact cu ceea ce experimentez eu acum încă de acum 15-20 de ani și tot nu au aplicat, tot au lăsat să treacă informația pe lângă ei ca apa peste penajul raței! Chestia certă este că degeaba aflăm noi miracolul vieții, dacă nu suntem pregătiți să-l ascultăm, să-l înțelegem, să-l aplicăm. Trăim cea mai mare parte din viață precum surzii și orbii din prima lună de mare dragoste la prima vedere și când reușim totuși să ne destupăm urechile și să alungăm ceața de pe retină ..... atunci pricepem, atunci avem timp, atunci ne vine să urlăm că în urmă cu 20 de ani nu am fost receptivi la ”micile detalii și informații strecurate”. Ne aducem aminte cu frustrare și melancolie că acum 20 de ani a venit unul în parc care vorbea cum că noi suntem de fapt doar un bulgăre de energie și nimic mai mult și că vindecarea stă în mare parte din noi .... și ne uitam la el ca la un lunatec scăpat de la balamuc și ne întrebam ce caută liber prin parc. Eu cel puțin eram super-departe de aceste fenomene și nu mă interesau sub nici o formă, existența mea se baza pe rațional și cognitiv. Punct. Iar la nivel cognitiv eram o nulitate, că degeaba știam multe, dacă nu știam ceea ce aveam nevoie să știu! Că nu prea îmi puneam problema că există ceva, o nevoie ..... și tot așa se spiralează totul .... am trăit aproape 50 de ani cu bretonul peste ochi și cufundată într-o mocirlă a ignoranței.
Da ......

D-aia zic, că omul a creat o lume care-l idioțește de cum pășește în ea și nimeni nu e de vină de asta. Nu, Dumnezeu cu siguranță nu! E ca în vorba aia: ”Ce-și face omul cu mâna lui .....”

Dar, vorbă lungă, boală sigură!

Ceea ce ar trebui să învățăm din fragedă pruncie (noi de fapt știm asta, dar vin adulții și zic ”ce știi tu! Nu știi nimic!!”) este, printre altele, și faptul că sănătatea noastră este responsabilitatea noastră.


După ce am învățat în ultimele luni doar o mică parte din anatomia și fiziologia umană, deși sunt foarte departe de a pricepe întreaga complexitate a proceselor (nici specialiștii în medicină, biologie, neurobiologie etc. nu știu tot și nici nu voi știi vreodată tot) derulate în mașinăria organismului uman, după ce am căutat, găsit, vizionat și ascultat o serie de seminarii și prelegeri medicale ..... abia atunci ”mi s-a aprins beculețul de la mansardă” și ceea ce povestesc în următoarele rânduri nu sunt exclusiv rezultate ale gândirii mele, ci ale unui cumul de cunoștințe preluate, evident. Eu doar le analizez, compar concluziile cercetărilor cu propriile mele experiențe și nu încetez să mă minunez. D-aia mai bine scriu, să nu uit.

Organismul uman dispune de extraordinara și incomplet explicata capacitate de a se vindeca singur. Gândește-te la o fractură sau la o rană deschisă. Cine o vindecă? Tu? Mama? Nenea doctorul? Gândește-te bine ..... 

Organismul tău o vindecă! Nu tu, nu mama, nu medicul. 

Procesul de vindecare este de fapt un proces de auto-vindecare. Intervențiile din exterior, de ordin medical, au scopul de a pregăti condițiile pentru auto-vindecare. Că dacă ți se rupe tibia de pildă, cineva din afară trebuie să vină să așeze os pe os, cele două capete au nevoie să se reîntâlnească pentru a începe să se vindece, refăcând la finalul procesului de vindecare tibia întreagă, corect? Intervenția medicală ajută, prin dezinfectare, să nu apară alte infecții, clar. Dar vindecarea în sine, ca proces intrinsec, este executată de organism, cu întregul potențial energetic. Atenție mare la cuvinte ....

Există în Marea Britanie cazul unei tinere care la 24 de ani a ajuns la medic și i-a spus că ea are doar jumătate din creier, doar partea dreaptă. Partea stângă i-a fost extirpată la vârsta de doi ani. Și totuși, fata vorbea, învățase, avea capacitate de analiză intactă, era desenator tehnic ..... ups!

Există câteva premize clare în toată nebunia asta și asta ne diferențiază de fapt, de ce unii mor suferind de aceeași boală cu care alții trăiesc mai departe în condiții optime. Sau de ce unii aleg suicidul iar alții aleg lupta.

Orice om trebuie să vrea să rămână sănătos sau, dacă e bolnav, trebuie să vrea să devină sănătos. Asta e prima condiție peste toate! E, dacă vrei, pasiunea lui pentru propria viață.

Apoi, după ce am căzut de acord că un om bolnav are nevoie de sprijin din exterior, de cele mai multe ori de specialitate – deci de medic -, el trebuie să aibă încredere în cel care îl ajută. Pacientul trebuie să înțeleagă ce se întâmplă, să aibă sentimentul că e parte activă în procesul de vindecare și să priceapă sensul a ceea ce se întâmplă, de ce trebuie să facă ceea ce i se spune să facă. Pacientul e practic singurul care poate îngădui procesul vindecării, căci în esență este vorba de o stare profundă de spirit, de o atitudine, pe care o are conștient sau subconștient. Wow! Toți știam asta, dar niciodată nu ne-am gândit în acești termeni, corect?

milioane de indivizi văd poza asta pe FB, dar câți știu despre ce e vorba de fapt?!
Atitudinea nu este ceva cu care ne naștem și de aici istoria devine fascinantă. Atitudinea se formează în partea frontală a creierului în baza experiențelor acumulate. Atitudinea este cea care determină ce gândesc, ce decid, cum simt, cum mă manifest, cum reacționez.

O atitudine creată și dezvoltată în propriul dezavantaj, deci o atitudine negativă pentru noi se formează într-un mediu, într-un sistem în care nu avem libertatea de a ne manifesta.

Keine Kommentare:

Kommentar posten

I'm WATCHing YOU!! :-)