PEDALE noi pentru bikla de oraș

Continuând povestirile despre accesorii, biciclete urbane, pregătiri de toamnă și de scos patrupedul la plimbări pe bicicletă - CLICK AICI -, astăzi vă arăt NOILE MELE PEDALE DE ORAȘ.

 Le-am cumpărat luna trecută din Decathlon, pentru că tot am nevoie să schimb pedalele de la cursieră. Cum bicicleta mea de oraș avea niște pedale originale numa bune de cursieră, am zis că iau io pedale pentru uzul domestic și pedalele de la bikla urbană le montez pe cursieră. Și scap și mai Eftin, la o adică :-)

N.B. Pisoiul din imagine caută familie iubitoare, cine dorește să-l înfieze poate viziona albumul de pe Facebook și mă poate contacta, cu cât mai rapid, cu atât mai bine.
AICI se ajunge la albumul de pe FB - CLICK 

Așa că am montat ieri pedalele din imagine și azi a fost prima zi de testare cu ele. Ei bine, chiar și cu șoșoneii roșii din picioare, e o reală desfătare să mergi pe așa pedale ..... 

Așa că vi le recomand, eu sunt foarte încântată de ele, au platformă, cu siguranță pentru vară, când mai pedalezi cu o sanda ușoară, se simte un alt confort. Niceeee :-))

Și pedalatul de toamnă e frumos, sper să nu vă sperie ploile și răcoarea de dimineață, ar fi păcat. Da ... hm .... în ziua aia în care a plouat în București, mă uitam cu tristețe, că populația iar și-a scos umbrelele motorizate de prin parcări, la plimbare, să nu cumva să o ude ploaia .... nah, dacă ploaie uscată nu s-a inventat .... noroc cu mașinile astea, că fără murea rasa Homo Sapiens, zău așa!

 

Manelizarea de duminică. Mai o pedală, mai o manea ...

Ce are materialul de față cu bicicleta? Adică de ce l-aș posta aici și nu pe celălalt blog al meu, care se ocupă de asemenea subiecte ”dulci”? Uite d-aia, pentru că e indirect legat de noua dimensiune a mersului pe bicicletă. Pentru mine, desigur, așa cum precizam alaltăieri în acest material :-)

 Am așteptat duminică dimineața pentru primul experiment.

Cum să scoți patrupedul la plimbare, care nu e cățel, ci felină, bucurându-te și de beneficiile mersului pe bicicletă?

Portbagaj am acum, coșulețe am, protecție pentru coșulețul din spate am, cric am deci îmi lipsea doar o dimineață senină și cu cât mai puțin trafic.

 Am împachetat frumos patrupedul, l-am pus în coș, am fixat capacul și i-am dat timp de acomodare. Am cărat bicicleta jos – relevant mai grea acum, chiar foarte grea, de ce n-or face portbagaje din aluminiu?! - și am mers vreo sută de metri la pas, să nu se sperie blănosul. După care am început pedala și am intrat pe carosabil. Era vreo zece fără un sfert și aveam de pedalat cam 8 km maxim până în Parcul Izvor. Acolo nu prea sunt câini, e deschis, e mulți copaci, umbră, nu foarte multă lume.

 Am rulat cu mare grijă. Patrupedul a dat vreo două cântări, după care nu a mai zis nimic. Se uita prin toate părțile, de acolo, din cușca lui mobilă. Am ajuns în parc. Exact cum îmi imaginasem. Am căutat un loc lângă un copac, am parcat la umbră și am dat liber blănosului. Misiunea era îndeplinită. Mi-am scos termosul, sandwich-ul și lectura.

 După vreo nici cinci minute, în liniștea aia de duminică dimineața, îmi ajung la urechi niște sunete. (”Dulci acorduri de vioară diafană scăldau universul mirific al acelei dimineți de toamnă caldă” ... vai, ce frumos...)

Dar să revenim la realitate:

WTF?!?! (și asta cu siguranță nu se referă la Wednesday, Thursday, Friday). De unde dracu manele? Zic: ”Las că o fi un șmecher din trafic cu boxele date la maximum, trece el.” Da de unde! Că parcă mi se apropia din spate. Și întorc capul ...... aUooooLeu-le-leu-le-leuuuuuu!!!!!

 Ditamai mașina cu cisternă venea voioasă, eclipsându-mi soarele și călcând gazonul. Și urla manelele din ea, de ziceai că începe nunta! Nu-mi venea să cred. Și venea exact spre mine. Ce dracu să fac, oare ăsta nu mă vede și mă ia sub tanc? Binedispus, șoferul îmi face semn cu mâna că să stau liniștită. Așa este, nu m-a călcat, dar dacă aveam părul mai lung, cu siguranță mi-ar fi luat vârfurile pe anvelope (!)

  Ete nah, ce să faci acu, tu fată? Că vroiai liniște, iarbă verde, păsărele, cer albastru și lectură. Să te ienervezi? Să-l iei pe ăla la rost? Să pleci?

 ”Cât stați aici?” Omu zice: ”Ah, păi cam o oră jumate.” ”Și ce faceți aici?” ”Ud gazonul.”

 Deci era clar, trebuia să-mi strâng calabalâcul și să-mi caut liniștea în partea cealaltă de parc sau să mă duc acasă, că ce vină avea el că eu ieșisem din casă și că nu-mi plac manelele? Eeeeeh, dacă ar fi băgat un Strauß, un Verdi, un Chopin ...... să vezi atunci fericire la mine și la blănos. Dar e chestie subiectivă, cine sunt io să spun că maneaua nu e muzică bună? Sunt un nimeni. Sunt un contribuabil tâmpit care se minunează cum de se organizează ăștia pe banii mei să vină taman duminica dimineața la zece juma să ude parcul. Păi da, e greu să vină la ora 5 a.m. să-l ude, că atunci e somnul mai dulce și nici nu i-ar vedea nimeni că muncesc. Așa, lasă, să arunce cu apă când soarele deja arde. Nu mă pricep la grădinărit, dar eu știu că nu se udă pe căldură, și dimineața foarte devreme sau seara, după ce se mai domolește căldura soarelui.

 Și am plecat de-acolo, desigur. Te pui cu omu care-ngrijește parcul de lângă Casa Poporului, simbolul capitalei româniei? Nu te pui, că mai iei și una peste ochi, că e la modă acu!

   Oricum, chestia cu bicicleta și blănosul și coșulețul și plimbarea a ieșit perfect, am găsit un loc unde ne-am destrăbălat peste două ore în voie și am revenit teferi acasă :-) Acu doarme, domnu-i obosit :-)), nu i-a trebuit nici papa, nici apă. Sforrrrr în sufletul meu și gata, e deja în Rai!