triatlon în rochiță și danteluță :-)

Trecând peste toate pocinoagele, accidentele, incidentele, minusurile și bla-bla-ul de marketing specific oricărui eveniment care are niște scopuri de atragere foarte bine definite (atragere de: fonduri, donații, spectatori, participanți, candidați, sponsori, imagine, viitor),

TriChallenge Mamaia 2011 a fost, fără doar și poate, un eveniment sportiv încărcat emoțional.  Un eveniment pe care, ca și concurent, l-am savurat din plin. Un eveniment la care un simplu moft personal m-a costat podiumul cu o diferență de 10 secunde (și m-a coborât pe locul 2 la open mixt/GrandPrix 2011). Un eveniment la care am pedalat și am alergat în rochiță și cu mănuși de dantelă croșetate de străbunica mea, Elise Berger. Să nu mă întrebe nimeni dacă un loc pe un podium de women open merita sacrificat pentru un moft :-) de genul acesta. 

Cert este că m-am bucurat de fiecare metru parcurs. Chiar și proba de înot am digerat-o mai decent și am scos un timp personal foarte bun, dacă ținem cont că nu m-am antrenat deloc: 33 de minute vs. 40 min (Reci 2010 pe aceeași distanță de 1500 m). 

Cel mai mult însă am savurat cei 40 de km de asfalt pedalat. Fiind singurul triatlon de asfalt de anul acesta, având prima cursieră din viața mea și doar 400 de km rulați cu ea din momentul achiziționării, în iulie, așteptam un concurs de asfalt așa cum aștepți căldura focului după o zi petrecută în ger. Din cauza vântului, cursa a fost și mai provocatoare. Din cauza amestecului de caniculă și noxe provenite de la sutele de mașini ce semi-rulau în paralel cu noi, probele de bike și run au fost cam ..... de coșmar și nu de puține ori am simțit cum mi se inundă plămânii de abur năclăit cu iz de benzină. Visez la un triatlon în aer curat, pur, care să mă doară prin oxigenul inspirat!!  

Timpul înregistrat la biklă nu este excepțional, chiar slăbuț, dar neavând mulți km rulați și nici măcar o tehnică minimă necesară, nu mă pot plânge: 1h13 min. Și de fapt nici nu mi-au ieșit 40 de km pe ceas, ci doar 37. Destul de slăbuț timpul, căci cu mtb-ul meu full suspension înregistrasem cu un an în urmă, pe aceeași distanță, 1h20 min (Reci)!!

Cu mușchii puțin suprasolicitați de la bicicletă, am pornit la alergare. Am pornit semitârâit și în cei 10 km am avut 2 pauze de mers de câte 2-3 minute. M-a terminat nu atât canicula, cât noxele și aerul viciat pe care eram nevoită să îl inspir atât de aproape de cutiile pe patru roți care emanau vulcani de căldură și fum. 1h03 min la alergare mi se pare extra-mulțumitor pentru nivelul meu de la acest moment (vs. 1h25min la Reci 2010, dacă mai țin bine minte).
Îmbunătățirea timpului de parcurgere al unui triatlon cu aceleași distanțe, într-un singur an de zile: 47 de minute!! Anul trecut, făceam 40 de km cu un mtb full suspension, dar traseul avea si o urcare și o coborâre, cam de 200 m lungime.
Oricum, am primit și al cincilea tricou galben, deci munca de un sezon, ceea ce mă motivează destul pentru mai departe și, dacă e să continui acest drum, sper să mențin un nivel cel puțin la fel de bun.

Ceea ce nu știu sigur, este dacă voi mai putea participa și în 2012 la acest circuit de triatloane (la Mamaia oricum nu, le dau pauză 2-3 ani, după faza cu premierea fetelor). DAR ceea ce știu sigur acum este faptul că rochița aceea va rămâne acasă data viitoare :-)) Mănușile .... mai vedem (am pierdut secunde prețioase până am reușit să mi le trag pe degete!) Nu am avut nici o intenție să alerg cu mănușile, dar le-am uitat pe mâini, așa cum mi s-a întâmplat și la Sf. Ana. Măcar astea erau din dantelă și nu m-am încălzit în ele, ba chiar m-au ajutat să mai îndepărtez din transpirație :-))

P.S.01 Dacă mă întrebai în urmă cu un an jumate despre alergare, ți-aș fi spus că vorbești chineza și că la gândul că ar trebui să alerg vreodată mi se chircește creierul precum limba japoneză pentru un vorbitor de limbi latine și germanice. Na și privește, că cică alerg!!!
P.S.02/06.09.2011:
Am fost întrebată azi de două concurente la TriChallenge dacă eu am știut că, spre deosebire de genul masculin, genul feminin (adică cel frumos și cam subestimat într-o lume aproape misogină și patriarhală și dovada este tocmai sesizarea celor două concurente care mi s-au adresat deschis!), că la fete nu va exista podium pe categorii, ci un singur podium open. Respectând confidențialitatea identității fetelor, îmi permit doar să le citez:
”Buna Anka,
Vreau sa te felicit din tot sufletul pentru performanta de anul acesta, m-am uitat la tine cu admiratie pe parcursul celor 4 triatloane la care am participat. (...)
As fi vrut sa te intreb daca tu ai stiut inainte de concurs ca nu se face clasament pe grupe de varsta la fete si, daca da, de unde? Recunosc ca mi s-a parut putin ipocrit sa vad 3 categorii de stafete si 5 echipe de bloggeri premiate, in timp ce la olimpic fete a fost un singur clasament, fapt de altfel nespecificat pe site (am vorbit si cu alte concurente care nu stiau). Daca scopul acestor competitii este de a incuraja sportul de masa la toate varstele, cu siguranta asta nu este o metoda.
Iti doresc succes in tot ceea ce iti doresti sa realizezi si sper sa te vad si la anul in competitii, esti o sursa de inspiratie pentru multi.”
Și:
”Salutare! Nu ne cunoaștem, dar am fost împreună pe olimpic la TriChallenge și m-am uitat cu durere la tine cum m-ai depășit ca o ghiulea la bicicletă! Eu sunt foarte nedumerită de ce la fete a existat un singur podium și de ce au fost ignorate categoriile de vârstă. Au făcut cumva economie la bani și premii, ignorându-ne și pe noi sau noi, fetele, doar încurcăm locul pe la triatloane? Parcă se vroia un eveniment de masă, așa parcă era ultima super-lunga discuție pe aici. Tu știai că au sistat categoriile la fete?! Dacă da, de unde? Mie mi se pare o discriminare porcească, sincer (...) și mă simt extrem de demotivată.” 
P.S. 03 - am găsit soluția cu mănușile!!! Voi înota cu ele, ce simplu e!!! :-) Și voi pedala desculță, cum ar fi?!