21.08.2010, 01:00
Am citit invitația de Skirt Bike pe Facebook. Denumirea spune de la sine ce presupune un astfel de event: girls want to have fun on bikes!
Prezența băieților este permisă cu condiția să vină cu flori, iar fetele trebuie să poarte rochiță, fustiță, ceva feminin. Nice. Un băiat a venit cu frezii galbene, un alt băiat a venit cu niște flori bordeaux foarte frumoase și am mai văzut în coșulețul unei fete niște flori, deci de aici trag concluzia că din vreo 25-30 de băieți trei s-au conformat ”regulamentului”. Dacă venea fiecare cu o floare sau două, cheltuiala ar fi fost mai mică și toate fetele ar fi fost onorate cu cel puțin o floare. Dar asta ar fi implicat comunicare între băieți :-). Fetele au venit în rochițe, cu o singură excepție, dar se anunțase pe FB că nu va avea timp să își schimbe ținuta, deci era în niște blugi scurți și o bluză. 
Deși nu particip la astfel de întruniri – pe motiv că nu am răbdare să mă lălăi pe bicicletă și nu-mi place indisciplina în trafic, care este inerentă în grupuri mari, negestionate și necoordonate mai strict -, m-am bucurat să merg, petrecând câteva ore cu Doina (Titei), Ana-Maria (Cocora) și Alin (Marcu). Dacă nu ar fi venit ei, dacă nu aș fi cunoscut pe nimeni, cu siguranță m-aș fi retras după jumătate de oră. Noi patru am fost o grupă de bikeri, care nu prea le avem cu urbanul ca și preocupare ciclistă, toți cu mountain bike-uri, eu singura cu cască. Mâinile îmi erau bandajate și deasupra mi-am tras mănușile de bike, cum am putut, ca să nu iasă bandajele prea mult în evidență, vai de steaua lor că nu reușesc să mi le pun foarte estetic și nici foarte bine.
Am ajuns în parcul Izvor la 20:20, cu zece minute mai devreme decât ora convocării. Doina sosise și ea de câteva minute, ce bine! Ana-Maria și Alin au apărut la vreo 10 minute. Plecarea din Izvor a fost la ora 21, era deja întuneric și noi formam un șir semi-organizat de licurici roșii. Am traversat parcul, am ieșit pe Schitu Măgureanu, Știrbei Vodă, Magheru pe lângă BCU, stânga spre Romană, Piața Victoriei și pe Kiseleff spre Herăstrău. Ne-am regrupat de vreo patru ori pe acest traseu. Pe trecerea de pietoni de lângă McDonald Romană se dădea și o bătaie destul de violentă între trei indivizi, dar a durat doar 2-3 minute, am văzut parțial din ea, fiind despărțită vizual de un autoturism parcat aiurea imediat după zebră. Kiseleff-ul era declarat ”zonă sportivă” începând cu 22:00, deci când am ajuns noi, la nouă jumate, tocmai se oprise traficul și se amenajau terenurile pentru activități sportive: baschet, badmington, ping-pong și altele. Aici ne-am oprit la rampele de la ”Baraka”, unde am staționat vreo două ore. Unii s-au retras spre un local denumit ”Varza” (!), alte fete spre casă. Era o fată care nu avea lumini pe bicicletă, locuiește în Militari și căuta companie spre casă. Am întrebat-o dacă se încumetă pe Podul Grant, a spus că nu. Oricum eu am stat încă vreo oră după plecarea ei, altfel probabil o conduceam până la Lujerului. Ulterior am aflat că se numește Andreea Toader și că printre bicicliști și-a descoperit chiar vecini de bloc, deci au mers împreună.
Concluzionând:
E un fel de socializare, desigur. Lăudabilă, plăcută. Atmosfera destinsă, grupul nu a fost exagerat de mare, cred că mai mult de 50-60 de oameni nu am fost per total. Mulți băieți la Skirt Bike, ar trebui să vină în fustițe data viitoare :-))
Prea puțini purtători de cască de protecție, să fi fost 4-5 oameni.
Indisciplină, nu se cunosc și se refuză respectarea anumitor norme elementare în trafic. Nu se merge în șir indian, se fac depășiri aiurea, nu de puține ori se abordează carosabilul ca și cum ar aparține grupului, în ciuda faptului că traficul era în toi. Se blochează alei, ca și cum ”pe aici nu se trece” (de exemplu în Parcul Izvor și în Herăstrău).
Nu toată lumea are bicicletele dotate cu lumini corespunzătoare, deși se știa că vom circula noaptea.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen