Dieses Blog durchsuchen

Mittwoch, 24. August 2016

despre detalii zilnice

   Sarkolemm, Os Sakrum, munte, Adenosintriphosphat, Pyruvat, training, Os Ilium, Iliosakralgelenk, müde, Glyconese, Pars Spinalis, Processus Spinales, Abduktion, Elevation, Musculus Deltoideus, Spina Scapulae, George, Himalaya, ani, Ironman, Mattehorn, pisoi, Os Coccygis ....
   Mi-e dor de multe. Mi-e dor să scriu. Mi-e dor de bicicletă. De pedalat în neștire. Am ieșit azi să cumpăr lapte. Direct de la vacă. 15 km dus-intors. 90 cenți litru. Direct de la vacă. Un vis la care renunțasem: să am acces la produse cu adevărat naturale, să văd eu de unde provin. Dovlecei, mere, pere, verdeață, morcovi, cartofi, ceapă, ridichii, roșii, usturoi, ardei. Cam astea sunt alimentele mele de bază. Grâu din câmp pe care-l macin acasă și fac pâine. Semințe de dovleac direct din bostănărie. Peste tot în zonă există un fel de ”oaze”. Cu ocazia mutatului am căutat câteva piese de mobilier pe internet. Și am găsit cam în toate direcțiile mobilier ca și nou, la preț derizoriu sau oferit gratuit. M-a costat benzina, timpul și efortul. Dar am descoperit niște ”oaze”, cum ar fi, în câmp, ascuns prin porumb și printre plantații de bostani, un producător de ulei și alte produse rezultate din prelucrarea semințelor de bostan. Mergi așa prin câmpuri, pe drumurile asfaltate practic înghițite de lanurile de porumb - mergi cu mașina sau cu bicicleta -, căci porumbul a depășit la ora asta înălțimea de doi metri și deodată apare o gospodărie. Intri pe alee și dai și de un magazin. Totul la un loc: producția, familia, vânzarea. La prima vedere te întrebi cum de supraviețuiesc oamenii, că pare totul izolat și uitat de lume, nu au pagini de internet să-și facă reclamă ... sunt ei și munca lor. Și clienții vin. M-am dus acolo să iau un paravan fotografic pe care îl folosesc acum ca despărțitor de spațiu. Când voi avea timp, voi pune și fotografii în el și-l voi posta aici. De nou costă între 60 și 80 euro. L-am cumpărat cu 25. Și cum era duminică dimineață, magazinul era închis. Am întrebat dacă-l pot vizita, de curiozitate. Și am intrat și m-a fascinat prin impecabilitate. Prin curățenie. Ordine. Simplitate. Și am discutat un pic și am aflat că există zeci de soiuri de bostani. Habar nu aveam. Dar ei, producătorii, știau tot. Era viața lor acolo. Din asta trăiesc. Am cumpărat și un kg de semințe de dovleac. Proaspete. Alt gust decât cele găsite în magazine. Acolo se deshidratează adesea pe rafturi, condițiile de depozitare diferă. 
   Am predat garajul unde țineam depozitată gospodăria adusă din România. Proprietarul, om cu bani, a sosit la fără un sfert. Eu mai aveam de luat un raft, câteva cartoane și de măturat un pic la ieșire. Omul, la sub 40 de ani, în pantaloni negri cu dungă, pantofi negri și cămașă albă. Imaculată. Duminică ora 11. Mă uitam la el, cu cămașa aia albă și cu manichiura făcută, cum a luat inițiativa să mă ajute cu cartoanele. Prăfuite, voluminoase .... și-a suflecat un pic mânecile de la cămașă, le-a luat cu grijă și mi le-a încărcat în mașină. Cu cămașa lui albă imaculată.
   Am cumpărat două comode pentru bucătărie și m-am dus la depozit să mi le ridic și să le transport acasă. Grele frate .... patru pachete, dar grele, lemn masiv, să mă omoare. Băiatul de la depozit ți le aduce cu staplerul, le lasă acolo pe margine și mai departe nu e treaba lui. Dar a făcut mai mult decât stă în job description, fără să-l rog. Chiar dacă următorul client a așteptat 3 minute în plus. S-a dat jos de la volan și mi-a aranjat pachetele în mașină. Erau grele și lungi de 2 m. Omul avea forță și experiență. Mie mi-ar fi luat 10 minute. Așa, el, a știut din prima cum să le aranjeze ca să încapă. M-am căutat rapid de niște bani și i-am întins 10 euro. Să-i cadă ochii ... că nu și nu! Io ... că da și da. Că i-am răsplătit gestul, nu i-am plătit serviciul. Eu nu prea plătesc, eu răsplătesc. Chestie de nuanță. Greu, dar până la urmă bancnota a rămas la el.
   Mi-e dor să scriu de munte. De o rută istovitoare cu bicicleta. De un traseu lung și calcaros. Mi-e dor de multe. Nu mi-e dor de concursuri deocamdată. Sunt atât, dar atât de obosită .... că 90% din timp mi-e dor de odihnă. Ultima lună de zile a fost cruntă, iar ultimele 8 luni de zile au fost istovitoare, doar aparent în acalmie.
   Anul ăsta e un an de studiu, introversiune și lecții de viață. Lecțiile de viață vin prin situații. Situațiile apar prin oameni. Și am primit două lecții mari de viață anul ăsta. 
(.....)
   Oamenii te învață să îi ștergi de pe listă. Deși eu credeam că nu așa ar trebui să fie. Dar .... viața bate filmul! Care e diferența dintre a avea nume și a fi doar niște numere, în contextul ăsta?! Nici una. Am mai șters doi de ”A” de pe listă și am priceput încă o dată în plus că așa, ștergând și străduindu-te să nu te legi de oameni, să nu începi să faci legături profunde, te aperi pe tine, eviți o mare parte din riscul la vulnerabilitate și asta uneori contribuie enorm să nu intri într-o capcană a blocajului. Ce o fi oare cu mine, că eram foarte bună la exercițiul ăsta!! Și sunt bună în continuare, știu asta. Le mulțumesc celor doi ”A” că m-au ajutat, la timp, să mă rup de alte verigi care nu erau în beneficiul meu. Când eu zic că există îngeri, nu mă crezi ... tzzzzzz!!!!
   Aș vrea să adorm și să mă trezesc peste zece zile abia. Odihnită, cu examenele trecute și cu ultimele ”noutăți” arhivate undeva adânc într-un sertar pe care nu-l voi mai deschide vreodată (deși am defectul ăsta enorm să tot deschid sertare și cutiuțe din trecut!!).  
   Am găsit aici un aparat mic de radio, cam 15x15x15 cm, un design retro, lemn maro cu parte metalica. Cu antenă. Cu un mic monitor electronic. Și .... cu posibilitatea să pui un SD-Card sau un Stick de memorie cu ce vrei tu să asculți. 
   Așa că ..... ascult piese radiofonice cu marii actori ai copilăriei mele. Le ascult la radio .... Dacă aș avea și înregistrări din Cenaclul flacăra, aș fi ca în anii 80, când joia seara, de la 8, la lumina lumânării - că se tăia curentul - și în frig - că aveam 8 grade în apartament iarna - făceam lecții și ascultam cenaclu sau o piesă de teatru radiofonic. Beligan, Birlic, Albulescu, Iordache, Valeria Seciu ..... o generație de aur și piese pe măsură. 
Acum nu ascult, că mai am de învățat în sistem turbo până luni dimineață la 7! 
Deci nu am timp să mă ocup sau să mă mai gândesc la prostii și cai verzi pe cer galben .... mă întorc la hârțoagele și planșele mele: 
Sarkolemm, Os Sakrum, Adenosintriphosphat, Pyruvat, training test, Os Ilium, Iliosakralgelenk, müde, Glyconese, Pars Spinalis, Processus Spinales, Abduktion, Elevation, Musculus Deltoideus, Spina Scapulae, Os Coccygis ....

Doi oameni care, fiind scoși din colțul lor comod și cald de rutină au preferat să închidă și să încuie ani întregi de istorie parțial comună, de trăiri comune. De primul nu mă mir. De al doilea nu că nu mă mir, dar nu mă surprinde, mereu am zis că ceva ”nu se potrivește”, dar am lăsat să curgă evenimentele, relația .... 
   Sunt atâtea cazuri în care, într-o familie, el sau ea pleacă până la colț să cumpere țigări sau pâine. Și nu revin niciodată acasă. Nu pentru că ar fi avut vreun accident, ci pentru că .... și-au luat lumea în cap, brusc și au plecat fără să spună nici măcar ”pardon”. 
Înțeleg d-astea, am făcut și eu așa, la nivel micro, cu ani în urmă. Dar mereu am zis ”scuze” și ”pentru că....”. Din respect pentru celălalt. Chiar dacă consideram că nu merită. 
Să-ți dai întâlnire și să nu vii și nici să nu te lași găsit,
să vii la întâlnire și să bați apa în piuă, cu zâmbetul până la urechi, când de fapt gândești ”du-te la dracu” -
nu judec, doar pun ștampila: mârlănie. Lipsă de sensibilitate .... oh, ce termen depășit .... scuzați, că u le aveți cu d-astea, mea culpa!

Keine Kommentare:

Kommentar posten

I'm WATCHing YOU!! :-)