Dieses Blog durchsuchen

Dienstag, 22. November 2016

Relaxarea musculară progresivă_ep. 1



Am mai scris în trecut despre recuperare, regenerare, dar am scris din ”bun simț” și din puține cărți citite la momentul respectiv (2012/2013) și doar din punctul de vedere al unui atlet senior amator, care are alte priorități decât programe de antrenament sau tehnici specifice de alergare, ciclism, înot etc. Mi-aduc aminte cu nostalgie cum se râdea în gașca anilor 2005-2007 - pe vremea aia descoperisem mountain bike-ul și participam la competiții prin toată România, just for fun - despre cei care ”se antrenau”. Erau pur și simplu ”arătați cu degetul” și denigrați .... mai în glumă, mai în serios ...
   Ei bine, anii trec și dacă nu devii neapărat mai tânăr și mai dăștept, s-ar putea să devii mai curios. Și mai spiritual ....
   Derulam între 12 și 17 competiții per sezon (vezi bilanț sportiv 2012) și nu mă pot plânge de accidentări. Doar la început, în 2011 am gustat cum e să faci prostește o tendinită sau să te lase genunchiul într-o cursă montană, că alergam fără cap. Nu știam despre încheieturi, despre încălzire, despre rolul regenerării, al odihnei, a întinderii musculare ca exercițiu, refuzam aprioric ideea de fitness, alocam termenului de fitness doar expresia ”tras de fiare într-un mediu închis” și cu asta chestiunea era arhivată pentru mine.
Și iată-mă acum cum îi învăț pe alții și le explic de ce fitness-ul e vital (ca antrenament, mă refer!) chiar și pentru un ”simplu alergător” care nu are neapărat obiective și care nici măcar nu participă la curse!! 
   Am să scriu astăzi un pic despre Tehnica de Relaxare Progresivă a Musculaturii  (TRPM) după Jacobson (la academie învățăm și practicăm chestii interesante, nu?)
   Scuze dacă mai amestec un pic termeni în germană sau inventez termeni în română, dar cu siguranță nu cunosc termenii de specialitate din limba română și de multe ori traducerile ”nu se pupă”.
   Ca termen de bază în articol mă voi referi la TRPM, respectiv la ”antrenamentul de relaxare musculară” (ARM). 
Enjoy the journey! Life is a Journey, not a Destination! What we do not understand is that Life is a Game! We make the rules!

Antrenamentul de relaxare musculară (ARM) se numără printre cele mai eficiente mijloace de combatere a stress-ului. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu anumiți termeni, o precizare: orice antrenament fizic reprezintă un stress necesar (!) pentru organism (mușchi, organe, țesuturi, procese fiziologice, oase etc.). Echilibrul vine din ciclul stress – odihnă – stress – odihnă – stress etc. Ca la munca de birou: 5 zile faci ce vor alții (stress), după care 2 zile faci ce și cum vrei tu (odihnă) – Joke, știu că mulți nici în alea două zile nu fac ce și cum vor ei, dar asta e altă discuție. Sau știu că alții fac în alea 5 zile doar ce și cum vor ei, chestie de ierarhie sau alegeri.
   Deci:
   Scopul definit al ARM: protejarea organismului de urmările stress-ului și pregătirea organismului pentru următoare situații de stress.
   TRPM se definește ca fiind o formă profundă de atingere a relaxării. Procesul a fost conturat și dezvoltat în 1930 de Edmund Jacobson, un medic suedez care a emigrat în Statele Unite, devenind profesor la Harvard. Jacobson a descoperit că între starea psihică a omului și nivelul de încordare al musculaturii organismului (musculatura scheletului, desigur) este o legătură directă.

   Cum funcționează relaxarea profundă a musculaturii

   Frica este o stare care determină încordare musculară. În organism apare o stare de încordare, mușchii feței se schimonosesc, umerii și partea dorsală a gâtului se întăresc, trunchiul înregistrează crampe, apare tremurul, genunchii se înmoaie. Senzația psihică de frică are deci un impact direct asupra gradului de încordare al mușchilor.
  Jacobson a fost acela care a demonstrat că se poate merge și în ordine inversă, astfel că printr-o relaxare musculară conștientă se poate crea impact pozitiv direct asupra stării psihice a omului. Eliminarea încordării fizice determină o modificare a fricii până la un nivel psihic pozitiv.
   Jacobson a constatat că tonusul unui mușchi poate fi adus mult sub nivelul de pornire dacă se aplică asupra lui o încordare maximă de scurtă durată. El a conceput un program de antrenament prin care a dovedit că stress-ul, frica și presiunea interioară pot fi atenuate dacă musculatura se relaxează îndeajuns. El a atribuit mușchiului o capacitate de ”a simți” care poate fi antrenată, astfel că atunci când situația X apare, mușchiul recunoaște în timp util pericolul și îl înlătură.
   Este cunoscut faptul că:
* Mușchii influențează sistemul nervos central 
* Atunci când un mușchi se relaxează, impactul se oglindește și la nivelul sistemului nervos central
* Pe măsură ce se relaxează musculatura se înregistreză o scădere a ritmului bătăilor inimii și a presiunii arteriale
* Creierul intră și el într-o fază de relaxare și câmpurile generate de activitatea cerebrală (transmiterea de energii spre exterior)  devin mai slabe
*Această relaxare psihică (odihnă psihică) este punctul de pornire pentru procesul de auto-vindecare.
   Paranteza: Ultima frază apare în ultimele cercetări bioneurologice și ale fizicii cuantice și cine este interesat va găsi pe youtube documentare recente absolut fascinante!
    Jacobson și-a dat seama de impactul terapeutic imens al relaxării musculare asupra diverselor stări de teamă și a demonstrat că pacienții tratați cu această terapie au înregistrat în diverse stadii procese de vindecare (Morbus Crohn, boli digestive, migrene, depresii). 
   Antrenamentul conștient  de relaxare musculare (ARM) se definește prin încordare și relaxare și are impact puternic asupra sistemului nervos vegetativ (parasimpaticus și simpaticus). Ne aflăm în simpaticus când alergăm, ne supunem unui stress și intrăm în simpaticus când ne relaxăm, când mâncăm liniștit, când ne pregătim de culcare și adormim, când medităm etc. 
   Simpaticus: respirație și ritm cardiac alerte, activitatea intestinală și eliminarea prin defecație se îngreunează, glandele scad ritmul de activitate. 
   Parasimpaticus: se încetinește ritmul cardiac și respirația, activitatea intestinală și a glandelor își revine la normal. 
   Dezechilibrul dintre simpaticus și parasimpaticus se află la baza multor afecțiuni psichosomatische. 
   Relaxarea Progresivă a cunoscut destule variante pe parcursul anilor, dar principiul de bază a rămas neschimbat. În faza incipientă a cercetărilor și experimentelor efectuate de Jacobson au fost necesare 56 de ore doar pentru a se însuși mecanismele de funcționare ale metodei. 
   Ulterior a apărut și intervenția altor cercetări care au încercat să reducă acest consum de timp, astfel încât metoda să devină accesibilă și practicabilă. 
   Progresiv se referă la treptat și în cazul metodei se raportează la un nivel tot mai profund de relaxare care poate fi atins pe parcursul antrenamentului (terapiei). 
   Relaxare se referă practic la capacitatea de detașare.

Keine Kommentare:

Kommentar posten

I'm WATCHing YOU!! :-)