Dieses Blog durchsuchen

Mittwoch, 23. November 2016

Relaxarea musculară progresivă_ep. 2

 Recomand lectura episodului 1 aici.

Nu există performanță permanentă, pe durată de timp nedeterminată. Fazele în care viața noastră se derulează prioritar din perspective ale vitezei, stress-ului, panicii, dead-line-urilor, presiunii de orice fel trebuie echilibrate prin faze de relaxare. Este pur și simplu o lege biologică care se află la baza unei vieți sănătoase.
   Între anii 94-98 am lucrat ca o posedată. Revenisem în România după 4 ani de Germania și întreaga mea existență era întoarsă pe dos. După câteva luni de disperare, lucrat la negru, lucrat pe perioade de probă și tot felul de experiențe am nimerit într-o firmă care abia se înființa (actualmente unul dintre cele mai mari concerne românești) și activitatea în sine mi se potrivea ca o mănușă, eram motorul la aproape tot ce se derula. 7:30 dimineața start, de cele mai multe ori ajungeam acasă după ora 19. Mult elan, multe promisiuni, eram oarecum ”străin într-o țară nouă”, fără voia mea, dar a altora ....   Cert este că încă din anii aceia am observat ceva: la fiecare aprox. 8 săptămâni urma un week-end în care dormeam aproape non-stop! Au fost și anii în care sâmbetele le lucram privat, la 8 plecam de acasă și reveneam seara pe la cinci-șase.
   Anii au trecut și ”la maturitate”, când am înțeles că nici un angajator din lume nu merită efortul și sănătatea mea, am început conștient să ”îmi iau liber”. Dacă aveam un loc de muncă cu mult stress, la aprox. fiecare două luni de zile anunțam că luni nu vin la lucru, că mi-e rău. Mai mult sau mai puțin, acesta era adevărul. Aveam nevoie de minim trei zile de detașare. Aveam nevoie pur și simplu să intru în parasimpaticus, chiar dacă despre parasimpaticus am învățat 20 de ani mai târziu!!
   Atunci când situația o impunea și totul devenea de-a dreptul periculos, mă duceam la medicul de familie, îi descriam simptomele și primeam două săptămâni de concediu medical.  Am priceput târziu că așa trebuie să faci, pentru că șeful tău oricum nu are ochi, interes sau urechi să observe că ești aproape de colaps!
Din păcate mi-au trebuit prea mulți ani să fac aceste chestii fără mustrări de conștiință, dar aici e vorba de o tară a educației și de o sclavie cu care ne-am obișnuit atât de mult, încât nici nu mai realizăm că există.
Revenind deci la știința și necesitatea relaxării:
Spuneam mai sus că există o lege biologică care ne ține în viață:
* încordare - relaxare - încordare - relaxare .....
* stress - regenerare - stress - regenerare ......
* somn - activitate - somn - activitate - somn .....
   Atunci când discutăm despre mușchi ne gândim prioritar la forță și încordare (stress fizic). Totuși, mușchii noștri au o legătură foarte apropiată cu relaxarea psihică. Prin impactul Relaxării Musculare Progresive organismul va fi sustras - într-o fază de sub-activitate, cum ar fi starea de somnolență, oboseală, pasivitate - din inerția în care a intrat, va fi reactivat și indus într-o stare plăcută de încordare medie. În faza de supraîncordare a organismului - cum ar fi crampe, dureri, neliniști, nervozitate, agitație -, Technica de Relaxare Progresivă a Musculaturii (TRPM) poate avea un impact contrar, astfel că organismul se va simți inundat de o căldură plăcută și va intra într-o față de detașare și energie pozitivă.
Tonusul muscular
   Atunci când încordăm un mușchi, fibrele musculare se întrepătrund. Dacă îți încordezi acum bicepsul brațului vei vedea așa-numitul Mikey Mouse, căci întrepătrunderea fibrelor modifică volumul mușchiului și din afară acesta arată ca un șoricel aflat sub pătură :-)
   Eliberând contracția, fibrele musculare revin la poziția lor de relaxare și mușchiul își recapătă forma. Prin antrenament specific de forță, modelarea mușchiului se explică, simplist spus, prin îngroșarea fibrei musculare, creșterea volumului muscular fiind pentru bărbați în general singurul motiv de a ”trage de fiare” într-o sală de fitness.
   Totuși, relaxarea musculară nu înseamnă că mușchiul doarme. OK, nu mai este conștient încordat, dar mușchii rămân la un anumit nivel de încordare (de bază) și în timpul somnului - prin semnalele pe care le primesc prin intermediul nervilor.
Acest nivel de bază de încordare musculare este denumit tonus muscular.
   Acest tonus muscular este vital pentru noi și el este responsabil pentru ca fibrele musculare să rămână permanent minimal întrepătrunse. În faza de somn profund tonusul muscular coboară la un nivel sub-minimal.
   În fazele de activitate corporală intensă, când tonusul muscular crește - muncă fizică, stress, frică, nervozitate, emoții ridicate, spaime etc. - avem situația contrară celei descrise mai sus, prin care organismul se pregătește instant să se apere - să fugă sau să lupte, de exemplu! Ups, te plimbi pe munte și apare ursul .... :-) sau ieși din scara blocului cu ăla micu și apare maidanezul agresiv ....
   Ca majoritatea funcțiilor organismului, și aceste reacții sunt gestionate prin intermediul hormonilor.  
   Hormonii gestionează tot!
Adrenalina este un hormon eliberat de glanda suprarenală în situații de stress și transportat prin circuitul sanguin. Adrenalina influențează, printre altele, și nivelul tonusului muscular. Atunci când organismul intră în stare de relaxare, anumite substanțe chimice care au rolul de a transmite informația în organism duc mesajul la creier. Starea ”de alarmă„ ia sfârșit și producerea de adrenalină scade.
   Producerea de hormoni se raportează la modificări ale celulelor musculare și procesele au loc cu o viteză de miimi de secundă.
   Antrenamentul intensiv în timp de relaxare musculară poate determina scăderea unui tonus muscular ridicat. Prin încordarea și relaxarea conștientă a mușchilor se atinge nu doar o relaxare, regenerare corporală, dar și psihică (și spirituală, în combinație cu alte metode de relaxare, detașare, regenerare). 
Paranteză: 
Exercițiu - alege o persoană, așezați-vă unul în fața celuilalt, luați-vă și acordați-vă timp fără telefoane mobile, televizor, radio, internet etc. și priviți-vă în ochi. Poate fi iubitul/iubita, colegul/colega, cineva cu care nu prea ai chimie chiar (!!).
În prima zi, 3 minute. Peste două zile, 5 minute. Și tot așa. Vedeți ce .... vedeți cu adevărat, ce simțiți, cum vă simțiți voi, ca individ, dar ca și legătură cu cealaltă persoană. Se pot face lucruri interesante cu acest aparent simplu exercițiu într-o eră când aproape nimeni nu mai are timp și interes să privească în ochii celuilalt. Voi mai scrie despre asta în capitolele dedicate Mentral Training.
(va urma) 

Keine Kommentare:

Kommentar posten

I'm WATCHing YOU!! :-)