Țara în care .....

Ţara în care a fi:

- chelner
- femeie de servici
- vânzător
- mecanic
- secretară
- meseriaş
- curier

= cu umilinţa deplină!
Ţara în care orice tentativă de a fi mândru de munca pe care o depui şi de a te ridica cu prestanţă în faţa unei „naţii de manageri”, este împroşcată şi ucisă prin gesturi, priviri, abordări. 
Eşti tutuit, eşti flegmat, eşti dispreţuit, inclusiv de colegi, indiferent de potenţialul lor intelectual real sau de originea lor, indiferent că ai eu crescut cu gaură-n pământ în fundul curţii, pe post de toaletă, descoperind trasul apei abia după vârsta adolescenţei. Eşti pus la colţ, eşti nimicit şi micşorat cu orice ocazie. Tu stai în încăperea unde ceilalţi nu închid uşa după ei, deşi la toate celelalte 20 de birouri această regulă este respectată cu stricteţe. Tu stai în încăperea unde „bună ziua” şi „la revedere” sunt aleatorii, nu le meriţi, pentru că de fapt tu pentru ei nu exişti, e ca şi cum ai mâncat sticlă.. Nu meriţi nimic. Pentru că eşti doar un instrument fără personalitate, eşti „fata aia de la recepţie”, blondă şi fără creier, care nu are voie să ridice privirea, ale cărei iniţiative sunt persiflate. Eşti „non-colegul” care nu contează.
Ţara în care a murit respectul pentru „talpa ţării”, în care „consultanţii” de îţi vând până ce şi aerul uită că produsele alea de le vând ei aşa făloşi TREBUIE PRACTIC FABRICATE de cineva, că mâncarea aia pe care ei, „managerii pe carte de vizită”, o îngurgitează, trebuie gătită cu suflet de cineva şi servită frumos de altcineva, că pardoseala sau trotuarul pe care ei se fandosesc vorbind la telefonul mobil în valoare de 3 sau 6 salarii ale „meseriaşului” trebuie curăţat şi întreţinut de cineva cu proprie personalitate, uită că, de cele mai multe ori, o secretară bună face cât doi manageri la un loc, uită că fără mecanic, maşina lor nu le foloseşte la nimic. O ţară a uitucilor. A prostui-gust sau a prost-gustului, indiferent cum o iei, mesajul este acelaşi.
Unde chelnerul nu are educaţia de a-şi face manichiura şi de a nu mesteca ciungă.
Unde curierul nu are educaţia de a avea prestanţă în faţa clientului şi nu are nici voinţa de a se cizela.
Unde factorul poştal îşi permite să livreze când vrea, cum vrea, în ţinută de mahala, cu şlapi de plastic în picioare şi bermude şi cu nelipsita ciungă la purtător.
Unde secretara, deşi are un salariu de subzistenţă şi o poziţie ingrată de „fata bună la toate” în companie, nu încetează a se considera cel puţin Împărăteasa Egiptului Antic.
Unde femeia de servici este „doamna” sau „menajera” şi te plesneşte cu un naturel „las că ştiu eu mai bine ce am de făcut!”.
Unde mecanicul, trecând peste asurzitoarea agramare a limbii materne, te tratează din postura de mare şmecher, că doar la el e cheia şi piuliţa maşinii tale!
Unde şefuleţul de atelier auto este „general manager” şi te întâmpină într-o cutie din tablă, cu două mese şi două monitoare, pe unul dintre ele urlă Măruţă la „Happy Hour” şi pe altul este inevitabil un concert select de manele, şi ăla dat cu sonorul la maxim, domnia sa mestecă nelipsita ciungă, picioarele-i tronează americăneşte pe birou şi ai onoarea să-i vezi tălpile infecte ale unor pantofi scâlciaţi peste nişte picioare discutabil de igienizate şi are aşa o lene să caute niştepreţuri de anvelope pentru tine, CLIENTUL venit pe neanunţate la uşa lui. Flencăne ciungă şi pune alene deştu pe şoarecele electronic, părândui-se din cale afară de „cool” ceea ce face el, de parcă ar manevra însăşi Universul din faţa unui panou de comenzi. Trebuie să pui cel puţin 15 întrebări pentru a obţine un răspuns complet şi la final EL DECIDE că „ah, e scumpe astea ...” şi dă intelectual mai departe din mouse, cu deştu mic la care probabil nu i-a mai tăiat unghia de cel puţin 3 ani de zile (pun pariu că are asigurare pe ea, că la o adică o foloseşte şi pe post de şurubelniţă liniară, că în cruce nu se poate ... ce păcat!).
Cam asta este imaginea de ansamblu în ţara unde, financiar vorbind, ai scăzut sub mult-discutata „pătură mijlocie”, când întreţinerea unei maşini personale cu care oricum nu rulezi mai mult de 5-6.000 de km/an devine o grijă majoră, când factura la întreţinerea lunară pe timp de iarnă nu-ţi mai dă somn noaptea, chiar dacă ai 40mp betonaţi într-un nenorocit de bloc ceauşist vechi de 30 şi ceva de ani.