Dieses Blog durchsuchen

Montag, 18. Januar 2016

Back to Bucharest: ”Doamnă, v-ați pierdut .... batista!”

Januarie 2016, Crângași
Nu e destul de cald, așa că zăpada care ”s-a abăut pe neașteptate” deasupra Bucureștiului domnește mai ales pe trotuare și cetățenii contribuabili fac sporturi riscante în deplasările lor. Mă rog, să vedem și partea bună a lucrurilor: carosabilul este curățat foarte bine. Așa se și explică de ce bucureștenii preferă să se deplaseze cu mașina din dotare, în loc să apeleze și ei la mijloacele de transport în comun. Paradoxurile acestei societăți mă vor face mereu să comentez ..... 
Merg frumos de la intersecție spre o trecere de pietoni și dau de un segment de trotuar parțial curățat și momentan fără mulți trecători pe el. Din față, de la 5-6 m vine o ..... femeie. Moșmondește ceva în geantă, scoate o hârtie mototolită și o aruncă pe jos, continuându-și drumul. 
Ei bine, chestiile astea mă scot din sărite de când eram copil, fără să exagerez. Îmi vine să sar la gâtul omului pe care îl văd făcând chestii d-astea.
Dar ....... cum nu am reușit vreodată să schimb vreun pic de mentalitate pe-aici, am revenit în deplasarea asta prin orașul natal setată pe ”relax”, ”nervi tari” și absolută ”imunitate” la toate imbecilitățile și inepțiile și absurditățile care îmi vor ieși zilnic în cale, otrăvindu-mă din nou.
Femeia trece pe lângă mine și îi spun cu voce tare, ironic:
”Doamnă, v-ați pierdut o hârtie pe jos!”
Se oprește panicată și începe să se uite în jurul ei. Ajung în dreptul ghemotocului de hârtie, arăt spre el și adaug: ”Asta!”
Se uită ca proasta și pleacă nedumerită mai departe. Cred că și-a făcut și cruce pe tot pieptul. Gestul ăsta l-am văzut azi prin București de atâtea ori, încât am avut impresia că nu mai știu să număr bine.
VĂ MERITAȚI SOARTA, PRIMITIVILOR!!!!!
Vă meritați din plin mizeria și înglodeala fizică și spirituală .... 
tot ianuarie, peste o săptămână, la Kaufland Militari afară în parcare
Un om simplu merge spre stația de autobuz și aruncă pe jos o hârtie. Mică. Albă. Ca zăpada (murdară și înghețată) din jur. Coșul de gunoi era la 10 cm distanță. M-am enervat .... enervări românești. Și am strigat la el: ”De ce arunci omule hârtia pe jos? De ce frate aruncați pe jos? Coșul de gunoi uite-l colo, era să te împiedici de el! Să-mi bag picioarele, dar vă meritați mizeria! Da, v-o meritați din plin!!” (Dar ce vină am io să vă înghit mizeria creată de voi?!?!?)
Omul s-a oprit, se uita la mine și dădea muțește din cap ca un măgar imbecil. Nu că aș considera că măgarii sunt imbecili, dar așa suntem noi oamenii, ”dăm în animale” mereu! Mă-ndoiesc că personajul meu pricepea ce-i spuneam, pe bune! Ceilalți trecători cred că s-au distrat. Ata ete, bre ..... atâta putem, atâta dăm și ..... atâta avem. 
Back to Bucharest: Poșta Română și alte picanterii
Back to Bucharest: la Orange

Keine Kommentare:

Kommentar posten

I'm WATCHing YOU!! :-)