Dieses Blog durchsuchen

Dienstag, 10. Oktober 2017

Puterea din noi: durere vs. suferință

Îmi imaginez că în fiecare dată de 10 ale lunii e ziua mea de naștere. Astfel că tocmai aniversez 601 luni de viață.
Mai departe, îmi imaginez că de ziua mea petrec ceva mai mult timp reflectând asupra unor tematici legate de viață. O reflecție izvorâtă din pace, liniște, relaxare, nu din disperare.
Mulți nu înțeleg ce beneficii ar putea aduce, în timp, renunțarea la otrăvirea benevolă prin consumul de mass-media. Unii au bunăvoință (falsă) și încearcă o zi, două, zece, cinșpe și apoi ajung ei la concluzia că nu există efecte care să le schimbe ceva palpabil în viață. 
Doar că știința a dovedit clar: ești și ai ceea ce gândești. Gândești în funcție de condiționările la care ești supus. Auzind zi de zi același tip de informații, ești automat condiționat. Intri în condiționări din care cu greu poți ieși. Dacă o fată de 10 ani - e un exemplu din câteva milioane care există în jurul tău - se uită doar pe canale de modă și răsfoiește doar publicații de modă unde manechinele ”trebuie” să îndeplinească anumiți parametri, atenția fetei se va focusa pe acel domeniu, va dori să slăbească cu orice preț, în cazuri extreme va lăsa chirurgia să o modifice, nefiind conștientă că de fapt o mutilează pe mai multe planuri. Cu cât vedem peste tot afișe cu ”corpuri model”, cu atât personajele respective devin idolul nostru și le urmăm cu fiecare pas, chiar dacă nu ține de natura noastră sau chiar dacă nu ne permitem. Dacă idolul nostru fumează, fumăm și noi. Dacă idolul nostru merge la cumpărături la Gucci, vom merge și noi sau vom căuta soluții, indiferent de prețul lor, pentru a ajunge la produsul Gucci.
Dacă vedem în fiecare zi la televizor că maidanezii mușcă, latră, atacă, ucid .... maidanezii vor deveni dușmanii noștri de moarte și o isterie colectivă aprobată de guvern și de societate va începe și valuri de brutalități vor urma. Sunt concepte folosite de propagandă din cele mai vechi timpuri, doar canalele de comunicare diferă. După aproape patru ani fără televizor, am avut în seara asta ocazia să deschid unul. 34 de canale. Cu excepția a 3 canale, pe toate se derulau filme cu scene de violență și abrutizare, știri doar despre acte de violență, talk-show-uri cu conținut ieftin, non-educativ, cu certuri, hărțuieli, scene de gelozie, bătăi ..... și cu asta vrei să ai o nație ”sănătoasă” și ”cu iubire pentru semeni”?! Cu așa ceva educi? Căci deși nedeclarat, mass-media a preluat de mult rolul de ”educator suprem”.
Într-o familie din Austria de pildă, dacă copiii aud de la părinții lor că ”nemții sunt niște idioți, toți!”, vor crește condiționați de această convingere și prin imitare vor prelua la nivel de celulă mai întâi afirmația, fără să o înțeleagă, apoi vor căuta și vor găsi mereu prilejuri să scoată în evidență ”cât de idioți sunt toți nemții” și dacă îi întrebi: ”De ce spui că sunt idioți sau de ce sunt idioți, după părerea ta?”, singurul răspuns pe care sunt capabili să îl emită este: ”Pur și simplu pentru că sunt nemți și nu austrieci, d-aia!” Ia gândește-te acum la ce implicații are acest fenomen aparent minuscul născut și cultivat în sânul unei familii. O familie cu doi adolescenți care gândesc așa, care ies și ei în lume și mai întâlnesc alți adolescenți unde părinții aveau aceleași convingeri ..... 
Na, că am deviat ....
Ca urmare, a reflecta într-o și dintr-o anumită stare - de preferință stare meditativă Alpha -, a medita, declanșează în timp alte energii, alte sinergii, alte reacții chimice în organism, alte vibrații, alte percepții, alte dorințe, alte manifestări, schimbă priorități și stiluri de viață și relaționare.
Nu există răspunsuri proaste sau bune, există doar întrebări briliante. Te pot ajuta poate să-ți pui cele mai de folos întrebări ale vieții tale.

Zilele astea mă tot gândesc la rolul suferinței și cel al durerii.

De unde vin ele, Suferința și Durerea?
De ce avem în definitiv nevoie de ele?!
Ce să facem cu ele?!
Chiar trebuie să fie așa?

”Durerea nu dăunează nici corpului, nici sufletului. Durerea dispune de capacitatea de a-și păstra liniștea și de a nu permite să accepte că ar fi un rău. Orice motivație, orice pretenție și orice refuz, precum și orice etichetare se nasc în noi și nimic nu vine din afară.” - Marc Aurelius

Diferențiez între durere și suferință în măsura în care consideră că durerea este la nivel corporal, în timp ce suferința este la nivel sufletesc. Durerea fără suferință este puțin posibilă, suferința fără durere este posibilă.
Ambele ajung la noi prin intermediul minții. Mintea comunică cu noi prin gânduri. Ca urmare, este vital să acordăm atenție gândurilor noastre. Mintea nu este cel mai bun prieten al nostru. Adevărații prieteni sunt Sufletul, Intuiția, ceea ce vine din Inimă. Gândurile vin și pleacă. Nu încerca vreodată să prelucrezi toate cele aproximativ șaizeci de mii de gânduri care îți scurtcicuitează creierul pe parcursului unei zile, este un consum inutil de energie. Caută să recunoști și să reții doar acele gânduri care te ajută mai departe, nu cele care te subminează. Pe acelea lasă-le să plece, vor pleca de la sine.

Atunci când te afli într-o perioadă mai îndelungată împresurat de suferință și/sau durere ar trebui să începi să vrei să înțelegi și să accepți că e vorba de un rol pe care îl ai de jucat, ai o ”temă pentru acasă” pe care trebuie să o faci. Primim același tip de ”teme pentru acasă” atâta timp cât ne ia să înțelegem că încă nu le-am rezolvat. La final vei înțelege că nimic nu este întâmplător. Dacă drumul este scrut sau lung, depinde în mare măsură și de tine. Înțelegerea a ceea ce (ți) se întâmplă poate lua ani ....  Înțelegerea nu este un proces automat, nu este un instinct. Înțelegerea are nevoie de acceptul tău, de deschiderea ta, de voința ta de a te elibera de condiționări, tipare, granițe la nivel mental.

Ajungem pe lumea asta cu un bagaj genetic plin de informații. Aceste informații decid drumul pe care ne deplasăm în viața noastră, acolo stau caracteristicile, talentele, umbrele și sclipirile noastre. Avem nevoie de timp să vedem bagajul respectiv - imaginează-ți că este un rucsac sau un geamantan -. Deci avem nevoie de timp să percepem acel rucsac, să-l vedem și astfel să dorim să-l deschidem. Mulți nu găsesc acest rucsac. Alții îl văd, dar îl ignoră și nu ajung niciodată la ideea de a vrea să afle ce se ascunde înăuntrul lui. Alții au ideea asta, dar teama de necunscut e mai puternică, așa că nu vor ridica niciodată capacul, nu vor trage niciodată de șnur și nu-l vor deschide niciodată. Ideea este că ne scuzăm și ne mințim uneori o viață-ntreagă dând vina pe moștenirea genetică. Dacă nu știai, află acum că ADN-ul se modifică prin puterea minții, află acum că fiecare celulă din organismul tău reacționează și acționează în baza informației pe care o primește de la creierul tău. Nu contează că ambii părinți au fost obezi, contează felul în care TU îți trăiești viața și alegi să ai grijă de tine, de pildă. Contează să cunoști câteva principii și să le aplici, să faci din asta stilul tău de viață. Contează să știi că moderația este unul dintre ele. Etc. etc. etc. etc.

Cărui tip aparții tu? Tu ești singura/singurul care poți alege ce faci cu rucsacul ăla și ce culoare îi dai.

Îndrăznim să vrem să deschidem rucsacul atunci când viața noastră e bulversată de o criză ale cărui dimensiuni ne perturbă, ne golesc total, ne îndepărtează de ceea ce credeam că suntem, ne separă de noi înșine și de toți ceilalți, împingându-ne în abis. Credem atunci că viața noastră este doar o imensă ruină, că nu are nici un sens. Tot ceea ce percepem este doar suferință și durere și nimic nu ne poate convinge că altceva stă în culise. Motorul celor mai impresionante acțiuni și transformări este adesea suferința și durerea.
Atunci când Suferința devine insuportabilă, urmează inevitabil și Durerea.

Unde te afli în acest moment?
De ce crezi că suferi în acest moment al vieții tale, care e mesajul?
Ai fi putut evita conștient această suferință?
Cine ești Tu de fapt, cine/ce suferă? Tu sau Ego-ul tău?
Se modifică gândurile tale? Dacă da, cum?
Se modifică poate și Convingerile tale?
Recunoști poate tipare ascunse în modul tău de gândire, care nu îți ajută, ba dimpotrivă?
Cu ce culoare se identifică acum viața ta?
Ce culoare au gândurile tale?
Ce culoare are sufletul tău?
Aici, episodul următor :-) Într-o bună zi, sufletul tău va prelua culoarea gândurilor tale.” - Marc Aurelius (n. 121, m. 180).

Keine Kommentare:

Kommentar posten

I'm WATCHing YOU!! :-)