Dieses Blog durchsuchen

Donnerstag, 26. Oktober 2017

Demoni ascunși

Sesiune de mental training sau terapie mentală/life coaching*

Diferența dintre a apela la un psiholog vs. mental trainer constă în costuri și în abordare, precum și în tehnici. Desigur că și în pregătire, psihologul având la bază studii universitare de câțiva ani, în timp ce trainerul are la bază cursuri academice de minim șase luni. Când mergi la un psiholog în Austria, costul primei sesiuni este de 140 euro/oră, următoarele nu coboară sub 90 euro/oră. La un mental trainer (coach) plătești între 60 și 75 euro, în funcție de ce alte patalamale (diplome) mai are sau de ce experiență profesională deține.  Aceste aspecte sunt în Austria destul de strict monitorizate.
Termenul de mental trainer poate fi tradus în românește probabil prin englezismul life coach. Ca în orice disciplină, există baza de pregătire, apoi specializările. Astfel că te poți specializa pe sport, business, echipă, individ, viață. Abilitatea constă în a recunoaște problema, a ajunge la motivul esențial, a pune întrebările potrivite și a aplica tehnicile adecvate problematicii.
Orice trainer are nevoie, la rândul lui, de un trainer. Orice coach are nevoie de un coach. Orice psiholog are nevoie de un psiholog, așa cum orice medic are nevoie de medic și lista poate continua pe domeniile acestea care nouă ni se par abstracte, dar care practic ne conduc viața și colectivul mental și prin acesta, întreaga societate (gândește-te de pildă la faptul că cine deține mass-media și instrumentele de marketing are puterea asupra unei lumi întregi, nu doar a unui individ sau a unei comunități. De ce? Pur și simplu pentru că mass-media și marketingul se bazează pe adevăruri psihologice, pe nimic altceva. Manipularea se petrece la nivel mental, victoria sau abandonul ori pierderea se petrec la nivel mental, cumpărăturile pornesc exclusiv din impulsuri mentale, deciziile de orice fel nu sunt altceva decât acte mentale, emoțiile nu sunt altceva decât gânduri și gândul nu este altceva decât canalul de comunicare al minții în primul rând.)
***
Când s-a prezentat la mine, clienta avea ”o groază” de subiecte de tratat. Când îți dai seama că un mental trainer te-ar putea ajuta înainte de a ajunge la un psiholog - în cazul acesta voi denumi mental trainer-ul life coach - vei realiza că ai multe tematici care necesită terapie și aici nu e vorba de boală, ci pur și simplu de ..... cum să o denumesc ..... consultanță. E vorba de a sta de vorbă cu ”un prieten specializat” practic, nimic mai mult.

După primele fraze, povestirea ei - căci asta este în definitiv, clientul povestește - începe să capete contur. Cum se face că de câțiva ani a observat că întâlnește un anumit tipar de persoane care ”o distrug”? De ce? De ce acum? Ce se ascunde de fapt în culise, e imposibil să fie doar o întâmplare.

Plecând de la premiza că nimic nu este întâmplător, e imposibil să nu remarci anumite tipare care ți se tot repetă în viață, indiferent că este vorba de propriile acțiuni sau reacții ori că același tip de întâmplări și personaje îți intersectează drumul.

O componentă interesantă în cazul ei era faptul că apariția personajelor respective - pe care clienta le percepe acum ca fiindu-i extrem de dăunătoare - sunt mereu de sex feminin.

”Mă distrug” se referea la faptul că în momentul în care simțea, recunoștea tiparul era instant aruncată în trecut. În trecutul apropiat, 2014. De atunci a început practic povestea ei care astăzi a adus-o la mine. ”Cercetările științifice au scos însă la iveală faptul că povestea ei începuse în urmă cu aproximativ 40 de ani.”

La locul de muncă unde lucra în 2014 a recunoscut în profilul șefei ei trăsăturile mamei care o crescuse singură: control și autoritate duse la extrem, mania perfecțiunii și cel mai rău mania de a o obliga să facă un lucru cum vroia ea, șefa. E ca și cum, copil fiind și fiind zi de curățenie, te apuci să speli geamurile și faci mișcarea în rotație în sensul acelor de ceasornic. Vine mama și spune: ”Nu e bine așa, nu așa trebuie, de câte ori să-ți mai spun?!” și fără alte introduceri vine peste tine, îți ia buretele din mână, te dă brusc la o parte și începe ”să îți arate” din nou ”cum e corect”. Doar mișcarea ei e cea corectă, dacă nu faci ca ea, e posibil că strici totul.

Ei bine, o să râzi poate, dar acestea sunt primele condiționări pe care subconștientul unui copil de înregistrează și le ține ascunse toată viața, în cel mai fericit caz le ține ascunse până la momentul când sunt percepute, recunoscute și tratate. Dacă nu cunoști cauza suferinței tale - indiferent de ce natură este aceasta -, nu vei cunoaște niciodată vindecarea.

Clienta a intrat în burnout după mai puțin de șase luni de ”conviețuire” cu șefa respectivă, a ignorat simptomele, a forțat, a lungit, a mai avut un medical și tot așa, până ce sufletul, deja distrus, a pasat mai departe sistemului cardio-vascular și de aici povestea a luat alte proporții. A urmat un leșin la locul de muncă după alte șase luni, al doilea leșin după alte două săptămâni, intrarea în medical pentru patru luni și vârtejul Spiralei era deja de neoprit. A rămas, evident, fără muncă după cele patru luni de medical .... poveste lungă.

Chestia e că profilul șefei - care era de fapt al mamei - a început să reapară tot mai des. Era mereu vorba de o femeie și mereu o femeie care deținea, în viața clientei, o cheie de oarecare control: șefa, proprietara apartamentului, altă șefă, altă proprietară a altei locuințe în alt oraș și tot așa.

Ce face un coach într-o situație de acest gen? Terapia necesită timp și asta e în funcție de client: ce cunoștințe are, cât de deschis este în a accepta anumite tehnici, e vorba de încredere, timp, onestitate, experimentare și preocupare cu sine.

Testele musculare au arătat un nivel de relaxare, ceea ce mi-a indicat că, clienta se simte comfortabil în situația în care era, adică la mine în cabinet, povestind tot felul de chestii foarte personale și foarte dureroase pentru ea. E important să constați reacția corpului când conduci o sesiune de terapie, evident, face parte din ritualul profesional.

Din momentul stabilirii tematicii, coach-ul preia controlul și sesiunea are loc în alte frecvențe mentale. Clientul e condus în starea de frecvență Alpha, apoi Theta și urmează un fel de ”chestionar” cu întrebări și răspunsuri. În aceste frecvențe, clienta a putut accesa mental și vizualiza situații și secvențe aflate în urmă cu 40 de ani. ”Problema cu mama” (sau cu tata) este în general o tematică extrem de extinsă, aproape toți oamenii cară cu ei această problematică, în general fără să știe și este și foarte complexă, conexiunile fiind foarte, foarte profunde și rezistente.

La finalul sesiunii, clienta a făcut primul pas în a recunoaște ”vina mamei”, a vorbi cu mama în termeni de pace, în a înțelege, ierta și explica în același timp. Mama acționase toată viața ei într-un anume fel, tocmai pentru că fusese impregnată de un anume tipar, la rândul ei. Mama nu putea altfel, nu știa altfel, adolescența îi fusese marcată de război cu tot ce a implicat era respectivă. Pusese pe umerii singurei ei fiice greutăți ce nu puteau fi cărate de copil, dar copilul nu știa. Clienta a crescut în control exacerbat, în teamă, în permanentă vină, a preluat subconștient dorințele mamei de a fi fericită, dar cum fericirea nu se manifestase, aceasta rămăsese mereu doar la nivel de dorință. Fericirea nu se putea manifesta, nefiind tratate traumele care o blocau. Clienta, copil fiind, purta întreaga responsabilitate pentru nefericirea mamei și ajunsese să se apropie de suferințele care zăceau ascunse în mama ei. Fusese și în situația de a copia fidel o parte din destinul mamei ei atunci când a decis să nu aducă pe lume un copil fără să aibă - cel puțin la momentul respectiv - siguranța existenței ambilor părinți în viața copilului și o relație de cuplu armonioasă.

Acum, clienta avea să returneze mental mamei ei destinul acesteia. Responsabilitatea purtării propriului destin, responsabilitatea efectelor propriilor decizii și a suferințelor cade exclusiv în sarcina individului. Clienta a înțeles că venirea ei pe lume nu este o vină, că suferințele mamei ei nu au legătură cu ea. 

Clienta mulțumește la final mamei ei pentru darul primit de la aceasta: Viața. Atunci când primești un dar, cel care îl oferă nu mai are drepturi asupra lui, se desparte de el, iar cel care îl primește are voie să facă ce vrea cu darul primit, să dispună de el. 
Viața mamei, destinul mamei este mental repus pe umerii acesteia, cade din nou în responsabilitatea proprie, indiferent dacă mama mai trăiește sau nu. 

Ce contează foarte mult în astfel de sesiuni sunt cuvintele. Clienta a reacționat intens la formulări precum ”Viața este Darul pe care l-ai primit de la mama ta” de pildă. S-a declanșat un click, a avut loc o revelație, s-au schimbat percepții și perspective și de aici începe procesul de auto-vindecare. 

Singurul care te poate vindeca ești TU!
După aproximativ o săptămână, realitatea din viața clientei s-a schimbat astfel:
- o lumânare arde permanent pentru mama sa;
- clienta a avut pentru întâia oară curajul și puterea de a deschide vechile albume de fotografii și de a scoate de acolo câteva fotografii în care apare cu mama ei (decedată în urmă cu 12 ani);
- aceste fotografii, precum și spiritul armonios și binefăcător al mamei o însoțesc permanent.

Clienta spune: ”Mama este acum cu mine. După 40 de ani în care i-am simțit lipsa, acum o simt cu mine și pentru mine. Acum există dragoste. Mulțumesc mamă pentru tot, TE IUBESC.”

Povestea nu este una banală. 
Clienta a povestit că toată viața, de fiecare dată când vorbea de mama ei, discuția se termina în lacrimi, cu durere, frustrare, ură, regrete, vinovăție, tristețe, furie. A simțit toată viața absența ”unei mame” și mereu și-a dorit să fie adoptată și iubită. De aceea ”se agăța” de multe ori de câte cineva, de regulă persoana nepotrivită, care nu rezona, de aceea se arunca de multe ori în relații care păreau a-i da iluzia de dragoste, protecție, înțelegere necondiționată.
Acum, în a doua jumătate a vieții ei pe Pământ se simte iubită necondiționat de propria mamă, o iubește, îi duce lipsa și i-a făcut loc în inima și viața ei.
Procesul continuă, dar știu că e pe făgașul bun.



Keine Kommentare:

Kommentar posten

I'm WATCHing YOU!! :-)