Dieses Blog durchsuchen

Donnerstag, 1. Juli 2010

MMM 2010


Maratonul Medieval Mediaș, a VI-a ediție, 19 iunie 2010
Este a 3-a mea participare la MMM, după o absență de 3 ediții. Rămâne, în continuare, traseul meu preferat!

Să încep într-un mod mai original, adică citând ”cronica cotidiană” publicată pe site-ul evenimentului cu 3 zile înainte, cu mențiunea că abia acum am mai intrat acolo și am văzut toate avertizările. Și chiar mă felicit pentru faptul că nu am urmărit ”starea vremii” descrisă de Dragoș, pentru că este posibil să mă fi făcut să renunț la participare și la o experiență oarecum fascinantă!

16.06.2010
Din pacate am o veste PROASTA.
Astazi a fost o rupere de nori in zona Medias si prin urmare, traseul nostru care era ciclabil
100% , acum nu stiu daca mai e mai mult de 60%.
Asa cum am atentionat in pagina de informatii, in caz de ploaie traseul este mult mai dificil, pamintul fiind unul deosebit de lipicios in anumite portiuni. Sa speram ca vremea se mai indreapta, altfel pregatitiva de o zi extrem de grea.
18.06.2010
Toata ziua a fost cer senin.
La ora 6:20 a inceput sa toarne din nou cu  galeata.
17.06.2010
Ora 21, m-am intors din traseu . Situatia este critica. Practic trebuie sa fiti pregatiti sa impingenti bicicleta atit la deal cit si la vale.
Pare o gluma dar cred ca trebuie sa va stringeti bine siretul la pantofi daca vreti sa nu ii pierdeti in noroi.
Muncim de mai bine de 6 saptamini la organizarea MMM, pentru a va oferi un eveniment placut. Se pare insa ca de ce ne-a fost frica in fiecare an, de aceasta data  se va intimpla:
VA FI FOARTE MULT NOROI LIPICIOS !
ASTAZI  A TURNAT DIN NOU CU GALEATA!

Am bănuiala că mulți nu au citit. Și că există și unii care au renunțat la ideea participării. Eu nu am citit toate aceste informații decât duminică seara, când eram acasă, în siguranță. Renunțasem să mai intru pe site-ul evenimentului, fiind, după gustul meu, prea neprietenos de utilizat. Mă înscrisesem, aveam numărul confirmat, deci altceva nu mă mai interesa.

Am pornit din București conform planificării, vineri, 18 iunie 2010, la ora 16 eram intrați pe A1. Eram în mașina lui Bogdan și o luasem și pe Oana Badea, gândindu-mă că și pentru ea ar fi o ocazie să alerge pe traseu, ca antrenament, ne și puteam cunoaște cu această ocazie, se reduceau și costurile de transport, am fi povestit, ea ar fi făcut poze, m-am fi așteptat la finish, m-ar fi încurajat la start …. Chestii mărunte, dar plăcute, care îți fac existența mai luminoasă, nu? Faptul că nu am avut parte de toate aceste aspecte și că, și de data aceasta imaginea creată în lumea virtuală nu are legătură cu imaginea reală a oamenilor, în general vorbind, este o altă poveste. Din Mediaș, Oana a dispărut de pe ”potecă” la fel de brusc cum apăruse. Și, deși a promis fotografii, nu am primit de la ea nici măcar una. Unde înainte de Mediaș vorbeam zilnic pe ym și ne-am și auzit, după Mediaș cuvântul de bază a rămas ”dispariția în ceață”. Bravo ei, felicitările mele!

Bogdan este un șofer foarte stăpân pe sine, călătoria până în Mediaș a fost plăcută, în patru ore jumate eram deja înscriși, plătisem cei 15 lei pentru chip-ul pe pus la picior (care îți înregistrează plecarea la start și sosirea la finish), numărul, buff-erul portocaliu cu emblema maratonului (foarte frumos design și pare și calitativ, plus că este un obiect util), harta traseului, indicațiile denivelărilor. Înscrierile se închideau vineri la ora 21, atmosfera era liniștită când am ajuns noi, cei prezenți din partea organizatorilor ne așteptau, cred că toată lumea era obosită. Cealaltă parte din grup, Marian, Andrei, Anca și încă un băiat al cărui nume nu l-am reținut, ajunseseră ceva mai devreme, dar merseseră direct la cămin, așa că au venit și ei pe biciclete să se înscrie odată cu noi, prilej cu care i-am și cunoscut (doar pe Marian îl știam).
După ce ne-am luat în primire kitul de participare, am luat-o și noi spre cămin, unde am primit o cameră cu trei paturi (o pereche de suprapuse și unul separat) la etajul 3, cu grup sanitar inclus, deci condiții de lux față de cazarea din 2006, când am stat într-un dormitor de vreo 6-7 paturi parcă, toalete și dușuri pe hol, absolut primitive și distruse. Condiții de cămin la nivel de România, dar am fost mai mult decât mulțumită, chiar și fără apă caldă.

Bogdan și toți ceilalți au servit cina în oraș, eu îmi adusesem ceva de-acasă pentru seara de vineri și pentru sâmbătă dimineață, deci nu am mai ieșit la o cheltuială. Toată deplasarea m-a costat 75 (transport) + 50 (2 nopți cazare) + 18 (cină de slabă calitate sâmbătă) + 8 (prânz frugal duminică) = 151 lei + 51 lei taxa de participare la concurs = 201 lei. Am rămas la ceva taclale cu Oana și după ora 11 p.m. ea s-a retras în camera ei de la etajul 1, iar eu m-am culcat. Bogdan și Anca au sosit pe la miezul nopții cred, eram încă trează. Bogdan avusese planificat să consume paste vineri seara, ca să aibă forță sâmbătă la concurs. Desigur că nu ne făceam nici unul planuri de podium, știind că ploaia și furtunile stăpâneau regiunea, dar toți eram deciși să facem orice pentru a ajunge cu bine la finish, mai ales că băieții optaseră pentru traseul de 80 km cu o diferență de nivel per total de 2000 m, în timp ce la ruta de 50 km diferența de nivel era doar de 800 m. Referitor la băieți, ei participaseră la concursuri mult mai dure, cum fusese IronBike și Argeș Maraton, deci este lipsit de logică să am aspirațiile lor.

Ne-am pus ceasurile să sune la ora 8, dar la 7,30 eram deja treziți (o sunase pe Anca cineva la telefon și acesta era cu sonor tare). Plouase peste noapte, mărunt și des, ziua se anunța caniculară și cu rupere de nori undeva spre după-amiază. Era vorba și de ceva baftă așadar, momentul dezlănțuirii vijeliei putea însemna pentru mulți abandonul.
Bogdan a-nceput să-și pregătească tot felul de chestii la bicicletă, inclusiv schimbat de cameră și cauciuc (cu profil special pentru noroaie, dilema lui era, unde să îl pună: pe față sau pe spate? Căci avea unul singur). Pe urmă s-a ocupat cu peticitul unei camere destul de ciuruite și în timp ce tot lipea plasturii se aude o explozie în cameră! Camera pe care tocmai o pusese în cauciucul cramponat se pare că nu se împăca cu gazda și ieșise la propriu din matcă, arăta incredibil! Ca o tumoare! Nici nu știusem până atunci că era posibil așa ceva! După ce toată lumea s-a cosmetizat, am plecat în grup de 5 oameni spre locul de start, în max. 10 minute pe biciclete eram acolo. La ora 10 era un mic spectacol tradițional, pe care cei din Mediaș îl organizează încă de la prima ediție și la 10:30 era stabilit startul. A fost o chestie ciudată cu ocazia spectacolului, pentru că organizatorii nu păstraseră zonă liberă pentru desfășurare, ci ne lăsaseră să ne postăm pregătiți pentru start și acum ne vedeam nevoiți, zeci de cicliști, să dăm înapoi de la linia de start vreo câțiva metri, lucru incomod, haotic, perturbant și enervant până la urmă. Ceva înjurături și huiduieli minore, cred că s-au consumat zece minute cu tot scenariul ăsta dezorganizatoric, după care totul a fost dat uitării.

Era foarte cald, peste tot nori albi, frumoși, transparenți sau compacți. Doar presimțirea că va fi o zi caniculară te putea face să te gândești că toată explozia de căldură de peste zi își va găsi apogeul într-o vijelie.
La 10:30 toată lumea era arcuri – cel puțin rândurile din față - și au început aplauzele, se dorea respectarea orei de start. Întârzierea a fost probabil de 5 minute și s-a pornit puternic. Aproape 5 km au fost prin oraș, pe asfalt, uitasem de chestia asta. Apoi se intra brusc pe pantă abruptă și toată lumea, fără nici o excepție, a început un push bike de vreo 5 km. După partea de urcare pe asfalt, s-a intrat pe pământ și a început noroiala, am intrat în pădure, am ieșit pe un platou curbat foarte frumos, aici mulți se opriseră să își deblocheze roțile de pământ. Aici s-au făcut niște poze panoramă foarte frumoase, felicitări fotografilor de pe traseu! Am pedalt un pic prin iarbă, după care a urmat din nou pădure. Noroi peste tot, noroi lipicios, așa că singura variantă era căratul bicicletei pe umărul drept. Câțiva au renunțat, s-au întors. Cred că se scursese o oră de la start când privesc în spate și o văd pe Doina Titei, deblocându-și roțile! Mi se părea incredibil să o văd pe Doina, înscrisă la tura de 80 km, la punctul acela, la ora aceea!
Rușinos, dar am pierdut vreo patru ore pe primii 20 de km, apoi am savurat traseul din plin. Pe la ora 3 pișca canicula amenințător și la 3 jumate ajungeam la km. 38, la biserica medievală, deci mai aveam doar 10 km. Atunci s-a dezlănțuit natura, o rupere apocaliptică de nori, în cei 20 de m până la poarta de ieșire eram ciuciulete. Tunete, fulgere, bubuituri, grindină, vânt, furtună, s-au închis porțile, altfel zburau toate alimentele din punctul de alimentare. A sosit și Gaby Solomon, era supărat sau obosit, nu îmi dădeam seama. Organizatorii erau puțin debusolați, vorbeau cu Dragoș la telefon și au primit indicații să nu lase pe nimeni să plece, să strângă chipurile și numerele de concurs de pe biciclete!!! Mi se părea aberant, dar nu aveam de gând să mă contrazic cu ei. Am dat chipul și am pândit un moment să plec neobservată, cu numărul pe bicicletă. Era ora 16, ploaia continua, dar în ritm decent. Trecuseră vreo 4 îndârjiți coborând splendida înșiruire de trepte pe biciclete, eu nu am avut curaj. Jos la capătul treptelor era un microbuz, o mașină de poliție și o salvare, 5 dintre participanți erau în microbuz și urmau să fie duși cu tot cu biciclete până în Mediaș. Nu aveam de gând să merg cu mașina pentru ultimii 12 km, chip nu mai aveam, nu mergea nimeni pe traseu, așa că am luat-o pe șosea până la finish, am făcut 40 de minute. Mediașul era inundat la intrare. Pe la ora 5 am ajuns la locul de finish, câteva aplauze, toți erau plouați, descumpăniți, se așteptau încă destui de pe traseu, era imaginea unui mic fiasco. Am primit o medalie și o diplomă de participant, în fond sunt niște simboluri foarte frumoase, am deja o mică colecție.
Am stat apoi cam o oră la rând să îmi spăl bicicleta, Marian Ivan a ajuns mai târziu, trecuse de ora 6 p.m., se certase cu organizatorii, nu predase chipul și făcuse tot traseul singur! Bogdan fusese adus cu mașina, singura din grup care a terminat cu tot cu chip și a făcut traseul a fost Anca, primul ei concurs!

Keine Kommentare:

Kommentar posten

I'm WATCHing YOU!! :-)