Dieses Blog durchsuchen

Dienstag, 10. Mai 2011

Baliga: îngrășământ pentru pistele de biciclete

Clar, semne că ne ecologizăm! În mod oficial, cu autoritățile călare pe situație.
Dacă Parlamentul a zis ”NU!” la proiectul de ecologizare a Casei Poporului, oferit moca de nemți,  măcar să ia alte măsuri .....
Miercurea trecută nu aveam aparatul foto la mine, deci nu am putut surpinde imaginea proaspătă, aburindă, pufoasă, consistentă ..... :-)
Dar azi am avut aparatul de foto la mine și pedalam prin aceeași măreață zonă a urbei bucureștene: Bulevardul Aviatorilor. Mai să am un șoc! Mai să cad în cască! Miercurea trecută nu am avut un șoc la vederea imaginii, am fost empatică cu biciclistul care are responsabilitatea curățirii traseului în urma celor doi sau patru jandarmi călare, mai ales că-l văzusem în ziua precedentă: un om simplu, apăsat de viață, ponosit, cu o găleată metalică atârnată de ghidonul unei biciclete cam vechi și no name, evident, pedalând spășit în urma impunătoarelor cabaline ce-și poartă reprezentanții autorității pe spinările arcuite și docile. Dar astăzi, după aproape o săptămână de la ..... na, că nu știu cum să-i zic .... de la transformarea fânului plătit de contribuabili în baligă ce cade nepăsătoare și flegmatică taman pe unul din reprezentativele bulevarde ale minunatei urbe ..... 
o bună imagine de PR - se va folosi cf. imaginației individuale :-)
Mă și gândesc la ochii ălora mici sau tineri de n-au văzut niciodată în viața lor o baligă originală, pe bune! Că în epoca internauților și a blogerilor care încep să butoneze de la 2 ani, sunt cu duiumul unii cărora dacă le-ai arăta baliga, s-ar gândi fie la o specie necunoscută încă, fie la marțieni fie la rinoceri. Sau cine știe ce ”iarbă cool”.
Deci șocul nu a fost baliga în sine, că nu sunt chiar așa o sclifosită, chiar dacă mă plimb cu Hammer-ul meu cu două roți pe Kiseleff și Aviatorilor, turtindu-mi nasul pe la cafenelele de Dorobanți. Șocul a fost că era aceeași baligă, în același loc. Șocul a fost să o văd cum îmbătrânise, se târâse, se dispersase, își arăta toate măruntaiele, era spășită și ciuntită și lovită de prin toate părțile. Acu o săptămână era făloasă și aburindă pe o mică suprafață, acum era distrusă și lepădată în uitare și ignorare întinsă pe mai mult de un metru lungime de asfalt.
Șocul a fost că și pista de biciclete suferea. Pe ea cine o mai curăță? Că doar nu stau la taclale, pista și baliga, nu?!
Deci și azi am avut un pic de entertainment prin drumurile mele șoseliste.
Vă doresc vizionare plăcută și .... acum dă cu grindină afară, cred că multe zile nu mai supraviețuiește dumneaei în apropierea Statuii Aviatorilor (cum te duci spre Piața Victoriei dinspre Herăstrău, pe dreapta, la vreo 200 de m înainte de rondul mare de la statuie, puteți admira evoluția .... fânului plătit de contribuabili și lăsat pe post de îngrășământ pentru o mai rapidă înmulțire a pistelor de biciclete. Cu siguranță calul respectiv a ieșit la plimbare pe pista de biciclete într-o noapte senină de luna mai 2011, când bicicliștii dorm sau se pregătesc de Prima Evadare. Ieșise și el la o meditație de unul singur, că dacă ziua nu poate, atunci când?
Spor la pedalat, noi să fim sănătoși!

 

Keine Kommentare:

Kommentar posten

I'm WATCHing YOU!! :-)