Prima Evadare 2011

Cu o deosebită măiestrie pot începe scurtul meu material prin a clarifica totul: anul acesta AM LIPSIT de la Prima Evadare! Oh yeh oh ye, se mai întâmplă și d-astea, ce să-i faci? Măcar nu am lipsit pe caz de accident sau alt pocinog, ci pe caz care ține de nebunia asta socio-eco-profe-finanțo-crizată din viața noastră (la unii mai mult, la alții mai puțin). Ca să pot spera măcar că voi ajunge la următoarele concursuri ale sezonului, trebuie să sacrific câte ceva până mi se așează și mie niște ape sau băltoace, depinde cât merit și io în viața asta.

Fiind fan înrăit al evenimentului și al organizatorilor, încă de la prima ediție, mi se pare normal să pomenesc măcar despre faptul că am știut de Prima Evadare 2011, că am urmărit cum am putut evenimentele pe internet, că am urmărit chiar și prognoza meteo și am avut permanent în minte câmpul de bătălie al acestei ediții. Eu făcusem traseul pe uscat, cu două săptămâni înainte de start, era divin, era marcat, era proză și poezie. Acum, duminică, cred că a fost doar un teatru de război de genul ”ori noi ori ceilalți, dar nu tu!” ”Noi” fiind bikla și călărețul, ”tu bolduit” fiind noroiul. Oh, la ce dimensiuni am văzut prin fotografii și la ce-mi amintesc de la ediția anteriorară, cu siguranță acestui noroi merită a i se scrie un volum, fiecare după cum simte: proză sau poezie. Eu una nu sunt fan noroi sub nici o formă. Dar sunt sigură că, în funcție de miză, m-aș putea împrieteni cu el. Nu știu, nu vreau să mă pronunț. Anul trecut m-a luat prin surprindere și m-a pierdut pe drum, pur și simplu pentru că psihic nu eram pregătită și nu mă amuza deloc mizeria aceea năclăită. Nu știu cum este atunci când ești pregătit psihic. E mult mai bine, am probat la Mediaș, tot anul trecut. 

Oricum, fiind fan event și organizatori, nu mă pot abține să nu felicit echipa de organizatori & voluntari, eroii din linia întâi. Să începi și să duci așa ceva până la final, în condițiile date, denotă un mare spirit de responsabilitate și implicare. Iar comentariile pe care le citesc, îți saltă porii de-a dreptul. Am zis din 2009, când era prima ediție: cel mai bine organizat concurs de mtb cross country din România. Faptul că o spun și alții acum și au spus-o și în 2010, înseamnă, în mod special în România, ceva paranormal. Nu faptul că ei o spun, ci faptul că se întâmplă așa ceva. Cu siguranță merită un premiu de excelență, dar cine să-l dea?!

Un comentariu post-event care mi-a plăcut, din partea unui participant finalist
Nu voi posta nimic altceva aici, pentru că ...... am lipsit de la eveniment. Și cu siguranță va dudui internetul de comentarii, fotografii și filmări. Super tare!!