Fitness Trainer Exam _ Sportakademie Linz

Știam de mult de examenul ăsta. Și totuși lucrurile s-au întâmplat de așa natură că nu am învățat pe măsură. Urăsc de-a dreptul să ”dau greș”. Examenul de azi era un examen intermediar. Dacă nu-l treci, mai ai o șansă să-l dai, ai timp practic încă aproape 3 luni să-l dai, până la examenul final. Dar pentru mine ar fi fost, mental vorbind, o catastrofă, să știu că nu l-am trecut. Plus că, în cazul meu, nu aveam 3 luni, ci doar o lună jumate maxim la dispoziție.

Când a venit vestea că, în sfârșit mă pot muta, am zis că se potrivește de minune. Mă mut de la 1 august, taman bine că atunci intram și în vacanță. Deci de la 1 august aș fi avut din nou viața mea, spațiul suficient. Nici un motiv să nu fiu motivată să învăț, nu? Cel puțin trei săptămâni de care dispuneam aproape după bunul meu plac și aș fi putut recupera tot ce nu am învățat și citit în ultimele patru luni!

Dar, ca întotdeauna în viața mea, am avut rezultate bune doar în condiții de stress maxim. În momentul în care interveneau condițiile bune și relaxarea, nu mai aveam rezultate. Sună aiurea, dar așa se pare că funcționez. Așa a fost și cu facultatea, și cu jobul, și cu cursele importante .... cu tot.

Mutatul s-a dovedit a fi un proces ”languros” .... îndelungat și extrem de greu. Pentru că totul a fost rezolvat de două brațe, două picioare, o minte și o mașină. Cu excepția unui transport de mobilă - canapeaua - totul a fost demontat, încărcat, transportat, cărat la etajul 1, montat, organizat etc  doar de mine. O muncă de Sisif pe care o fac a cincea oară în ultimele 28 de luni. Că ieși epuizat la nivelul tuturor celulelor din astfel de experiențe ..... e inutil să mai spun. Dar mereu intervin motivația, perspectivele, astfel că nivelul de adrenalină își spune cuvântul (ha, apropos, adrenalina și noradrenalina sunt hormoni eliberați de Glandula Suprarenals - rinichi ăia mici care stau ca un capac peste rinichii ăia mari, Glandula Renalis, așa că aveți grijă și de rinichii voștri!).

OK - zilele treceau și eu nu apucam să deschid manualele. Și știam că e ”groasă”, dar pur și simplu nu am reușit.

Examenul de azi a constat din 20 de întrebări scrise din anatomia și psihiologia corpului uman: sistemul endocrin, sistemul sanguin, sursele de energie ale organismului, anduranța, 20 de mușchi ai scheletului (de unde pornesc, unde se termină, ce funcții îndeplinesc și prin ce exerciții trebuie antrenați și de ce): sistemul muscular toracal, spatele, umerii, abdomenul, picioarele, brațele.
Prea multă baftă nu am avut, căci au fost câteva întrebări despre mușchi ”pe care nu-i citisem deloc”!! Deci am primit 0 puncte acolo, dar nah .... știam. D-aia nici nu am vrut să mă prezint la examen azi!!

A doua parte a examenului s-a derulat în sala de fitness. În echipe de doi oameni trebuia să derulăm un program de antrenament și surpriza a venit: cerința examinatorului nu s-a rezumat la grupe de mușchi, ci la tot organismul! Haaaa ..... nu citisem nimic despre abdomen și torace, fir-ar să fie. D-aia aveam nevoie de ”îngeri” azi. Nici despre anduranță nu citisem nimic, dar mă bazam un pic pe ce știam deja. Pare ciudat să spun, dar ce învățăm aici nu prea are legătură cu ce am învățat la Ironman University. Pare o nebunie, dar așa este. Există ceva tangențe, dar puține, plus că diferența de vocabular e enormă: americană, germană, latină.

Pe scurt:

Mă bucur - dar nu exaltez - că am luat examenul de azi. În pofida oboselii și a blocajului mental. Erau necesare un minimum de 40 de puncte dintr-un maxim de 60. Am obținut 51 de puncte. Două puncte dintr-un maxim de 20 am pierdut la partea practică și 5 puncte la partea teoretică (nu am apucat să scriu despre rolul Kreatinphosphat-ului în procesul ATP (Adenosintriphosphat), principala sursă de energie a organismului, am enumerat doar 4 din cel puțin 6 motive pentru care anduranța este benefică organismului și nu am știut trei mușchi).

Da ..... deci nu e cu brio, dar e trecut. 

Din motive birocratice și financiare acest examen era, pentru mine, vital, fiind în joc aproape 3.000 de euro. Pentru el am renunțat să merg ca arbitru la IM 70.3 Zell am See și am renunțat și la Podesdorf Austrian IM.
Mai urmează un examen mult mai complicat, de masaj, care implică întreaga anatomie, dar altfel abordată, și partea practică de masaj. Dacă trec și examenul acela, în octombrie, promit că mă-mbăt!!

Am venit acasă pe ploaie. În gara din Linz mi-am luat o înghețată mare. Trenul a fost aglomerat. De la gară din Amstteten am condus ușor, cu 50 km/h, pe ploaie, cu geamurile de la mașină deschise.

Am ajuns acasă pe la patru jumate, am parcat și am rămas în mașină zece minute, uitându-mă la ploaie.

Simțeam o greutate imensă și o ușurare imensă și mă uitam la parbrizul care se încărca cu apă ......

Am urcat în casă și am deschis ultima doză de bere Stejar. Și am pus pe mine un tricou cumpărat azi .... de la raionul de copii ... că așa am slăbit în ultimele luni, am ajuns să cumpăr de la copii ....

Berea m-a amețit, stau în inerție și savurez această seară.
Ascult teatrul radiofonic .... la radio :-), ca în copilărie!!! Un aparat micuț de radio, cu alarmă și ceva funcții fascinante!! Am pus stick-ul cu piesele de teatru salvate și ascult .....

 cuibărită într-o pernă roșie imensă, dragoste la prima vedere :-) Pe care mai adorm uneori :-)

Mâine la 9 sunt din nou la curs în Linz, o temă grea, căci cursul continuă: tractul digestiv și alimentația sportivă. Al treilea modul pe tema asta. O temă foarte complexă și destul de complicată. 
Miercuri urmează cursul de masaj, modul de anatomie. Vreau concediu!!!!

I am happy!!