De ziua mea: 603 - iarna cu ale ei ...

Îmi imaginez că în fiecare dată de 10 ale lunii e ziua mea de naștere. Astfel că tocmai aniversez 603 luni de viață.

Mai departe, îmi imaginez că de ziua mea petrec ceva mai mult timp reflectând asupra unor tematici legate de viață. O reflecție izvorâtă din pace, liniște, relaxare, nu din disperare.

Aniversarea de azi e diferită oarecum. În ultima lună s-au petrecut multe chestii. Grele chestii, ca să nu le numesc ”mârșăvii d-ale oamenilor”, că ar însemna iar să judec, să evaluez și asta ar însemna că nu am evoluat deloc în ultimul timp ..... Da ... deci chestii care altă dată m-ar fi ucis, m-ar fi îmbolnăvit. Dar momentan sunt ca într-o lentilă de la vie en rose și habar nu am ce se va alege până la urmă. 

Se zice că ”de ce ți-e frică, nu scapi”. De data asta cu puțin umor. Am evitat în 12 ani de zile, de când conduc și de când am mașina, să ies iarna cu ea pe ulițe. Și am reușit în mare parte. În București cred că am ieșit de maxim 5 ori cu ea iarna, iar în cele 18 luni de Viena nu se punea problema să fie zăpadă pe șosele. Mai mult m-am dat cu bicicleta iarna între Donau City și Tulln decât cu mașina prin Viena.

Iernile 2015 și 2016 nu am avut nevoie de mașină, cred că doar de două ori am rulat-o, să văd cum se simte zăpada sub roți. Nu vroiam, nu aveam nevoie, de ce să mă risc.

Ei bine, mutându-mă în urmă cu zece zile de la câmpurile încă verzi și ploile interminabile aici, în mijlocul Alpilor – Salzburger Land, am practic muntele și pârtii de schi în spatele casei!! -, simt că toată viața mea s-a schimbat brusc. Dar brusc de tot! Ca în 2014, când am dat Bucureștiul pe Viena. Doar că atunci plecam dintr-o capitală în altă capitală, tot oraș în sine.

Dar acum …… am venit dintr-un ținut izolat și rece și tăcut și cenușiu și dezolant – frumos, nu zic, foarte frumos, dar dezolant toamna și iarna de-ți vine să te bagi la hibernat și să nu deschizi ochi până prin martie! – aici, unde brusc totul e alb, unde temperatura uzuală nu mai e +10°C, ci -15°C, unde oamenii vorbesc, se văd, unde există sportivi, alergători, muzică tiroleză (mama plângea de fiecare data când o asculta, când eram mică).

Zăpada, albul ăsta peste tot transformă ținutul în ceva uluitor, cum aproape că uitasem că există. Acum stau și râcâi la mașină să o pot porni, o curăț, o acopăr, am preocupări noi! De pildă nu știam că soluția de spălat parbrizul, oricât de anti-ger este, tot îngheață și nu poți spăla parbrizul cu ea decât după vreo 30 de km de condus! Și alte nebunii implicate de folositul mașinii iarna, detalii pe care nimeni nu ți le zice, pentru că nimeni nu se gândește că nu le cunoști deja!

Azi, ca și ieri, la 7 în zori porneam la drum spre Germania. 80 de km …. două ore. Odată am pierdut mașina de sub control, a alunecat și a făcut un dans …. Am avut noroc chior, cel care tocmai venea din sens opus mergea preventiv …. După 6 ore pe pârtii, sus, în vânt și frig, luam drum retur, bașca pe întuneric ….. 80 de km …. Dacă astea nu-s schimbări relevante, nu știu ce să mai zic ….

Azi am fost mai stăpână pe mine și am savurat drumul de dimineață. Față de ieri, când și ninsese, azi șoselele arătau de ziceai că austriecii le-au uscat cu feonul peste noapte, pe bune!! Am rămas perplexă dimineață …..  dar tot două ore am făcut pe drum. La retur am făcut cu 20 de minute mai puțin, deci mă șmecheresc …. Ba chiar am și dat un euro la automat și am spălat mașina ….. pe dedesubt era plină de cataroaie murdare de zăpadă înghețată!!

OK, deci chestiunea cu mașina, cu iarna, cu condusul e una la mână.

A doua la mână:

După 12 ani, m-am suit din nou pe schiuri!! Cine ar fi crezut! Chiar mai încap în costumul de schi, ce minune! Echipamentul de schi l-am cumpărat în Roma în noiembrie 2005, 100 de euro schiurile, casca și clăparii! Costumul de schi cam tot atât, niște prețuri imbatabile. Sunt ”vechi” toate, dar funcționabile.

Ieri și azi câte 6 ore pe piste albastre și roșii, învățând practic să schiez, că ce am improvizat io în 2001, când am pus pentru prima oară schiuri în picioare (eram în Elveția, într-un cătun, și am închiriat totul acolo, două săptămâni am mâncat pe pâine munții ăia, dar am învățat uitându-mă la alții, deci habar nu aveam de tehnică, poziția corpului, a brațelor etc.)

Infrastructura e, cum știe tot românul care vine la schi în Austria, impecabilă. Telescaun de 6 locuri cu scaune tapițate, încălzile și cu acoperiș mobil care transformă telescaunul într-o capsulă. Acoperișul se ridică automat la stația de coborâre, sus. Nu te bate vântul la 1.400 m .... belea! Ca și tarifele .... dureroase, nu alta! Dar asta e altă poveste și nu mă afectează iarna asta, că plătește clientul!

Cert este că în week-end, imensa parcare din Talstation Winkelmoos este aproape în întregime ocupată la ora 9 dimineața! Din fericire, nu e chaos, căci fiecare mașină este îndrumată către locul de parcare, există personal angajat pentru asta, să fie sănătoși!

Că e frumos, e inutil să mai spun.

Sunt frântă de oboseală, inițial vroiam să scriu mai poetic, dar nu sunt în stare. Am ajuns de două ore acasă, am pus să fac pâine, am descărcat pozele .... de scris nu mai am putere. Îmi pică ochii.

Nu am febră musculară, am doar o stare de epuizare pozitivă. Bun antrenament schiatul ăsta, pe bune .... și pe măsură ce devii mai stăpân pe mișcări, pe tehnică și pe viteză, cu atât crește relaxarea și poți savura și tot ce te înconjoară.

O altă chestie, a treia la mână ar fi că de la 120 mp am revenit la 65 mp, așa că ..... e de neimaginat deocamdată în casă, cu 3 biciclete, schiuri, home-trainer (stă împachetat, evident!) ..... mai bine nu povestesc. Aici am de lucru pe altă parte a monedei: eliminarea fără milă a tot ceea ce nu îmi este absolut necesar.

Și gata, că îmi pică ochii-n gură!

Și o altă noutate: am un client nou, un fotbalist junior olandez care mi-a fost dat în grijă pentru mental training - cool!

Do not age ignoring the life principles ....

There are times in our life when we feel we will or should die. There are times in our life when we actually die. Life gives us the same homework to solve so far we get it, so far we get it and learn to manage it in the right way. Because there is a “right way” for us and anybody can do it for us, but only ourselves. We all are on our own in life. Anybody else lives your life and you don't live anybody's else life. Due to this, take care on what ever is the most valuable for you first if you care to support others. If the plane you are flying with your kid or wife or parent or friend is crashing, you have to put your oxigen mask first if you want to help the dear one close to you, right? There is no other logical way.

There is a split in our life. There are more splits in our life, but there is a very strong one around the age of 50, + or – 1-2 years. When everything change. It is called "coming off the roof". And it is not only about my experience, but I learn more often from different people from different continents and corners of this World crossing the same life phases, a sort of bankruptcies. When they thought they should die. When they wanted to die. When they died in a sort of being. When they lost the light and the last drop of willing to live. From all aspects of life: financial, relational, career, profession, place to stay/live, family, security. Women do talk about these stuff, men prefer to ignore that this stuff really exists and impacts them too.

When the soul dies, the body follows. This happened to me 3 years ago. When you start to cry without any clear reason, be warned that something big is going to happen. Ask yourself what is crying inside you, because it is not you! It happened to me on 31.12.2004 too and the following year 2005 was one of the most difficult years of my life, but it finished in a very strange happy way. 
When the emotional part of you cries, then something big is going to happen and you cannot change this, but you can learn to stay calm and not to react, but to act when the moment is coming. It is a huge difference between to act and to react. Teach your kid to act, not to react. He/she will manage a smoother life.

After the last newest shocks in my changing and challenging life – last week - I now take a deep breath. I closed another gate to open a new door. I changed energies of place. I’m watching to the snowflakes falling down on Earth and listening “In the Mood for Love” by Shigeru Umebayashi, a divine, absolutely divine piece of music sent by an ancient friend of mine.

I met a man today. I went down town to register and I could not find the office, so I asked an older man on the street. He is about 65 or so. Hans by his name. He said, we shows me where the office is and while we walked 2 minutes, he already told me the story of his life: his wife died about one year ago, he is alone and has now a very big apartment in a small place not so far from my place. Later on, I found out that the “very big apartment” is about 40 square meters only and costs him 600 euro per month. And he said I should visit him. I entered the building and came out again after 3 minutes. He was waiting for me. I know, I really know how it is to be in need for a talk, so I accepted his invitation for a cup of coffee. I ordered a hot chocolate.

I was listening to him for about half an hour. It was amazing to hear how embittered he was. Life embittered. He complains about loss of values in our society, about cruelty of humans and system, he told me the circumstances his wife died about two years ago. He told me about his fears. He named me “young girl” and I avoided saying him how old am I, it was not relevant.

Every time he spoked out like “I am afraid of …” I explained to him, we get our fears back. Always.

Every time he told me he uses to hate somebody if he gets hurt, I explained to him, hating and wishing bad things to somebody reflect on us at the end.

I said to him: “Look, I move out now, coming here, 250 km away from my old place. The owners of the previous apartment retained 400 euros from the 2.000 euros deposit I paid to them when I took the apartment 16 months ago.  They are 4 persons, I was by myself. Single woman, so they broke the law without any reason. To retain money from the deposit is against the Austrian law. I could not sleep that night at all. Yes, I will try to get my money back, but in the meantime, I do not hate them. I wished them to meet themselves one day, if you know what I mean?” Hans did not understood the meaning …. “Look, if somebody harms you and you wish him a bad thing, that thing will come back to you. However, if you wish him, to meet himself, this means he will meet later somebody who will harm him or he will experience something not pleasant for him. The life beats back, always, due to our thoughts. He will get his “chance to get back the harm”. If we all would understand this, the world would be a better place for us. I also got back my old way to be and to think and to react and it is pretty hard because it comes double so heavy on you and you have absolutely no idea why .... there is always a reason behind everything!”

I explained him how the body cells react on our thoughts. He told me, about 6 years ago, they – he and his wife – had many troubles with the owners of the building where they were living. His wife was upset and furious all the time because of the situation. She got sick and died 4 years later. Yes, this is a good example about how we get sick.

He said: “Yes, I always heard about these things, but I never believed it can be for real. Now you say me this again …. You are right, you know?”

Yes, I know …. I also was almost dead …. and I am not sure I survived yet.

As he told me that he will never be able to forgive all those people who were bad ….. I told him: “If you do not forgive and go on, you will carry this luggage of fury and frustration all your life long. What do you get for it? Being in bad mood and living in a past you cannot change, right?”

“Yes, the same thing I was told by a priest last month. A very kind man. He helped me a lot. He helped me to find this apartment now, you know? I asked him, why is he doing all these things for me …..”

And I said to him: “Love. Unconditional love. This is all we need.”

He started to cry and said to me: “I see. I was told about this before. Many times. I never believed it. It is difficult. It is very difficult to forgive and to love. Thank you, I should meet you more often, I have a lot to learn from you, Anca ….”

I felt blessed .....

We said goodbye for now, it was half past three in the afternoon. 

It was snowing all day. 

 
I was standing 

in the middle of the street 

in Zell am See, Austria, 

on the spot 

where

three years ago 

I was running into .... a finish line ………….

Hans went to the bus station, I followed the opposite direction and then I walked down to the lake. Walking back home for 3 km was nice. 

Yesterday was such an incredible clear day,

today is such an incredible creamy day ....

I let the big snowflakes to fall over me ....

I'm watching to the snowflakes falling down on Earth and listening “In the Mood for Love” by Shigeru Umebayashi, a divine, absolutely divine piece of music sent by an ancient friend of mine. 

And I cry ………..

"Begegnung im Wald" - Maria -

Bisschen über Ernährung im Winter

Es gibt viele Mythen, indem wir das ganze Leben verbringen und das Internet hat, wie jede andere Sache, mindestens 2 Facetten auch in dieser Sache, die ich hiermit anspreche: im Internet kann und darf jeder schreiben und Informationen verbreiten. Ob sie richtig oder falsch sind ist immer fraglich. So haben wir den Punkt erreicht – hoffentlich viele von euch zumindest -, wenn wir ziemlich misstrauisch geworden sind und meistens nicht mehr wissen, was oder wem wir glauben sollten. Den Ausdauerathleten sag ich immer: „Lerne dein Körpergefühl. Lerne es, überprüfe es und dann höre auf ihm zu, immer!“ So ist es manchmal auch mit dem Internet. Ein „Internetgefühl“ zu kriegen ist auch möglich, aber daran würde ich mich nicht basieren. Es geht darum, Sachen zu probieren, zu experimentieren, Zeit sich zu nehmen und zu lassen (egal was andere sagen/meinen/von dir verlangen/erwarten), bis die für sich individuelle Information findet. Oder nicht. Man sammelt Informationen und am Ende kommt zu eine ganz persönliche und individuelle Lösung für sein Problem.

Ein von den unzähligen Mythen ist allerdings auch, dass wir im Winter Körpergewicht gewinnen. Und man denkt nicht immer an die tatsächlichen Gründe. Was die Hobby-Sportler angeht – nicht alle, aber sehr viele -: sie lassen nach, sie vernachlässigen die Regeln, sie senken plötzlich und drastisch die Trainingsstunden während sie gleich so viel essen oder noch mehr. Sie denken, Weihnachten und insgesamt die ganze Zeit angefangen mit Mitte Dezember bis Anfang Januar, wäre doch die richtige Zeit so mal im Jahr nichts zu machen, nur zu essen und zu trinken. Gut und schön, aber mit Folgen.

Auf der anderen Seite, sie führen unendliche Gespräche über wie wichtig ist es, sich schlank und in Form zu halten.  

Dann gibt es die Leute, die kein Sport betreiben und seit Jahren versuchen (zumindest in Gesprächen), abzunehmen. Um etwas klar zu stellen: sich zu bewegen ist kein Sport. Sport bedeutet Training. Effizientes Training bedeutet allerdings einen individualisierten Trainingsplan zu folgen. Nur so kann man die Fortschritte verstehen und verfolgen. Und wenn diese Menschen plötzlich mit Sport anfangen und für 2-3 Wochen es auch regelmäßig treiben, beschweren sie sich, dass die Waage zusätzliches Gewicht anzeigt, also ….  Wie kommt es, dass sie nicht abgenommen haben?! Na ja, da die Körpermuskulatur in einem neuen Prozess hineingeht, wächst sie langsam. Also zeigt die Waage mal höhere Werte, bis die zusätzlichen Fettgewebe sich verbrennen und verschwinden.

Es gibt unserer Körper. Er besteht aus …. vielen Dinge und Sachen, aber um hier auf dieses Thema zu bleiben, das Körpergewicht kommt aus der Körperzusammensetzung heraus. Bei manchen Menschen sind die Knochen, die schwerer sind, bei anderen geht es um Fettgewebe (zu viel, fast nie zu wenig) und bei anderen geht es um die Muskelmasse (wenig Fett bis zu sehr wenig). Daher ist es einmal klar: der Startpunkt ist nicht nur die Menge und Regelmäßigkeit und Dauer des Trainings, aber gleichzeitig auch die Ernährungsstrategie. Die Synergie zwischen Ernährung, Training und Erholung/Regeneration macht der Unterschied im Ganzen.

Der Körper verfügt über unendliche Fettreserven. Fett ist eine sehr wichtige Energiequelle und Ausdauer ist ohne Fett gar nicht möglich. Das Problem erscheint, wenn die Person Fett ansammelt und viel zu wenig Bewegung, also Sport, treibt. Die Fettverbrennung startet im Prinzip nach etwa 20-30 Minuten Laufen, zum Beispiel. Um Ergebnisse zu haben, sollen die Dauer und die Intensitäten progressiv steigern und das Lebensstyl dementsprechend so zu ändern, dass Sport Teil unserem Leben wird. Es gibt kein anderes Rezept.

Ich sprach neulich mit einer Bekannte, eine Frau um die 50. Sie erzählte, sie will fit und schlank sein und zeigte mir jemandem, die fit und schlank war. Ich guckte die andere an und fragte meine Bekannte: Wie viele Kilo denkst du, dass sie wiegt? So um die 55-60, richtig? Ja, sagte meine Bekannte, und so um die maximal 60 will ich auch sein.

Na ja, so rasch betrachtet, ist diese nicht die optimale Denkweise. Denn wenn deine Nachbarin 55 wiegt, heißt es nicht, dass auch du mit 55 Kg genauso „gut“ wie sie aussiehst oder dich fühlst. Jeder ist anders, jeder hat eine ganz individuelle Körperzusammensetzung. Du – abhängig von deiner Höhe, sagen wir 168 – 170 cm – könntest mit 55-57 Kg immer noch nicht so fit aussehen wie die Nachbarin. Was zählt bei ihr mehr als bei dir? Mehr Knochenmasse oder mehr Muskelmasse? Und bei dir mehr Fettgewebe als Knochen- und Muskelmasse insgesamt?

Es sind viele Faktoren, die unserem Aussehen und unsere körperliche Gesundheit beeinflussen: Alter, Geschlecht, Schlafqualität und –dauer, eben Sport/Bewegung.

Einige Tipps, die ich den weiblichen bisschen molligen Damen gebe, die mit regelmäßige Bewegung anfangen (die Empfehlungen helfen aber jedermann, nur bei der Übergewichtigen Personen wird der Training doch anders definiert am Anfang, für die ersten Monate):

# zähle die Kalorien nicht, verkaufe oder verschenke deine Waage. Diese Sachen wirken nicht positiv und die meisten wissen inzwischen schon Bescheid, aber sie können es einfach nicht loslassen. Die Effekte nennen sich oft „steigernde Frustration“ und damit blockiert sich den Prozess.

# Frühstücken ist wichtig, das ist wahr. Aber die Menge macht der Unterschied. Für Athleten, die mehr Fettverbrennen wollen, sollte einen Kaffee und eine Banane oder kleine Portion Müsli (5-7 Löffel) vor dem morgendlichen Training reichen. Die Trainingseinheit beträgt idealerweise zwischen 50 und 75 Minuten: Laufen, Schwimmen, Radeln. Nach dem Training sollte man aber mehr gegessen werden: noch eine Banane, einen Joghurt, auch 2 gekochte Eier sind sehr gut. Ich mag Palatschinken sehr, zum Beispiel, so 3-4 Stück genieße ich immer wieder. Ich persönlich bevorzuge nüchternes Training und dabei bin ich 60 bis 90 Minuten unterwegs, danach wird es zuerst viel getrunken und moderat gefrühstückt (1 Banane, 3-5 Pfannkuchen mit Marmelade oder 2 gekochte Eier, 2 Scheiben selbstgemachtes Brot mit Butter und Käse bzw. Honig, evtl. Kaffee aber nicht regelmäßig, nur nach Lust und Laune, vielleicht 2-3 Mal pro Woche).

# Bei einer Gewicht von z.B. 70 Kg, nimm im Winter etwa 280 bis 490 Gramm Kohlenhydrate pro Tag auf, natürlich von Obst und Gemüse (vermeide unbedingt Brot und Pasta, stattdessen kannst du Reis oder Kartoffeln nehmen oder Vollkornbrot, lieber selbstgemacht aus Vollkornmehl, keine Mischungen aus der Packung aber.

# Kaue es immer, aber immer, gut. Bist du damit nicht gewöhnt, übe bei jeder Mahlzeit mindestens 36-42 Kaubewegungen bei jedem Biss. So kommt alles als Pasta herunter, dein Magen bedankt sich unendlich bei dir und du verfügst auch über mehr Energie, die den Magen in den erleichterten Digestionsprozess nicht mehr benötigt.

# Esse nie in Eile, nur im Ruhe und möglichst im Stille: kein Fernseher, kein Radio, kein Handy, kein Internet-surfing, keine Lektüre, kein …. Nichts ….. Sei achtsam, konzentriere dich auf das Essen und denk daran, welche Vorteile dir die gerade zugeführten Lebensmittel anbieten, warum langsames und „detailliertes“ Kauen gut ist usw.

# esse nie, wenn du keinen Hunger hast. Viele essen nur, weil sei Appetit auf etwas haben. Das ist im Winter strengst zu vermeiden (das Wort „Verboten“ mag ich nicht. Nichts ist verboten, alles hängt von jedem selbst ab!)

# vermeide nach 18-19 Uhr zu essen.

# vermeide große Portionen. Lieber klein und öfter essen. Man kann auch 7 kleine Portionen am Tag zu sich nehmen, die Menge macht der Unterschied.

# vermeide Alkoholkonsum. Die überflüssigen Kalorien aus Alkohol werden Fett.

# während Training vermeide die Gels oder andere Riegel (nur bei längere Einheiten, die über 90 Minuten dauern und diese kommen höchstens 2-3 Mal pro Monat vor, im Winter – November – Januar zumindest, abhängig wofür jeder sich trainiert, natürlich).

Regeneration bleibt wichtig: 
# viel und gut schlafen, 
# Sauna, Massage, 
# Meditation/Yoga, ein anderes Hobby ausüben, die deine Aufmerksamkeit und Achtsamkeit steigert (schreiben, lesen, zeichnen, malen, nähen, backen usw.) 

Mentales Training (lese hier) solltest du auch nicht vernachlässigen.

Andere Themen, die für Athleten interessant sind:
# Doing the best of your off-season - for triathletes
# Long distance triathlon: off-season tipps 
# The Art behind Coaching Science