Dieses Blog durchsuchen

Montag, 26. November 2012

frunzele toamnei prin Băneasa - alergare în grupuri

După ce în octombrie anunțam și eu cursa din Băneasa, din 15 decembrie, nu credeam că voi mai scrie ceva despre subiect până după concurs.
Organizatorii - pe care îi voi numi, generic ”băieții”, fiind vorba de Lucian Almarii (jos, dreapta)  și Christopher Shonn
(stânga) - au format un grup pe Facebook și au lansat invitația de a ne întâlni în fiecare duminică, la ora 10, în Băneasa, pentru o alergare pe traseul de concurs. 
Prima întâlnire a fost pe 11 noiembrie, mi-a scăpat. A doua, a fost pe 18 noiembrie, când am și stat de vorbă mai detaliat cu cei doi, după alergarea de rigoare, aflând un pic mai mult despre ei, ca oameni, și ideea lor direcționată către ”Sport la orice vârstă” - o organizație a cărei denumire este o prezentare în sine.
Duminică, pe 25 noiembrie, ”m-au scos” din nou din casă. La 9 dimineața pedalam prin răcoarea de toamnă a Bucureștiului protejat oarecum de lipsa mașinilor în derulare. 20 de km până la Restaurantul Casa Albă, unde ne adunăm toți, este un exercițiu matinal foarte bun și vremea era ideală: uscat, fără ceață, fără vânt. Doar un pic frig, dar mai cald decât duminica precedentă, să fi fost max. +10°C.
Ca și data trecută, bicicleta mea era găzduită în mașina lui Lucian, un Kangoo. De data asta, nu a mai stat singură, ci i s-a mai alăturat un Trek și încă o biță pliabilă. Unul dintre posesori venise din Colentina, 15 km.
Grupul adunat în spatele restaurantului a fost mult mai mare, spre 50 de oameni, poate 54 chiar, inclusiv un tătic cu un chiștoc de băiat, ambii pe biciclete.
Întâlnirea, deși o banală alergare, s-a transformat într-un mic eveniment, fiind prezent maratonistul Marius Ionescu, reprezentantul României la Jocurile Olimpice de la Londra, alintat ”Piciul”, și un canal de televiziune, Dolce Sport. Păcat că nu toate canalele românești de televiziune introduc în grila lor de programe un minim de 60 de minute de educație sportivă, care să includă tot ce înseamnă sportul amator din România. Aș face o mare intoxicare a populației cu astfel de ”pilule” zilnice, în loc de aberațiile politice și de entertainment de cea mai joasă speță care ne inundă mințile și ne ocupă spațiul cotidian, deviindu-ne mental și comportamental generații întregi de conaționali.
Mă știți că nu ”mă omor” scriind materiale laudative și nici dedicate acțiunilor complexe, ”de masă”, ca să zic așa. Nu sunt genul meu și acesta este un blog de nișă, un fel de ”ochi critic” și nesuferit multora :-)
Dar ceva se întâmplă acolo în Băneasa. Sau poate este doar prima oară când simt și eu ceva, nu știu, o-i fi mai ”ne-simțită” de genul meu. Să mă ”scoți” din casă, duminica, la așa o oră matinală, care implică un trezit la 7,30, să mă faci să pedalez deja a doua oară 20 de km spre Băneasa .... și acolo să mă apuc, benevol, să alerg în grup ..... e ceva nemai-văzut și nemai-auzit la mine. Tocmai d-aia ”sesizez fenomenul”.
M-am chinuit un pic cu noii șoșoni - doamneeeeee, sper să nu ajung să regret această investiție care m-a falimentat iremediabil pe 2012!! -, căci de la al patrulea km am simțit durerea sâcâitoare și profundă taman în mijlocul tălpii drepte, pe laterala de interior, ca și cum aveam o lamă de cuțit acolo, dar am reușit să alerg 9 km. Desigur că acum port tratative cu o bășică nesuferită formată acolo, dar va trece până duminica viitoare.

E mișto că cei de la ”Urmează-ți pasiunea” (Șerban Ciușcă e cel de pe bicicletă, fotografia de mai sus) vin și se ocupă de imagine, adică filmează și fac fotografii. Așa devine o banalitate, un eveniment, de fapt.
E relaxant că se aleargă în ritmuri diferite. Cum nu am experiența alergatului în grup și nici nu mă pasionează, nu prea știam cum funcționează. Dar funcționează destul de bine. Se formează cam 3 grupuri de viteză. Personal, la final am remarcat un ritm mai bun decât cel pe care îl înregistrez când alerg singură, în mod neașteptat am încheiat 9 km în 50 de minute.
 Aș face bine să iau un aparat de foto duminica viitoare :-) Că acu am cam luat leapșa cu HD-ul meu, căci nu am verificat cardul de memorie d-acasă ..... :-((
***
 Cei doi, adunând gunoaiele de pe traseu. Îi înțeleg perfect, le înțeleg motivațiile, le înțeleg entuziasmul de acum .... dar mă revoltă faptul că astfel de acțiuni sunt necesare, mă revoltă chiar și marile acțiuni de genul ”Let's do it, Romania”, când armate întregi de oameni entuziaști și bine intenționați se adună pentru a munci, spre curățirea naturii murdărite și batjocorite de alte mase - din păcate, majoritare - de oameni. Și în fiecare an se repetă (inutil?) aceleași acțiuni, pentru că nu există educație în acest sens, pentru că nu mai există educație în acest sens și marea majoritate se uită cum ”un grup de proști” vin să curețe și să elibereze terenul de mizerii, pentru ca ”grupul de deștepți” să aibă unde arunca și scuipa mai departe, în voie, necontrolați, neamendați, neatenționați.

photos by Urmează-ți pasiunea!
Update duminică, 2 decembrie 2012
Azi am fost și șofer. Parcă mânată de la spate de o premoniție, mi-am refăcut RCA-ul expirat la mașină începând cu data de astăzi. S-a potrivit de excepție, căci Radu Milea a anunțat pe grupul de Băneasa taman sâmbătă, cum că Lucian și Chris nu vin, implicit nu mai exista Kangoo-ul unde ne-am fi putut eventual lăsa bicicletele.
Cu greu, cu destul de mult greu m-am despărțit de cuib la 7,30 dimineață. Frig, vânt, înnorat acasă. Treb să fii un pic ”fără ocupație” să ieși afară la alergare, duminica dimineața, pe așa o zi cu puțin soare și un minus de temperatură ce-ți ciocăne la geam. Ocupație .... doamne ce de-aș mai avea de făcut, chestii serioase, dar în ultimul timp nu se mai leagă nimic ... așa că urmez și eu ceea ce se leagă cât de cât.
La 9:45 parcam la locul cunoscut, mai erau vreo 3 mașini cu zgribuliți ascunși. În mod aproape inexplicabil, eram cam vioaie. Aveam așa un iz profund de aiureală. Atât de profund, că nu-mi verificasem bateria de la aparatul de filmat, deci după juma de oră de bânțuit și ”neatza-neatza-neatza” la toți care tot așa, ca și mine, ”erau fără ocupație” și veniseră la alergare, minunatul aparat piui stins și frustrat, colapsând instantaneu. Eh, dar tot filmasem ceva, cât să realizez și io un măreț film .... io zic că e cool, da m-am chinuit la el de mi-au ieșit pupilele prin pleoape! 
Adică la montat, fir-ar să fie ....   
Dacă duminica trecută fusesem peste 50, azi am fost nu mai mult de 25. Era frig, era vânticel, era cenușiu și io aveam chef de alergat. Am bântuit cam 1-2 km până s-a mai adunat lumea, s-a realizat deja tradiționala poză de grup (tot Șerban, care a venit fără ajutoare azi) și ne-am mișcat fundurile prin frunziș. De fapt picioarele :-)
 Iar am alergat bine. Adică ”bine” pentru mine, evident, iar am scos 11 km/h, ceea ce în Parcul Carol nu-mi iese defel, nu știu cum dracii mei se face chestia asta. Partea cu orientarea e cam nasoală în Băneasa. Cred că au fost alergători care au mai și bălărit pe alte poteci, mie mi-a cam ieșit, doar o dată am ezitat mai serios.
 După ce am terminat cei 10 km, am reintrat din nou în pădure, să fac fotografii la cei care mai veneau din spate.
Am mai bălăurit doi km și am renunțat mai mult pentru că am nimerit într-un loc plin de mizerii care mi-a dat așa o stare de sinistru absolut, undeva la dreapta se vedea un adăpost, un fel de cort verzuliu, montat, nu mișca nimeni prin zonă și chiar mi s-a părut că nu mai e de stat.
Și vântul ăla și pustietatea .... nah, las tu, mai bine hai la mașină și tuleo acăsică, că ai treabă și mai bine nu-ți forța norocul!
Update 15 decembrie:
Duminica trecută nu am mai ajuns la alergare, căci sâmbătă seara a fost petrecerea RoClub Maraton și am ajuns după miezul nopții acasă, așa că duminică, să fiu deja la 10 în Băneasa ..... am zis ”pas”. Dacă ar fi schimbat ora zece cu 11:30, aș fi ajuns. Grupul a fost foarte mic. Ploua, bătea vântul și era destul de frig.
Azi - 15.12.2012 - a fost ziua cursei. O zi aproape ideală. Ceva mai mult soare ar fi făcut ziua perfectă. După ninsoarea abundentă de lunea trecută, pădurea Băneasa era sub stăpânirea zăpezii și tot peisajul era deja un cu totul alt basm.
Neavând anvelope de iarnă, nu m-am riscat cu mașina. Dorința mea fusese să ajung la 9 în Băneasa, dar n-a fost să fie. Mountain bike-ul e și el pe butuci, așa că am apelat la o soluție mai puțin catolică și mai mult riscantă: am luat bicicleta de trekking, frumusețea aceea roșie și m-am pus la drum întins, cei 20 de km spre Băneasa.
Cu ceai fierbinte în termos, tricou de schimb și șoșonii de alergare (da, ăia, exact, ăia noi de iarnă de costă aproape cât un salar lunar!) în traistă.
Am plecat la 9:45 și am ajuns acolo la 10:40. Mi-am schimbat botinele, am surprins startul și am plecat pe potecă să aștept concurenții pentru primul set de poze. Am revenit spre zona de start și apoi m-am dus cam 1,5 km pe poteca pe unde trebuiau să apară. Feerie prin pădure! Am mai mers puțin, am găsit niște zone cu joc de lumini și umbre și mi-am așezat tabăra, ca să zic așa. Adică m-am făcut comodă, tolănită în zăpadă, așteptând. Bine-bine, am mai alergat de colo-colo și când au început să se ivească primii am rămas la punct stabil.
Nu e simplu să faci pe fotograful la minus zece grade, dar fiind o cursă scurtă, îmi promisesem să rezist. Cred că i-am surprins pe aproape toți, nah, să zicem în proporție de 90%. Au mai fost vreo 3-4 care au venit târziu la start, dar eram cam înghețată și nu mai aveam răbdare să stau pe loc, plus că nu poți să fotografiezi cu mănuși.
Mi-am pus din nou șoșonii de bicicletă și am plecat. Soarele dispăruse, simțeam că trebuie să ajung acasă.
Cu cât întârziam mai mult, cu atât mi-ar fi fost mai greu să mai pedalez 20 de km și traficul haotic, navigând și printre mașini, dar și printre bucăți de gheață rătăcite pe carosabil. Regretam că nu puteam rămâne, dar așa e uneori viața .... a fost o decizie bună, traficul se aglomerase fantastic, am luat Podul Grant la pedală, apoi Crângași, apoi Iuliu Maniu până la autogară ... nașpa.
Mă așteptam la mai multă lume, nu știu de ce. Oricum, din prisma privitorului, a fost un concurs pe cinste.
Mă bucur că am testat din nou galoșii cei noi de la Salomon și mi s-au părut senzaționali, sincer .... aș merge și mâine la o alergare pe-acolo, să vedem dacă mai găsesc amatori :-)
Organizarea, atmosfera si voluntarii - la acelasi nivel de excelenta ca la Azuga, in urma cu doua luni. Baietii de la „Sport la Orice Varsta„ au dovedit ca pot, vor, stiu, investesc si se bucura de esenta verbului „a darui„. Pentru cine si-a permis pecuniar aceasta cursa - 90 RON era taxa de participare -, cu siguranta a meritat experienta!
Mai ales pe asa un frig, cine nu savureaza la finalul cursei o masa consistenta calda, intr-un ambient placut?

Donnerstag, 22. November 2012

Snowcross CS... also from Salomon


Die Liebe zum Detail ..... the love or even a sort of obsession for details is my kind of being. I do not have much money, but I spend big amounts of money for things made due to this rule: paid attention to every and smallest detail! Such of things you have it for your life long, if you pay attention and take a little bit of care about them. 
We all know - or should know - that the mass production of products killed the entire originality and specificity of values. When you find a fine product nowadays, don't take it for granted, because real fine things made by human hands are more seldom to be seen.
Now, these winter trail running shoes from Salomon are made first for my eyes, then for my soul and, finally, for my feet and senses. 
I've ordered and get delivered this very beautiful shoes at the same time with these one and unfortunately I have the same big issue about the right size.
As you can see, the shoes are very beautiful. And very special indeed. 
I had big, big thoughts about if I should risk to buy these shoes. They are pretty expensive, far away from what I can afford at this end of a new pathetic year - financially speaking -.
 The first problem about them it was finding them only as men option. Searching for something affordable for running in very cold and wet weather, I always was linked to this model. Looking to them on internet and reading about the product as a "new wonder for trail runners", I had the image of a big, strong, aggressive shoe for men only. The real stuff is not so "dangerous" as it seems to be. As I was told here in Romania that the model is unisex, I was very surprised. As already described in previous material about the other pair of running shoes, the professional advice in order to buy a pair was missing. 
 The most important dilemma for me, after the price, was the right size. Having the Speedcross 3 in size 6,5 UK and feeling them a little bit too big for my feet, I finally decided to order 6,5 UK. Wrong decision (!!) and here Salomon manufacturer should pay much more attention. Speaking about sizing this model, something is quite strange with it. I can say this after wearing it at the office, with two different type of socks, for 2 days now. They are too tight in the middle vs. the front side of the shoe. I am still so undecided about these shoes: are they just extraordinary as performance and design or not?
I cannot comment now about the performance, as I couldn't test them on trail and I am not decided if I should do it or not. I mean .... if I run with them once, I cannot return them.
 The structure is interesting.
There is an inner shoe and over it a special high protection with zip.

The Snowcross CS is a water-resistant minimum feature, moderate neutral trail shoe designed for racing and daily training in the winter.
CUSHIONING
  • Injected EVA runs the length of the shoe for underfoot cushion.
  • Molded EVA midsole provides underfoot cushioning.
MIDSOLE
  • Injected EVA runs the length of the shoe for underfoot cushion.
  • Molded EVA midsole provides underfoot cushioning.
  • LT Muscle is a lightweight EVA cushioning compound that helps absorb impact forces.
UPPER
  • Quicklace is a lace system made from durable Kevlar fibers for easy shoe entry and exit.
Anti-Debris Mesh is a breathable mesh upper that keeps debris out of the shoe. Sensifit overlays on the upper wrap the foot for a close, secure fit.
  • Zip Gaiter keeps rocks, debris, and water out of the shoe.
  • ClimaShield is a lightweight, breathable and quick drying waterproof membrane that covers the foot area for added protection.
  • Lace Pocket keeps laces tucked up and out of the way.
  • 2nd Skin Construction is a seamless upper that delivers ideal comfort.
  • OrthoLite Sockliner is composed of anti-bacterial material and is designed to reduce odor and moisture while adding cushion directly underfoot.
  • Protective Ankle Pads keep lower legs safe from debris and ice.
  • Strategically Placed Overlays help secure the foot in place and provide increased durability.
OUTSOLE
  • Mud and Snow Contagrip has an aggressive lug pattern designed to dig in deep on softer ground for excellent traction.
  • Includes 9 metal spike pins.
Anyway, the ideal winter trail running shoe seems to be invented and available for everybody could afford it, the price starts from about 160 EURO.
+ points:
very beautiful
incredible light
- points:
problematic by choosing the right size
still don't know  ....
First run with it filled me with full pain. I've run only 9 km on trail, through the forest, on autumn cover of dead leaves. A huge blister and a deep pain inside the right feet just in the middle where never in my life I had a blister - did my run not a pleasant experience, but I could finish the run. So, second impression about these shoes: not a happy choice
I will now more when I'll use them on ice and in cold weather, maybe it is a good choice after all. Hopefully. For the time being I am quite disappointed.
Update 12th of December:
Perfect day and perfect ground for this running shoe offered me the chance to test it again. Not on trail path, but in the Capital City, after a long snow fall and frozen temperatures. So, the asphalt was entirely covered by thick ice as I enjoyed in January in Tromso. So, I have run the 7 km from home to the office, in the early morning, than back in the evening. Thicker socks. Great feeling. The shoes seem to be on the right ground and the runner feels more secure. But I maintain what I said about the form. The shoe´s form is not normal. To run with it I have to ignore the laces. I use only the zipp. This is not OK at all. The length of the shoe is good for the feet, but the shoe itself does not offer enough place for the entire foot. It is very strange and .... it is a winter shoe, why should the producer let less space inside the shoe?! I have a real big problem with this. People from Salomon, hey, I hope you read this and have something to say maybe?
Update 23th of December, 2012:
16 km running on icy snow. One hour running, then about 2 hours walking and stopping for taking pictures. So, after almost 3 hours outdoor, at about minus 8 degrees C, cloudy day, I felt some cold to the toes.
No complains today, good shoes :-)
Updated 14.01.2013:
 After 56 km running with these shoes I can say that I run on a path to ... happiness :-)) I report after a longer run. The longest was for only 16 km, pretty OK, could be better.
Updated 31.01.2018: 
I finally live and run in a place where these shoes deserve to be active! Real winter, high snow and frozen roads or paths are the best friends of these shoes. I still appreciate them at being the best model for cold winters and even my pair is still almost new due to lack of proper opportunities to run it out, I think about buying the 2nd pair in size 7 UK, of course (left foot 25,5 cm long, right foot 25 cm long. UK Size 6,5 ist a bit small).
S-Lab Sense 

Tendinita

Dacă în timpul unui antrenament sau chiar la stâncă simţiţi brusc o durere puternică, ascuţită la un deget, umăr sau cot este foarte probabil să aveţi o tendinită. Majoritatea căţărătorilor au avut cel puţin o dată tendinită. Netratată, aceasta se poate agrava şi poate ajunge în stare cronică. Tratată corect însă, se poate vindeca şi puteţi reveni în formă în mai puţin de o lună de la accidentare.
Câteva cuvinte despre tendoane
Tendoanele sunt extensii specializate ale muşchilor şi sunt formate din ţesut conjunctiv care leagă fasciculele de fibre musculare. Acestea se unesc şi se extind în afara muşchiului sub forma unui cordon inextensibil. Ele au puţine terminaţii nervoase, fiind, în principal, ţesuturi inactive şi cu o vascularizaţie săracă. La o extremitate, ele se formează din corpul muşchiului iar la cealaltă extremitate se fixeaza de os, unele dintre fibre fiind încastrate chiar în structura osoasă.
Ambele feţe ale mâinilor şi picioarelor conţin un întreg set de diferite tendoane. Muşchii ce acţionează aceste tendoane sunt situaţi la distanţă de nivelul braţelor şi picioarelor.
Teaca tendinoasă este un manşon cu perete dublu care izolează, protejează şi lubrifiază tendonul, astfel încât posibilitatea unei leziuni prin presiune sau frecare este redusă la minimum. Spaţiul dintre cele două straturi ale tecii tendinoase conţine lichid aşa încat ele alunecă uşor unul peste celălalt.
Pe lângă tendoane, mai există câteva ţesuturi fibroase inelare, numite inele tendinoase, care ţin tendoanele apropiate de os la maxim 1 mm, la încheieturile degetului. La fiecare deget sunt câte 5 inele de acest fel (numite de la A1 la A5) deasupra şi dedesubtul fiecărei articulaţii. Acestea se pot întinde sau rupe şi vom încadra afecţiunile tot în categoria tendinitelor. Cel mai adesea, o accidentare apare la inelul A2.
Care sunt simptomele tendinitelor?
Tendinita are de obicei ca simptome o durere acută, înţepătoare, o inflamare a zonei dureroase, durere la atingere şi slăbiciune a zonei afectate (deget, mână, cot, umăr etc).
Cea mai comună tendinită în cazul căţărătorilor este întâlnită la degete. Dacă aceasta se dezvoltă în urma unei singure mişcări, de multe ori durerea se poate întinde de la degetul afectat până la cot. În cazul tendinitei apărute în urma supraantrenamentului, durerea este de obicei localizata.
În cazul ruperii sau întinderii inelelor tendinoase, se aude o pocnitura în deget, asemănătoare cu a unui vreasc. Acestea se tratează în acelaşi fel cu tendinitele, dar pe o perioadă mai lungă de timp. În cazul oamenilor obişnuiţi, acestă afecţiune este foarte rară. În cazul căţărătorilor însă, un singur inel poate fi solicitat cu până la 700N şi o accidentare este destul de probabilă. Aceasta este o afecţiune mai gravă decât simpla inflamare a tendonului şi recuperarea poate dura mai mult timp.
De ce apar tendinitele?
În cazul executarii unei mişcări de foarte multe ori într-un interval scurt de timp, lichidul din teaca tendinoasă se consumă şi nu se poate elibera suficient de repede altul. În acest fel se deteriorează teaca şi rezultă o inflamare. Cauze generale sunt hidratarea insuficientă, lipsa vitaminelor, frigul, suprasolicitarea tendoanelor (poziţii solicitante pentru tendoane, timp de recuperare insuficient etc), mobilitate scazuta, lipsa încălzirii.
În general, majoritatea căţărătorilor care se antrenează suferă des de acest tip de afecţiune.
Tratamentul pentru tendinite
În cazul tendinitelor, primele măsuri sunt să aplicaţi gheaţă pe zona afectată, pentru 1-2 zile. După acest interval, puteţi să aplicaţi comprese calde pentru relaxarea musculară.
Cel mai bun tratament este unul medicamentos, completat cu vitamine, hidratare corespunzătoare, masaj al zonei afectate şi pauză.
Puteţi să luaţi medicamente împotriva inflamaţiilor şi a durerilor. Ca antiinflamatoare, sunt foarte bune Diclotard şi Flamexin (plicuri). Împotriva durerilor, încercaţi Algocalmin fiole sau Advil.
De asemenea, este bine să vă hidrataţi corespunzător în perioada de refacere şi să luaţi vitamine (complexe de vitamine, cum ar fi Centrum etc).
Pentru întărirea tendoanelor, puteţi să luaţi medicamente care conţin glucosamine sulfat.
Încercaţi să administraţi medicamentele cu lapte, după ce mâncaţi, pentru a vă proteja stomacul.
Este bine să citiţi instrucţiunile de administrare şi dozele recomandate ale medicamentelor şi eventual să consultaţi un medic dacă socotiţi că pot apărea reacţii adeverse.
Puteţi să masaţi zona respectivă cu Diclofenac gel, Ben Gay, Gel relaxant cu spânz. Primele două sunt antiinflamatoare, al treilea are doar rolul de a calma durerea.
De asemenea, este bine să luaţi o pauză de căţărare de cel puţin două săptămâni. În funcţie de gravitatea accidentarii, pauza poate să fie mult mai mare. Nu încercaţi să folosiţi prea mult degetul/mâna/umărul afectat, altfel nu veţi face decât să vă agravaţi accidentarea existentă. Reîncepeţi să vă căţărati abia după dispariţia durerii şi a inflamaţiei. Nu forţaţi în primele săptămâni, hidrataţi-vă şi luaţi vitamine în continuare. De asemenea, în cazul tendinitelor la degete, puteţi să vă bandajaţi folosind bandă de leucoplast. Aceasta trebuie să fie îngustă, să nu limiteze mişcarea, să nu fie prea strânsă şi se aplică imediat sub articulaţie (se petrece de 2-3 ori, circular).
Dacă nu le îngrijiţi, tendinitele se pot agrava şi pot duce la o gravă deteriorare a tendonului. Tendinita acută trece de obicei după 2 săptămâni. Dacă după acest interval în care vă trataţi corespunzător durerea continuă şi nu vedeţi o ameliorare simţitoare, este bine să consultaţi un medic.
În cazurile cronice, există tratamente cu ultrasunete, laser, injecţii în zona afectată şi, în cazurile extreme, chiar soluţii chirurgicale pentru repararea tendoanelor.
Program de recuperare recomandat pe scurt:
Aplicaţi gheaţă în primele 48 de ore
După 48 de ore aplicaţi comprese calde pe zona afectată;
Luaţi medicamente antiinflamatoare: Diclotard, Flamexin pentru 2 săptămâni.
Masaţi zona afectată cu Diclofenac gel sau Ben Gay şi Gel relaxant cu Spânz atâta timp cât persistă durerea şi inflamaţia.
Hidrataţi-vă foarte bine: 3-4 litri de lichid pe zi.
Luaţi vitamine şi complexe de vitamine.
Prevenirea tendinitelor
Daca învăţaţi cum să preveniţi tendinitele, este foarte probabil să reduceţi simţitor numărul de accidentări. Nu trebuie să înţelegeţi însă că dacă veţi aplica aceste sfaturi, puteţi sa mergeţi să faceţi tracţiuni într-un deget şi sărituri din monodoigt în monodoigt fără să vă accidentaţi.
Pentru a preveni tendinitele trebuie să vă hidrataţi foarte bine în fiecare zi (cel puţin 3-4 litri de lichid pe zi) şi în special în timpul antrenamentelor. Este bine de asemenea să luaţi complexe de vitamine şi să consumaţi mult lapte.
Întotdeauna, înainte de antrenament, este bine să vă încălziţi foarte bine. Aceasta presupune stretching, câteva exerciţii uşoare cum ar fi flotări, atârnări (în prize mari şi la bară), alergare. De asemenea, la începutul antrenamentului este bine să faceţi câteva trasee uşoare, mult sub nivelul vostru. Încălzirea poate dura o oră, chiar şi mai mult.
  De asemenea, când încercaţi trasee tari pe riglete şi alveole şi socotiţi posibilă o accidentare, puteţi să folosiţi leucoplast. Acesta, aplicat corect, va proteja inelele tendinoase care altfel ar fi supuse unor presiuni foarte mari. Leucoplastul poate fi cel uzual, cumpărat de la farmacie, sau cel special confecţionat de producători consacraţi (Metolius, REI etc). În continuare mă voi referi doar la protecţia pe care acesta o va oferi inelelor tendinoase, însă acesta poate proteja pielea (cand vă căţăraţi în fisuri cu chei de mână sau de deget) şi poate acoperi leziuni adânci ale degetelor (tăieturi, înţepături).
Pansarea cu leucoplast
   Există mai multe metode de pansare cu leucoplast, în funcţie de efectul pe care doriţi să-l obţineţi. Puteţi să protejaţi un singur inel fibros, mai multe inele sau întregul deget. Pentru oricare dintre aceste metode, este nevoie de fâşii înguste de 5-7mm şi lungi de 10-15cm.
Bandajul simplu
Dacă doriţi să protejaţi strict inelele, rupeţi câte o fâşie şi bandajaţi circular degetul, deasupra sau dedesubtul articulaţiei. Trebuie să aveţi grijă să nu strângeţi prea tare, dar nici să nu-l lăsaţi prea liber. Trebuie să puteţi efectua mişcări fără dificultate.
Bandajul imobilizator
   Dacă doriţi să menţineţi degetul într-o poziţie anume în timpul căţărării, puteţi să aplicaţi o fâşie mai scurtă pe toată lungimea degetului, pe interior, ţinând degetul flexat în poziţia dorită. După aceea, aplicaţi fâşiile înguste folosind tehnica descrisă mai sus.
Bandajul incrucisat
   Tăiaţi o fâşie mai lungă de leucoplast, de cel puţin 20cm şi lată cam de 8-10mm. Realizaţi un inel aproape de baza degetului (a treia falangă). Flexaţi puţin degetul (forma literei C) şi continuaţi bandajarea pe interiorul degetului, trecând la a doua falangă; realizaţi şi aici un inel şi reveniţi la prima falangă, pe interiorul degetului, realizând un ‘X’.
   Dacă în cariera voastră de căţărători se întâmplă să faceţi o tendinită, indiferent de forma acesteia, este bine să ştiţi că aceasta, tratată corect, poate să nu lase nici măcar o urmă. În acest fel puteti reveni în scurt timp la forma dinaintea accidentării.

articol publicat in revista KNOX nr. 23 și redat de Virginia Alexandrescu pe grupul de Alergare de pe Facebook, astăzi, 22 noiembrie 2013

Mittwoch, 21. November 2012

S LAB SENSE from Salomon

To be very honest ..... I still don't know what to think about this beautiful trail running shoe .... ordering and paying and getting it delivered in Bucharest was a long adventure indeed. 
It took me two calls in Germany and Austria, about 4 E-Mails to Germany, USA and Austria, a Facebook correspondence with Salomon in France, a lot of written correspondence to the Romanian sales representative. I will not complain now about the sale refuse first (sort of "we do not sell this model, it is too complicated, we order our products one year before, so we cannot import now the models you wish" and such of incrredible stuff), then about the too poor product advice I've got in Romania before ordering the both pairs of shoes, or about other things I had to experience during delivery and after delivery ... this is Romania and I still live here and I cannot change anything around me. But I can mention that finally they imported the products for me - I wanted 3 models, but we couldn't agree the final price (discounted) and I couldn't afford the difference of about 200 RON more -, they delivered about one month earlier without previous communication, I had to return the package as it was an aberration to pay cash the huge amount (no money in the pocket, I mean it!), I had to obtain the money and they send the package again, getting delivered today!
So, back to the product itself:
+ points:
It is very light indeed! 
It is very beautiful, if you like red and white.
- points:
It seems to be unexpected tight/narrow.
Surprised to have sweaty socks at the end, as I normally do not have with other running shoes.
It seems that size 6,5 UK (40 EUR) feels like 6 UK (39,5 EUR), which is a problem. 
Buying shoes on internet is always risky. 
But I already have a Salomon experience:
 These one are 6,5 UK and are a little bit too big for me, I always have a thicker sock inside, for stability and security. I normally wear 39 EUR, also 40 for hiking boots, for winter boots and so on. So, having these, I tried to get some professional advice from the Romanian seller, but his reply was everything else but not a professional one. So, I ordered the same size, 6,5 UK. And I am not very happy with it. A size 7 UK would have been probably much better.
The difference in the middle is quite obvious ... the red one is much tighter, right? I really wonder why, as both models are for trail running. The yellow one is for cold time, winter and so on .... is this the reason?
But I said OK, have some patience, go running with it, take thin socks, even there are about +5 degrees C outside, take the risk! 
How they feel running with?
Unexpected, but I've run 16 km this evening, 1h33'. Because these shoes .... are so light! I felt very clear that my experience running in VFF helped a lot! No joke!
This is VFF, for people do not know what I mean:
I am not an expert, but I have to say it again: running with S Lab Sense it means a different way of running. You should be familiar with the barefoot running, for sure, this is my clear feeling. Otherwise you could get damaged entering directly into S Lab Sense, especially on a trail. I run tonight in the park, in the city, also not directly on the trail, where they probably belong to. 

I felt good, this is for sure, otherwise I wouldn't run so long.
They are good for summer, not for cold days. 
Updated summer 2013:
These shoes are really strange. Unfortunately, the first feeling was the right one. I cannot use them, are much too tight. I should have probably order 41 size, which I never wear! Lost money.
 Read this, it sounds as it is so, but myself I did not tested it on the mountains yet:

I'm WATCHing YOU!! :-)