Dieses Blog durchsuchen

Donnerstag, 28. Februar 2013

Compress Sleeves

I finally found nice, on-the-skin-good-feeling-sleeves for my thin arms (only 23 cm on the upper part and 14 cm at the wrist!), very soft and suitable for using in summer.
Size T2 works for me very good. 
I choose white because I use this colour during the summer and I have white clothes for running and biking, it offers more comfort and protect against the sun (or maybe not, as the desert people are wearing black?!).
The gentle dots on the wrist zone are very soft and pleasant by touching and I can't wait to test them :-). They are very different from warmers I use when it's raining or freezing. 
Top Features 

ARMFORCE arm sleeves The most versatile and ideal for training in the autumn, winter and spring and for the occasional or regular sports person.
 
AEROKNITTING
The inside part of your armsleeve has a specific, more aerated woven structure to allow air to circulate freely, to ensure maximum ventilation and to wick moisture away instantly.

SHOCK ABSORBER

The 360° seamless compression around the arm absorbs the “shockwave” effect on muscles, veins and joints. Less vibrations means delayed muscle fatigue. Your resistance to prolonged exertion is enhanced!

DUAL ACTIVE COMPRESSION

The graduated compression acts on both muscular zones of your arm. Improved venous return and shock absorption is guaranteed along the entire arm length.

PERFORMANCE

During exercise, the stimulation of blood flow increases oxygenation to the muscles. Your arms feel lighter and less strained.

ULTRALIGHT+ULTRARESISTANT

Your COMPRESSPORT® ArmForce Armsleeves do not retain water and will remain feather light in all conditions. During normal use, your Armsleeves are tear-proof.

RECOVERY

Reduce muscle soreness, eliminate lactic acid and enhance your recovery by wearing your Proracing Armsleeves after showering (at home, in the office, on a plane,…)

THERMO REGULATION

The special knitting protects you from the cold and windchill whilst still providing maximum breathability for your skin. The activation of microcirculation assists and supports the skin’s thermo-regulating mechanism, therefore allowing you to save energy.

MORPHOFIT

100% seamless, your COMPRESSPORT® ArmForce Armsleeves are knitted to fit every curve of your arms perfectly, maximising their efficiency and comfort (no chafing).

3D.SWEATDOTS

As true moisture absorbers, they allow sweat to dry instantly and you can swipe the perspiration of your face with the back of the hand. The Dots do not retain water and the air that flows between them allows ultra fast drying!

ANTIBACTERIAL

100% hygienic. The SANITIZED® treatment helps to prevent the growth of bacteria and naturally fights odours. It ensures a feeling of freshness all day long.
Costs: 28 euros.

Mittwoch, 27. Februar 2013

VOR SĂ DISTRUGĂ ȘI PARCUL TINERETULUI!!!

Uite d-aia pot iubi Facebook-ul!! Că mai aflu niște chestii grave și serioase.
Citiți, semnați și distribuiți!!

SURSA FOTOGRAFIEI
Am descoperit de curând Parcul Tineretului, ca să spun așa. Alerg și eu în el. Acum vin de acolo, tocmai mi-a bătut primul record personal, am alergat primul meu km sub durata de 5 minute, fiind al 12-lea km dintr-o sesiune de antrenament.
Câtă demență ...... să defrișezi un parc ..... pe ce Planetă blestemată trăim în țara asta condusă de vârcolaci????? Chiar vor să închidă tot, definitivă, să colapseze și ce nu se poate colapsa?!

our first km under 5 minutes :-)



Very unexpected .... as I do not feel well since about one month .... But today, after 2 weeks of rainy, windy, dirty days ..... I said: ”OK, let's try again, run for a while, life sucks, try to feel the wind in the cold evening ... "
So, I do not feel well trained, but I suppose these funny shoes needed some speed :-)
After the 12 km run, we relaxed for other 6 km :-) niceeeee
Update 2 martie 2013:
Trei km succesivi sub 5 minute :-), fără măcar să mă gândesc la asta:
   De citit și:

Sonntag, 24. Februar 2013

Wenn der Körper streikt

sursa aici și traducerea aici

Scheißwetter!

Mir geht es nicht so gut seit ein paar Wochen. Ob das Wetter schuld daran ist ..... das kann ich nur hoffen, sonst wäre ja schlimm.
Seit einer Woche nur regnerisch, windig, die Stadt sieht einfach häßlich, grau, schmutzig aus  .... ha, sie ist eigentlich verdammt schmutzig .... ich war am Freitag mit dem Rad unterwegs, wie immer, zur Arbeit und zurück und das Fahrrad ist .... auci! Die größte Misere sammelt sich auf einem Fahrrad, wenn in Bukarest regnet oder schneit es!
Na ja, bin doch gelaufen. Keine große Lust dafür, aber gestern hatte ich die Wohnung nicht verlassen, ich musste einfach raus. 
Die Strecke: von mir auf Bd. Timisoara - Piata Arsenalului - Isvor Park - Piata Cosbuc - Carol Park - Tineretului Park - zurück zu den Carol Park - und dann wollte ich nicht mehr laufen, so warte ich auf dem Bus, so! Geplannt waren 2,30 Stunden, ich lief aber weniger als zwei Stunden. 
Neh, zur Zeit funktioniert mit dem Training gar nicht. Vielleicht muß es auch nicht unbeding sein, ich lass ja alles locker laufen.
Ich sollte lieber so was versuchen, ab und zu:
   

Samstag, 23. Februar 2013

"Alergatul trebuie să fie liber, omule” - 1

 Problema se ivește atunci când o entitate precum PETROM (vezi aici ceva informații), care tocmai se pregătea parcă să anunțe că are cea mai ridicată cotă de profit din România, se implică într-un eveniment sportiv cu o taxă supradimensionată.
Deci uite ce găsim pe net:
1. ”Profit record pentru Petrom în primele 3 luni din 2012. Cu toate astea, continuă scumpirile la pompă” - http://www.antena3.ro/economic/companii/profit-record-pentru-petrom-in-primele-trei-luni-din-2012-cu-toate-astea-continua-scumpirile-la-pompa-166315.html
2. Profitul Petrom a urcat cu 16% în primul semestru 2012, iar vânzările au crescut cu 19%” - http://www.realitatea.net/profitul-petrom-a-urcat-cu-16prc-in-primul-semestru-iar-vanzarile-au-crescut-cu-19prc_984095.html
 3. Ultima știre e chiar de ieri, 22 februarie 2013: Bukarest (ADZ) - Das Energieunternehmen Petrom hat vergangenes Jahr seinen Nettoprofit um 5 Prozent auf 3,946 Milliarden Lei (885,5 Millionen Euro) gesteigert und hat damit ein neues Rekordergebnis erzielt. Ebenfalls ein neues Maximum erreichte der Umsatz des Unternehmens mit einer Steigerung zum Vorjahr von 16 Prozent auf 26,258 Milliarden Lei (5,892 Milliarden Euro).” - pe scurt: Petrom înregistrează o creștere valorică de 5% a profitului net pe 2012, adică de 3.946 miliarde lei/885,5 milioane euro, ceea ce reprezintă un nou record. O altă valoare maximă o oferă cifra de afaceri cu o majorare de 16% față de anul precedent, adică 26.258 miliarde lei/5.892 miliarde euro.
Ar mai fi ceva de comentat?! Căutați pe net și găsiți. Dacă nici asta nu vi se pare revoltător, atunci ..... La aceste cifre, Petrom chiar putea oferi o taxă de 10 lei .... eu la atât aș reduce toată agitația asta de pe FB, considerând că este un caz aparte și neamestecând neapărat acest eveniment cu celelalte din țară. Ca și sponsor (?!), Petrom beneficiază de un incomensurabil plus de imagine de pe urma unui asemenea eveniment, menit să fie ”politica externă” care o acoperă pe cea internă (adică hai să uităm un pic de scumpirile dezastruoase ale carburanților). Deci ar fi putut dovedi că este sponsor pe bune, pentru ”masele” alea care își alimentează de altfel mașinile de la el, nu? Sunt absolut convinsă că, cu așa un profit, Petrom ar fi putut sprijini multe cauze umanitare, fără să se mai implice într-un eveniment unde alergători pasionați vor să alerge, dar nu-și permit să achite taxa de participare și văd această opțiune ca .... un simplu act de management. Pentru că cine iese ”fruntaș oficial”?  Ăla  de  a  gestionat banii către cauzele umanitare respective, participanții  la  concurs  devin  doar  niște numere de concurs sau procente, atât.
 http://www.facebook.com/events/347938568644699/
Aș pune textul și pe spatele tricoului. Se poate sacrifica  
un tricou simplu, alb, pe care fiecare scrie cu un marker, 
nu trebuie cine știe ce investiție pentru chestia asta.
 ********
Nu te oprești din alergat pentru că îmbătrânești. Îmbătrânești pentru că te oprești din alergat.
 ”(...) a primit oferta vieții lui: North Face (...) s-a oferit să devină sponsorul cursei. Viitorul lui Caballo (n.b. organizatorul cursei), dar și al cursei sale, era, în sfârșit, asigurat. Caballo s-a gândit îndelung la ofertă .... preț de aprox. un minut. 
- Nu, mulțumesc, nu vreau ca oamenii să facă altceva în afară de a veni să alerge, să petreacă, să danseze, să mănânce și s-o ardă cu noi. ALERGATUL N-ARE LEGĂTURĂ CU A-I FACE PE OAMENI SĂ CUMPERE LUCRURI. ALERGATUL TREBUIE SĂ FIE LIBER, OMULE.”
Citat din ”Born to run” by  Cristopher McDougall
Asta apropos de incendiul aproape de nestins declanșat pe FB (cum foarte nostim zicea un alergător care s-a retras până la urmă din discuție, rămânând doar ca ”spectator” în fața ecranului individual: nu-mi imaginam ca o sa imi placa vreodata Mark Zuckerberg” :-))
Urmarea aici
P.S.  
Dacă cineva consideră că greșesc, aici și în orice alt material, este invitat să-și expună punctul de vedere în mod decent și nu sub anonimat.

”Alergatul trebuie să fie liber, omule” - 2

continuare de aici 
Nu te oprești din alergat pentru că îmbătrânești. Îmbătrânești pentru că te oprești din alergat.
 ”(...) a primit oferta vieții lui: North Face (...) s-a oferit să devină sponsorul cursei. Viitorul lui Caballo (n.b. organizatorul cursei), dar și al cursei sale, era, în sfârșit, asigurat. Caballo s-a gândit îndelung la ofertă .... preț de aprox. un minut. 
- Nu, mulțumesc, nu vreau ca oamenii să facă altceva în afară de a veni să alerge, să petreacă, să danseze, să mănânce și s-o ardă cu noi. ALERGATUL N-ARE LEGĂTURĂ CU A-I FACE PE OAMENI SĂ CUMPERE LUCRURI. ALERGATUL TREBUIE SĂ FIE LIBER, OMULE.”

Citat din ”Born to run” by  Cristopher McDougall
Nu sunt expert în comunicarea de acest tip și clar nici unul dintre cei care au comentat nu este. Dar ceva chiar iese în evidență (și) cu ocazia acestei discuții despre taxe, inflamată uluitor de rapid și de complex de la postarea unei simple și micuțe întrebări (anume: ”Nu vi se pare că taxa de participare e cam mare?”): faptul că discuția a deviat și s-au adus în dezbatere aspecte care nu aveau absolut nici o legătură cu revolta Inei și a celor care i-au ținut partea (total sau parțial). S-a discutat despre concursuri gratuite (cine a cerut concurs gratuit?!?!), despre profit și non-profit, despre concurs sportiv = un alt produs pe raftul din supermarket, despre creșterea taxelor și impozitelor în România, despre ”protestul” din 1989 (!!), există și ceva intimidări (percepția de ”intimidare” rezultă din felul cum a fost formulat comentariul respectiv și următorul care a mai apărut) cu referire la o legislație pe care persoana respectivă, jurist de profesie, nu a binevoit încă să o aducă totuși la cunoștință, că dacă tot îți faci ”datoria morală”, fă-o până la capăt (citez: Banuiesc ca stiti ca aceasta initiativa se poate lasa cu amenda, iar valoarea amenzii este mai mare decat cea a taxei de participare: iti garantez eu. Amenda risti si tu, si cei de la "punctul independent de alimentare". Ma simt datoare moral sa-ti spun ca acest comportament se poate amenda si sunt sigura ca va fi...”) ........ în timp ce problematica de fapt a fost ignorată cu graaaaație (vezi cuantumul taxei vs. mesajul de promovare trâmbițat, care unora ni se pare conflictual).
Dacă nu respectăm de fapt esența problemei ridicate, nu se va ajunge niciodată la o concluzie sănătoasă, în nici o discuție. Am pățit-o și eu pe marginea unor materiale publicate, au pățit-o și alții, nimeni nu sesizează acest detaliu vital și nu facem altceva decât să pierdem energie, timp, resurse și să ne învrăjbim aiurea pe net .... când unii nici nu ne cunoaștem între noi, față-n față. Că e ușor să fii cocoș pe taste ..... 
Dar să nu mă lungesc, că mai am de scris azi. Cert este că devierea atât de gravă de la subiectul de fapt - într-o discuție, oricare ar fi aceasta - este clar o dovadă că societatea în care trăim și pe care o lăsăm să se modeleze prin pasivitatea noastră și prin rolul de spectatori pe care majoritatea dintre noi și l-a asumat, ivindu-se practic imposibilitatea fizică de a mai ieși din unghiul de confort propriu, ne afectează în felul de a percepe și a aborda realitatea, ne afectează mult mai mult decât putem și/sau vrem să conștientizăm. Este unul din aspectele de care m-am temut cel mai tare în urmă cu 19 ani.
 Dar să nu mă lungesc, că mai am de scris azi, mă repet deja. Așa că mă fac comodă și mă apuc să citesc întâi, ca să nu scriu bălării.
 P.S. ”Alergatul trebuie să fie liber, omule.” - adică, omule, dacă tot trăiesc într-o societate care NU-mi dă posibilitatea unui câștig pe măsura muncii depuse și majoritatea ne târâm de la un salariu la altul - doamne-ferește să am nevoie de analize medicale sau de un frigider nou sau de o renovare sau de o lucrare dentară -, nu-mi băga dracu în kitul ăla de alergare produse care să-ți justifice ție o taxă de participare la concursul tău, supradimensionată la XXXL, mai ales când ieși pe frontispiciu cu niște sponsori care taie și spânzură în țara asta pe tot ce înseamnă consum, economic, trend, piața muncii etc.. Asta se cheamă ”economie de piață fără scrupule” și cu asta, dacă acceptăm (și o fac majoritatea, abordările de pe FB sunt foarte clare), suntem (și) uman pierduți. 
Plătesc pentru participare, am spus-o de zeci de ori deja, dar nu mă obliga să cumpăr produse prin procedee care pot semăna mai degrabă a înșelătorie (a se citi: ”înșelarea încrederii pe care ți-o acord”). Da știu, toți cei care organizează sunt filantropi, altruiști, oameni de bine care luptă pentru un viitor sănătos al nației și se chinuiesc și ei din salarii mai mult sau mai puțin bugetare (chestie discutabilă în ziua de azi, depinde unde te afli pe organigrama bugetară). Și Lance era idolul sportivilor din întreaga lume. Până nu demult .... acum au început cititori ai cărților sale să-l dea în judecată, că își vor banii înapoi dați pe cărțile scrise de el.
Faptul că organizatorii încep practic ”să se lupte pe spațiul temporal” - adică asistăm în 2013 la 2-3 concursuri simultane / week-end -, chestie care s-au putea extinde în viitor și într-o ”luptă” pe spațiul geografic, arată clar că organizarea nu sărăcește pe niciunul dintre ei și nici nu le ”lasă găuri” prin buzunare. Mă refer la acest aspect doar din cauză că ”cam așa se umblă cu vorba”. 
Practic, atâta timp cât un concurs oferă tot ceea ce trebuie în materie de siguranță, alimentare și marcaj, nu ar trebui să fie treaba sportivului participant care e chestia cu + sau - pe bilanțul organizatorului. Oricum, majoritatea celor care doar participă nu știu ce se află în culisele organizării .... și mulți au dovedit că nici nu le pasă. Nici nu trebuie.
Sau ..... trebuie să înțelegem totuși cum e cu ”costurile de producție” vs. ”preț de vânzare” și cu anumite mecanisme? Dacă nu ne interesează, atunci dăm oricât pe orice. Și furnizorul câștigă pe seama ignoranței noastre și a comodității noastre. Și apoi vrei să dai vina tot pe el?!?!
În vremuri de profundă criză economică, comoditatea și ignoranța sunt deja un lux pe care nu ar trebui să ni-l mai permitem ..... și acum, că tot s-au făcut asocieri cu ”alte produse” și consumabile, să exemplific cu o istorioară recentă: abordare.
Dacă un organizator are ca partener/sponsor o entitate precum Petrom și cere o taxă atât de ridicată .... cum să nu se iște discuții?! Este revoltător. Ca urmare, și eu aleg să nu particip la acest concurs. Nici dacă mi se oferă participare gratis. E vorba de un principiu, nu de faptul că EU am sau nu am banii respectivi.
P.S.  
Dacă cineva consideră că greșesc, aici și în orice alt material, este invitat să-și expună punctul de vedere în mod decent.

Este alergarea în şoşoni minimalişti echivalentul alergării în picioarele goale?

NU!
N.B. Termenul de "şoşoni" este doar o formă de alint :-) Șoșonii (parcă li se mai zicea și galoși) erau, înainte de 1990, un model absolut oribil de urât de încălțăminte de protecție a încălțămintei. Erau negri, din cauciuc subțire, fără nici un pic de căptușeală, puțin peste gleznă. Ideea era că pe vremurile acelea nu se găsea încălțăminte, cred că în toată România existau 10 modele de bază și culorile erau negru și maro. Se folosea pielea de toate felurile de regulă. Când aveai o pereche de pantofi de calitate, evident că vroiai să-i protejezi. Una dintre variante, de fapt unica, erau șoșonii cei negri și urâți. Te încălțai și peste încălțăminte puneai șoșonii. Adică te mai încălțai odată. Arătau odios, mai ales că femeile nu prea purtau și nu aveau voie să poarte pantaloni (elevele nu, cadrele didactice nu). Te protejai iarna mai ales, pe zloată, și când ploua, evident. Erau utili, dar ... odioși. 
Am căutat tot internetul, nu găsesc o fotografie cu modelul original. Ceva de genul acesta, doar că acoperea întreg pantoful și urca puțin spre cizmă. Aveau gura de intrare largă și se îngusta printr-o curelușă cu capsă, care de regulă era foarte grosolană și greu de manevrat pentru degetele mele prea delicate.  
Eu una nu pot alerga în picioarele goale. Cel mult pe nisip fin, fără scoici sau alte chestii care să-mi chinuie tălpile. Dar nu aş putea alerg cu tălpile neprotejate, cum face, de pildă, Gabi Solomon. Dar sunt fan alergare în VFF (vibram five fingers).
De regulă, masa majoritară de alergători cunoaşte cele două variante mari ale alergării: cu şoşoni specifici de alergare (cine nu cunoaşte infinita industrie în jurul acestor pantofi specializaţi şi super-ultra-specializaţi care ne scot munţi de bani din buzunar?) şi cu picioarele goale. Între cele două extreme există o mare "marjă cenuşie" a alergării cu "şoşoni minimalişti".
Unii au citit că alergarea în picioarele goale face bine. Dar nu se aventurează pe acest tărâm, aşa că aleg acest segment de nişă al folosirii echipamentului minimalist. Ca urmare, se pune întrebarea: sunt efectele alergării în şoşoni minimalişti aceleaşi cu cele ale alergării în picioarele goale? De exemplu, este lungimea pasului aceeaşi? Sau ce se întâmplă cu şocul neamortizat asupra încheieturilor?
Că tot au început australienii şi neozeelandezii să cerceteze precum britanicii, se discută acum pe runners's world despre un studiu din zona aceea a globului, care a fost publicat în British Journal of Sports Medicine
Ca şi în cazul experimentului cu accesoriile de compresie, cercetătorii australieni au luat şi de data aceasta tot 22 de subiecţi, anume 22 de alergători de performanţă, bine antrenaţi, care de regulă poartă încălţăminte specifică de alergare. În cadrul studiului, biomecanica subiecţilor a fost analizată din patru perspective diferite pe o distanţă constantă de 10 km tempo:
1. şoşoni normali
2. şoşoni competitivi (Nike Luna Racer 2)

3. şoşoni minimalişti (Nike Free 3.0) şi

4. cu picioruşele goale :-)
Sigur că varianta de Nike Free 3.0 nu este tocmai aceea a unui pantof minimalist, dispunând de 17 mm grosime talpă și o ușoară amortizare, precum și de 4 mm contur de ”rotunjire” a mișcării piciorului (care ajută la o rulare mai fluidă per ansamblu).
Comparativ cu alergătorii încălțați, alergarea desculț generează o ”dorsi-flexiune” mai redusă a încheieturii piciorului (îndoirea spre partea din spate a piciorului) la momentului primului contact cu solul, o îndoire mai moderată a genunchiului la punctul aflat chiar la mijlocul fazei de ținută verticală, mai puțin efort din partea încheieturii la nivelul genunchiului și un efort mai intens la nivelul gleznei. Toate acestea sunt rezultate deja cunoscute din studii precedente. Întrebarea pusă în acest studiu se referă la altceva: ce rol are încălțămintea de nișă localizată între cele două extreme: piciorul gol sau încălțămintea de mare protecție (așa numiții șoșoni competitivi).
Cele două grafice au menirea de a clarifica:
- linia întunecată continuă arată mișcarea cu piciorul gol,
- linia întunecată întreruptă se referă la încălțămintea minimalistă,
- linia continuă deschisă la culoare este pentru pantoful competitiv de alergare de alergare,
- linia întreruptă de culoare deschisă, care nici nu prea se vede, căci aproape se identifică cu cea continuă de culoare deschisă ar fi pentru un pantof normal (mi-e neclar ce înțeleg ei prin ”pantof normal”).   
Cele două grafice nu sunt identice, dar ideea de bază care rămâne privindu-le este că între alergarea cu încălțăminte minimalistă și cea cu alt tip de încălțăminte există o mișcare mult mai asemănătoare decât între aceasta și alergarea desculț. Concluzia cercetătorilor: ”Mecanica articulațiilor genunchilor și a articulațiilor gleznei diferă foarte mult în cazul alergării desculț față de orice alt tip de alergare încălțat. Acest lucru arată clar ceea ce se dorea să se afle, cum că alergarea cu încălțăminte minimalistă nu poate simula perfect biomecanica alergării desculț. În afară de mici diferențe care țin de lungimea pașilor și de frecvența acestora, încălțămintea minimalistă oferă diferențe minore la nivel de mecanică a alergării cu alte tipuri de încălțăminte. Alergarea desculț este, nativ, diferită de alergarea încălțat, astfel că diversele tipuri și modele de încălțăminte influențează foarte puțin stilul de alergare al alergătorilor bine antrenați (de performanță).”
 Atenție la detalii:
- subiecții sunt atleți de performanță, bine antrenați. Mecanica alergării lor este relativ constantă și adaptată pantofilor de alergare cu care ei în mod normal se antrenează. Există studii conform cărora, atleți mai puțin antrenați (amatori) suferă influențe variabile în stilul alergării lor, atunci când folosesc încălțăminte minimalistă.
- subiecții erau alergători care foloseau în mod obișnuit încălțămintea de alergare, ceea ce duce cu gândul la posibilitatea că alergătorii care în mod normal aleargă desculți, adoptă un stil de alergare la fel de ”individualist” și specific, care ar putea fi preluat instant pe un pantof de alergare ușor.
- Nike Free 3.0 nu este tocmai un pantof minimalist, cum menționam mai sus, dispunând de 17 mm grosime talpă și o ușoară amortizare, precum și de 4 mm contur de ”rotunjire” a mișcării piciorului (care ajută la o rulare mai fluidă per ansamblu), în timp ce un mode VFF are doar un maximum de 3,5 mm pentru talpă și nu dispune de niciun artificiu de impulsionare a gleznei.

 Studiul în sine nu aduce informații deosebite, poate doar clarifică faptul că încălțămintea minimalistă de alergare care se comercializează impune mai degrabă un stil de alergare asemănător celui ”încălțat”, nu celui ”descălțat”.
 
O concluzie poate fi: atenție pe ce dați banii și de ce îi dați pe un anume produs! 
Nu echipamentul te transformă dintr-un amator într-un elitist performant, ci antrenamentul asiduu și consecvent!
 S U R S A
aici, experiența mea personală 
aici, despre cum am alergat semi Cindrel în VFF 
aici, cum a decurs un full marathon în VFF

I'm WATCHing YOU!! :-)