Dieses Blog durchsuchen

Samstag, 26. September 2020

Valea Gărgărițelor / Pinzgau, Salzburger Land, Austria

Încet-încetișor miroase a toamnă.
Am plecat ieri pe la 9 de-acasă cu intenția să conduc mașina vreo 50 km dus-întors, că e nemișcată de două săptămâni. Că o miști costă, că nu o miști tot costă. 

M-am sculat, mi-am pus niște pantaloni scurți și o rochiță, am luat apă și o foaie de ploaie și am plecat. Fără țintă. Am condus vreo 20 de km spre ”Transfăgărășanul” local, Grossglockner …. De regulă fac drumul ăsta cu bicicleta, primăvara și toamna, când se închide șoseaua alpină și e gol …. acum e furnicar, nebunie mare. La intrarea pe șoseaua propriu-zisă e un parc zoologic, Ferleiten. Am fost de două ori. Foarte recreativ. Animalele au spațiu. Dar tot în captivitate sunt, mă gândesc mai ales la urși și la lupi. Bizonii, cerbii …. au spațiu mai mare, pășune mare. Dar urșii și lupii nu ….. lucrau la lărgirea spațiului pentru ei, dar nu știu acum cum au făcut. 
Am lăsat mașina acolo și am pornit spre Valea Gărgăriței ….. După 7 km se ajunge la o cabană, Trauner Alm, cam la 1.500. Fusesem acolo în iulie 2018 prima oară, o găsisem întâmplător. 
Drumul e ca un fel de Drumul Vacilor din Cheia, care ducea din stațiunea până la poalele Zăganului. Drumul ăla are cam 5 km, dacă îmi aduc bine aminte. Am petrecut acolo verile copilăriei, mama mă ducea acolo și stăteam toată ziua în poiană. Ea croșeta, eu citeam. Eram doar noi două, nimeni nu venea până acolo. Vacile pășteau chiar la baza Zăganului, deci nu aveam noi treabă cu el. Doamne, ce spațiu întins era. Și în ce izolare ne petreceam verile …. mereu luna august, 20 de ani consecutivi …. eu și mama …..
Diferența dintre Poiana Vacilor din Cheia și Valea Gărgărițelor …. aici Valea e împresurată de foști ghețari, munții au undeva la 3.000 m. Resturi din gheața veșnică mai sunt încă. Nu aveam aparatul foto la mine, deci nu am poze de calitate și cele din 2018 cine știe pe ce hard disk sunt. 
Foarte multe cascade, evident. Vreo două destul de mari, zgomotoase. În mijlocul văii e amenajat un loc ”educativ” și cu mai multe bazine din lemn cu apă din ghețar. Filmulețul unde îmi bălăceam picioarele e din locul acela și la cât de cald e zilele astea, apa care vine din ghețar pare aproape caldă după câteva minute.

Locul e amenajat pentru că începuseră nu știu ce proiect în urmă cu câțiva ani și au ajuns la concluzia că ar dăuna mediului, așa că l/au transformat, practic l-au abandonat și a reieșit un loc de recreere cu ceva tablițe educative despre fauna locului și despre beneficiile combinării aerului cald cu apa rece ca gheața. Un bazin e conceput ca să îți bagi brațele până după coate și să stai trei minute cu ele în apă, să le scoți, să le bagi din nou etc. Un alt bazin e conceput pe pietre de râu ca să îl traversezi în tălpile goale. Și mai e un bazin mai mare cu tot felul de chestii să se joace lumea în timp ce face o cură de apă rece. Chestiile astea le ador în Austria, cum combină ei efectele mediului asupra sănătății (educație holistică) prin imagini și texte. Sunt interesante nu doar pentru copii, dar și pentru adulți. Peste tot pe unde umbli mai înveți ceva despre speciile de copaci, păsări, insecte, rolul fiecăruia ….  Îmi place conceptul, nu văd de ce România nu a introdus așa ceva. Există în locuri unde nu te aștepți spații d/astea cu specific fie pe plante medicinale, fie pe mai știu eu ce, că nu-mi vine în minte. Turiștii sunt interesați. Plătesc o sumă infimă ca un ghid local să îi ia prin locuri d-astea. E recreativ, educativ.

O parte din valea astea are un aspect de stepă. Dacă nu ai știi unde ești, ai putea crede că ești în HImalaya - asemănarea e tulburătoare.

Când am ajuns eu la cabană, pe la 11:30, nu era nimeni acolo. Leșinam de foame. Am comandat o bere și o supă și trei ouă ochiuri. Deci, pentru prima oară în viață, mi-am început ziua cu bere :-)
Mâncam cu picioarele cocoțate pe o bârnă din lemn, exact cum făcusem și în Nepal, știu exact când și unde …. pentru că imaginea din fața mea erau niște munți înalti străpunși de cascade …. și în jur liniște.

De la cabană nu prea mai ai unde să te duci, decât doar dacă traversezi muntele. Se închide Valea și urmează urcare, traversare ….. cu siguranță e cel puțin un traseu marcat, dar e drum lung peste munte spre Grossglockner (cel mai înalt vârf al Austriei).

Cabana e măricică și cu mobilier greu, antic, tradițional. E gestionată de o tipă cu fata ei care nu prea o ajută. Acum doi ani era un băiat indian angajat. Dacă aveam aparatul foto, aș fi făcut poze. 

Când am terminat, pe la 12:30, tocmai bine că veneau și alți drumeți. Așa că am plecat retur spre mașină cei 7 km. Prea cald, alcoolul …. mi s/a făcut un pic rău. M-a luat cu moleșeală și un somn incredibil. Am mărit pasul, pe la două eram la mașină și am condus rapid acasă, că simțeam că mă ia cu colaps. Mâncasem cu poftă probabil. Pe la trei eram back home. Seara mi-am spălat părul - după trei săptămâni!

Azi am lucrat mult. Doar în computer. Sper să rezist ….
A dat cu ploaie serioasă pe la cinci jumate. La șase pedalam spre casă, am lăsat bicicleta, m-am schimbat și pe ploaie am ieșit iar afară. Cu o felie de pâine, că nu prea am mâncat azi. Am ieșit la plimbare, cu o umbrelă și morfolind pâinea aia. Ploaia a stat după vreo 10 minute și eu am intrat pe stadion. Mi-a venit cheful să alerg și am alergat 3 km desculță prin toate bălțile. Apoi am urcat acasă că veniseră fotbaliștii la antrenament și eu ieșisem fără sutien și probabil că arătam într-un fel, dând ture de stadion cu 5min30sec pe km, desculță și cu părul lăsat ….. :-)
Dar a fost excelent, pe bune ….. de nedescris și nu cred că mai există cineva așa nebun ca mine pe-aici ….. excelent! Am făcut duș și acum beau suc de ceva …. niște boabe negre, coacăze negre cred că le zice.


I'm WATCHing YOU!! :-)