Obiect cu obiect împachetat, cutie cu cutie încărcată, sigilată, coborâtă de la etajul doi (39 trepte), pusă în mașină și urcată la etajul trei (63 trepte). Cam zece urcări-coborâri pe transport și majoritatea transporturilor nocturne, între 11 noaptea și 1 dimineața, că așa fu contextul. Cam 1.000 trepte pe transport. 31 de zile.
Totul a decurs perfect, totul a fost gândit și prevăzut perfect, cu toate marjele de eroare, cu toate zilele și orele de non-prestare.
O muncă incredibilă și o energie venită din surse inexplicabile.
O poveste de neuitat, un test terrible strong - dat probabil pentru a verifica dacă am priceput câte ceva din ultimii ani.
Dupa un transport terminat pe la ora opt seara, încuiam noul apartament și ”săream” în lac,
ieșeam la lumina lunii, culegeam levănțică de la marginea stadionului
și apoi alergam cu ea în mână o rundă. De unde energia?
În altă seara, copleșită de efort și de caniculă, după un transport luam o bere din frigider, încuiam și alergam la lac, lăsam berea pe mal, ”săream” în lac, ieșeam, luam berea și dădeam o tură de stadion. De unde energia?!
În ultima seară, ultimul transport, puneam o rochie pe mine și mă duceam la lac, privind sursa de energie din jurul și din interiorul meu.
Procesele interioare care modifică un om nu pot fi explicate, pot fi doar trăite, simțite. Rezultatele se materializeaza prin schimbarea câmpului energetic. Am avut parte de mici minuni în astea 31 de zile, cu siguranță.
Totul a ieșit ”ca la carte”, o perfecțiune elvețiană. Cu toate obstacolele. Totul aproximat perfect, fiecare spațiu, fiecare transport, fiecare număr de colete. Când am spus: ”Cred că mai am nouă transporturi de făcut” - au fost exact nouă transporturi.
Sunt uluită, din nou și din nou.
Un capitol urât s-a încheiat ieri. Aveam nevoie de martori la predarea vechiului apartament, proprietarul fiind unul din bogătașii fără scrupule din regiune. O otravă de persoană, că om nu-l pot numi. Nu aveam pe nimeni până ieri înainte de predare. Și totuși, minunea a avut loc. Din trei direcții diferite veneau, ca la comandă, oameni care s-au oferit să mă ajute ca martori. Necunoscuți sau sporadic întâlniți în cei aproape doi ani de când stau aici. Din cunoscuți, nimeni nu s-a oferit. Povestea vieții mele ....
Totul a fost ca în filme. În momentul când proprietarul venea în Mercedesul lui negru metalic, exact în momentul acela veneau și cei patru martori, unul dinspre sud, altul dinspre nord și doi dinspre vest. The best Timing ever!
A fost o jumătate de oră de circ, dar totul a decurs PERFECT pentru mine.
Experiențe de neuitat. O poveste care mă face să realizez SCHIMBAREA INTERIOARĂ din ultimii trei ani.
Fiecare om în parte este, printre altele, un cumul de traume. Cei care sunt agresivi, hapsâni, care put de răutate și împrăștie otravă - ăia sunt bătuți rău de soartă, cară cu ei traume neprelucrate. Indiferent de bogăția materială, financiară, oamenii ăia sunt probabil lăsați să trăiască în mocirla propriei degenerări pentru a ne ajuta pe noi, ”restul”, să ne facem temele pentru acasă.
Cele mai multe traume sunt ascunse în subconștient și puțini ajung la ele. De regulă ajung la ele intuitiv sau printr-un șoc dat de viață. La mine a fost șocul care mi-a trezit letargica intuiție.
Diferența stă în a face din procesul vieții ARTĂ.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen